marți, 19 august 2014

BULETIN DE BUCUREȘTI

de Mihai G. Tănase 






                                            Eram stagiar și deși fusesem repartizat prin Comisia Guvernamentală în București, tovarășii nu mi-au dat și locuință așa cum prevedea legea. Au lăsat-o în coadă de pește să mă descurc cum pot și mai vedem. Problema mai importantă era că, nu aveam buletinul de București (adică mutația la un domiciliu stabil). Pe timpul lui Nea Nicu și chiar mai înainte orașul București era declarat oraș închis - nu puteai, tovarășe, să umbli brambura dintr-o localitate în alta; dar era mai bine decât în China (mi-a povestit un securist, care fusese în China că, era necesar să ai aprobare de la regiune să mergi în alt oraș). Neplăcerile apăreau în momentul în care intrai în legătură cu autoritățile pentru diferite probleme, care apăreau în mod inerent. Și uite așa erai și nu, în București. Cu acte în regulă, doi ani am umblat până am reușit să obțin o nenorocită de ștampilă pătrată, care confirma schimbarea buletinului din Prahova în București.
                                                        Am încercat cu audiențe pe la șefii de partid și de stat, dar n-am avut succes. Ce să mai spun, unii habar nu aveau că eu eram în perfectă legalitate, și se uitau la mine la cub, nu la pătrat ! Era să uit. Unul de la CC al PCR, un nemernic, îmi spune: cine te-a pus tovarășe să te faci inginer ? Iar eu i-am răspuns: dv. ! (Eram rău de gură, cum sunt și acum, când am dreptate, dar în alt registru.)
                                                                 Într-o sâmbătă merg acasă (dar nu ca baciul să-mi schimb lenjeria intimă) și povestesc tatei ce fac eu, singur, prin București. Ia vezi tu că a ajuns mare Costică, e pe la Miliția Capitalei, dai tu de el și poate te ajută. De acest Costică avusese tata grijă de el până să plece la armată, după care dispăruse. Uneori, eu fiind la liceu, tata mai discuta cu mama (de parcă ea, săraca, ar fi trebuit să știe): pe unde o mai fi Costică ? 
                                                           Luni dimineața încep investigațiile. Dintr-unul în altul, aflu unde este Costică și merg la el. Era colonel de miliție, șeful evidenței populației pe Capitală. Gata, Dumnezeu mi-a pus mâna în cap și rezolv problema cu buletinul ! Intru la el în birou și-l întreb în șoaptă: ai microfoane pe aici ? La care el începe să râdă tare; care se traducea cam așa: mă, tu nu vezi cine sunt eu, ce dracu... Când se oprește din râs îi spun necazul meu. Nu prea mă ascultă și mă enervez. Avea și el necazul lui: peste zece zile trebuia să dea examenul de bacalaureat și nu știa nimic (nu mai nimic). Ei dădeau separat de civili examenul, că erau unde erau. Dă ordin la unul, nu știu ce era, că toți erau imbrăcați în civil - și se adresau cu gradul, să ne aducă de mâncare. Dacă zici că, tu ești inginer hai să facem niște meditații la matematică, să zic și eu ceva acolo. Și-i zic: ce vrei să știi, că nu pot să te învăț intr-o oră ce n-ai învățat în patru ani ? El: ce dracu e aia „derivată” ? Cum să-i spun eu ca el să înțeleagă cât de cât ?
Și încep. Măi tată, pleci de la Universitate și vrei să mergi la Patria, să vezi un film. Pe la Biserica Italiană vezi din spate o gagică, bine; dar nu știi cum arată la față. Mergi mai repede și o depășești. O vezi și nu-ți place; și iar mergi mai încetet. La Scala, vezi alta și se repetă figura. Ai ajuns la Patria. Vrei să știi ce viteză ai avut într-un anumit punct pe traseu: Universitate - Patria este delta S, iar timpul îl știi că te-ai uitat la ceas, ăsta este delta t. Se face limita lui delta S pe delta t, când t tinde către zero. Asta este tot, l-am înjurat în gând (Dumnezeu să-l ierte !) și am plecat. 
                                                          Peste două săptămâni mă duc din nou să-l bat la cap; doar, doar îmi rezolvă treaba (că putea). Când intru la el bucurie mare și nu se mai oprește din vorbă: niciunul n-a știut nimic. S-a enervat profesorul tare (era civil de-adevăratelea). Ne-a făcut o papară, ce să-ți zic ?! Apoi ne zice: știe careva ce este o derivată ? Toți tac ! Eu ridic mâna și încep: plec de la Universitate către Patria, pe drum văd o gagică...(si-i spune cuvânt cu cuvânt toată prostia pe care i-o spusesem eu). Am fost cel mai deștept ! Mi-a dat șapte !  Costică nu pot să mai stau, am o treabă, urgent. L-am lăsat dracului de buletin, că faceam pipi pe mine și nu puteam să mă abțin din râs... La ce i-o fi folosit bac-ul ?


------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com