luni, 18 mai 2015

IDEI PENTRU VIITOR

de Mihai G. Tănase








                                                In această dimineață, ascultând postul de radio România Actualități, la emisiunea Bună dimineața România s-a dat o știre care m-a catapultat cu 30 de ani în urmă. Ce să spun ? Mai mult amuzantă, decât reală. 

                                                   Era vorba despre izolarea termică a clădirilor în orașul Petrila. S-a propus o soluție novatoare de izolare termică a clădirilor, folosind plăci izolante alcătuite din lână de oaie. In oraș(?) sau în împrejurimi sunt atât de mulți momârlani (ciobani) care se ocupă cu creșterea ovinelor, încât pot să asigure cantitatea necesară producerii plăcilor termoizolatoare. Din punct de vedere economic, în momentul de față, este destul de rău: ciobanii nu au cui să vândă lâna și atunci o ard. Parcă am mai auzit eu ceva similar pe la cursul de Economie politică, când în timpul crizei economice dintre cele două războaie mondiale grâul era folosit pe post de combustibil la vapoare !

                                                            Cei din Petrila (un orășel cu cca 23.000 de locuitori) au o singură problemă în a implementa noua soluție: nu s-a găsit modalitatea de prindere a plăcilor termoizolatoare de pereții clădirii, acestea fiind foarte grele. In rest nu ar fi ceva deosebit: se face o făbricuță și gata. Rămâne în studiu ! (dacă o să-și mai amintească cineva ceva).

                                                                  Mai vream să spun un singur lucru din experiența proprie. Acum 30 de ani, în București o problemă care devenise oarecum spinoasă era aceea a izolării termice a camerelor din blocurile de locuit, determinată de apariția fenomenului de condens. Productivitatea muncii era „mare” în construcția de locuințe și „băieții” uitau să mai pună elementele termoizolatoare în alcătuirea pereților exteriori.  Astfel apăreau punțile termice (reci), care erau tratate ulterior cu montarea unor plăci din polistiren la interiorul camerelor. Cu toate că, a rezultat din calcule, acestea nu aveau mare eficiență, în continuare s-a aplicat metoda izolării pe interior. De ce ? Tocmai problema de la Petrila: era greu să prinzi pe exterior plăcile din polistiren (trebuia montate schele, ancorarea plăcilor de pereți, ceva foarte costisitor) la un bloc cu zece niveluri. Ulterior s-a renunțat la izolarea pe interior și s-a făcut numai pe exterior (la un numar foarte redus de blocuri).

                                                                      Până se va găsi o modalitate tehnică de prindere a plăcilor din „lână”  pe pereții clădirilor, cred că, momârlanii vor avea ceva probleme cu Garda de Mediu !




------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com