de Mihai G. Tănase
Când un om bolnav alege calea tratamentului homeopatic, medicul, la început, îi face un fel „de pregătire de artilerie”: Îi administrează o perioadă medicamente homeopatice pentru a-l curăța de toate toxinele, în general. Pe acest fond, apoi, administrează medicamentele principale de „scoaterea” bolii în sine. După o perioadă se poate constata ce efect a avut tratamentul; uneori pozitiv, alteori negativ. Sigur că, mereu, este de așteptat ca rezultatul să fie pozitiv, spre satisfacția pacientului cât și a medicului.
Nu este mare diferența între acest tratament medical și „tratamentul educațional”; chiar pot spune că este o similitudine destul de mare.
Inspirați de modelele antichității, școala a căutat să evolueze în perfecțiunea ei. Modul în care s-au tot „îmbunătățit” metodele nu au fost totdeauna din cele mai fericite. Aceste practici s-au acumulat pe parcurs și s-a ajuns la rezultate cu totul neașteptate.
Să aruncăm o privire asupra modului modern de învățământ. Copilul în primele clase ce face ? Învață să scrie, să citească, să comunice cu semenii săi. Apoi, în ciclurile gimnazial și liceeal trebuie să „digere” tot felul de cunoștințe inutile formării sale ulterioare, în învățământul superior. Ce este rău că un elev știe cât mai mult ? Este un individ mai cult ! Este, dar acest noian de cunoștințe îi ocupă o mare parte din „celulele memoriei”, celule ce ar fi putut fi ocupate cu acele cunoștințe utile în formarea lui ca om. Acum intervine marea întrebare; cum putem noi (societatea) să diferențiem indivizii între ei după ce li s-a făcut „pregătirea de artilerie” (în ciclul primar) ? Aici este toată cheia succesului de mai târziu. In antichitate existau „școli” ale unor învățați, care le imprimau discipolilor lor modul de gândire și aceștia aveau posibilitatea de a alege. Dacă se adoptă metoda instruirii în masă nu este de mirare că totul devine ceva uniform, la niște indivizi neuniformi. Fiecare are personalitatea sa, preocupările sale, pasiunile sale. Cu mare greutate se va realiza un individ pe linia sa și de cele mai multe ori va ajunge să facă ceva de care nu este pasionat, numai pentru câștigarea existenței. Incercarea ulterioară, când individul este „realizat”, de a corecta ceea ce face el, nu va da niciun fel de rezultat. Rămâne ca trecerea timpului să rezolve problemele.
Problemele se rezolvă tot de către oameni, cu condiția ca aceștia să fii trecut de filtrele sincretismului înaintașilor și să aibă dragoste pentru cel de lângă el.
------------------------------ mihaibrebu@hotmail.com
------------------------------ mihaibrebu@hotmail.com