de Mihai G. Tănase
Omul când doarme are vise. Visele curăță celulele creierului de informațiile inutile, pentru a fi înmagazinate alte informații, utile. Este ceva similar cum ai șterge ceva din computer și ai introduce alte date. Nu știu dacă este exact așa, dar înclin să cred. Această explicație mi-a dat-o un medic, care studiase în prealabil psihologia.
Când te trezești mai obosit decât te-ai culcat zici că ai avut un coșmar sau un vis urât. Când și când am coșmaruri, vise urâte.
Azi m-am trezit dintr-un vis urât. Ceea ce am visat nu era ceva cum ai spune: se făcea că... Eu am trăit în vis o realitate: prima ședință de partid în care m-au confirmat membru pcr.
Așa cum am arătat în articolul Condiția sine qua non șeful meu de serviciu m-a determinat să o fac și pe asta; știind el de ce. Pentru acest lucru îi port o pioasă amintire. Și acum să vă spun cuprinsul visului.
Ședințele se țineau în sala mare de la etajul III, din sediul Primăriei Capitalei. Începe ședința. Se citește darea de seamă. Discuții. Punctul 3, discuții relativ la primirea mea în partid. Nu prea am înțeles eu mare lucru. Eram stresat: Prorocul Daniel în groapa cu lei. Se trece și la ultimul punct. Se citesc recomandările și mă iau la întrebări. (În timpul acela eu eram doctorand și parcă susținusem un singur examen. Lucrul acesta nu prea se știa, dar totuși a răsuflat.) Un tip mai în vârstă, economist II sau I (cu salariu baban, tată, nu glumă), se ridică și solicită să răspund la întrebarea: Să ne spună tovarășul, cum crește productivitatea muncii în sectorul nostru de construcții-montaj, în urma aplicării tezei sale de doctorat în producție. De unde dracu' aflase individul ăsta despre teză, nu știu nici acum. Trei sferturi din sală moțăiau, alții citeau Scânteia și alții discutau aprins în limba de lemn. M-a luat cam prin surprindere și le-am zis: Nu știu exact cu cât crește productivitatea muncii prin aplicarea tezei în producție, dar pot să vă spun ce conține teza ! La care, jumătate din cei care dormeau, a strigat: Nu ! Nu! Nu ne interesează ! Și m-au votat, să se termine ședința mai repede. Mai târziu am avut o discuție cu directorul tehnic și șeful laboratorului central care mi-au cerut să le fac demonstrația rădăcinilor ecuației de gradul II. Eu am crezut că glumesc, dar mi-au zis că ei nu-și mai amintesc. Să cadă cerul pe mine ! B pătrat i-a botezat un coleg de al meu și râdeam de ne prăpădeam. Cine ne conducea ? Niște analfabeți tehnici ! Cam de același nivel erau mai toți din adunarea de partid.
Se spune că, ceea ce gândești ziua visezi noaptea. Vrând-nevrând îmi amintesc de tovarășii și când și când mai mă chinuie câte un vis urât. Are bază, nu ?
---------------- mihaibrebu@hotmail.com