NATURA SE RĂZBUNĂ

Schema unei alunecări de teren
(Imagine internet)

Alunecare de teren

                   (Imagine internet)

                                                     
                                                                     de Mihai G. Tănase 

                                       Parcă era mai bine să intitulez artcolul: „Cum ne tăiem singuri craca de sub picioare”, dar mare diferență nu este.

                                             Până acum tot am reușit să fac un lucru „bun”, să reduc programul de vizionare la televizor la circa o jumătate de oră pe zi, nu și taxa lunară pentu că nu depinde de mine. Al doilea lucru pe care îl am în plan este acela de a reduce jumătatea de oră, in momentul actual, de a asculta postul de radio România Actualități, in speță, Bună dimineața, România. Și aici cu taxa este la fel, dar nu mai contează.

                                                      In această dimineață am ascultat o avalanșă de știri, care aveau un singur subiect: alunecările de teren din Oltenia și Banat, ca urmare a cantităților importante de ploi căzute. Nu era vorba despre câțiva metri cubi de pămât care au luat-o la vale, ci de cantități uriașe care au antrenat, bineînțeles, și locuințele construite pe aceste terenuri „nefericite”. In primul moment m-am gândit la bieții oameni ce necaz au dat peste ei, dar imediat m-am „liniștit”: autoritățile au luat măsuri „urgente” de evacuare a oamenilor și gata.

                                                              Dacă stăm și ne gândim puțin, de-a lungul timpului au mai fost cantități de apă din ploi chiar și mai mari și nu s-a intâmplat nimic. Cum dracu' se face că tocmai acum au venit peste noi nenorocirile astea ?

                                                          Păi, răspunsul nu este prea complicat de găsit și de înțeles, că avem exemple empirice (cum a rezolvat bietul popa de la mine din sat o alunecare de teren) și explicații științifice date de către Mecanica pământurilor (adică, de Geotehnică).

                                                                  Exemplele empirice le-am expus in articolul anterior „Aparențe în tehnică”; acum ne vom ocupa, succint, de cele științifice. Acestea sunt de două naturi: subiective și obiective.

                                                                  Mai întâi cele obiective. Atunci când vrem să construim, spre exemplu, un drum și suntem nevoiți ca traseul să treacă printr-un mal de pământ, facem un zid de sprijin și am rezolvat problema: „am stabilizat taluzul”. Acum, dacă avem un taluz de dimensiuni apreciabile (care poate să fie de ordinul km) cea mai simplă metodă este aceea a plantării de arbori pe suprafața sa. Acești arbori nu se pun la întâmplare (se fac calcule, câtă apă elimină anual un pom, felul pomului, numărul de pomi rezultați din cantitateade apă căzută pe suprafața în cauză, natura și stratificația pământului etc.).

                                                                Natura subiectivă a fenomenului de alunecare a pământului. Un arbore trăieste, funcție de felul speciei - fag, tei, brad sau stejar - între 200 și 800 de ani. Ori, acestor pomi le-au trebuit un timp de-a lungul a șapte, opt generații de oameni, ca să ajungă in stadiul de azi. Strămoșii noștri au făcut acest lucru pentru noi, în mod involuntar, dar cât de benefic... Și noi ce am făcut după '89 ? Am defrișat mii de hectare de păduri și am tăiat tot ce s-a putut tăia „legal” să facem rost rapid de „un ban” ! Și unde s-a ajuns ? : La știrile de la Bună dimineața, România ! ... și pe la DNA (în unele cazuri). Acum, ne mai trebuie timp de cel puțin două generații să refacem (dacă vom vrea) zonele despădurite și să asigurăm ceva bun pentru urmașii noștri, așa cum am avut și noi de la înaintași.

                                               Totul este să începem odată !





------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com