BURSĂ DE ELEV

de Mihai G. Tănase   

                                                                         În prima săptămână a anului acesta, mass media și-a început activitatea de bază, cu tot felul de analize  privind acordarea de către Ministerul Educației de burse elevilor, în condiții modificate.

                                                                Ce să vezi ? Supărare mare pe elevii care se considerau să ia un ban, pe nimica, de la stat. Chestia asta cu reprezentanții elevilor în consiliile profesorale o consider de-a dreptul o prostie. Cum un om cu mintea necoaptă este ascultat și mai mult îi iei în comnsiderație ceea ce debitează el, la nivelul unuia cu experiență. Mai mult am asistat la un nivel de impertinență ieșit din comun: Președintele Consiliului Național al Elevilor îl ia la întrebări, în direct la un post tv, pe Ministrul  Educației, iar acesta dialoghează  pe un ton jovial.

                                                                                       Problema în discuția contradictorie era ridicarea pragului de obținere a bursei de performanță de la nota 8,5 la 9,5, impusă de către minister. S-a mai intercalat și un interviu cu un elev (care avea un inel de argint pe degetul arător de la mâna stângă, mai mare decât al Papei) susținând în limba lui, că el face efort să învețe și are nevoie de bani. Altfel nu poate. Învață pentu mine !

                                                                                           Ziaristul Ion Cristoiu, intr-un interviu, susținea că, dacă ar fi după el pragul ar trebui ridicat la 9,9 , întrucât bursa de performanță  nu este o bursă de sărăcie.

                                                                                                Acum, o să vă relatez cum inginerul Emil Prager acorda burse de merit studenților de la Construcții, în perioada interbelică.    

                                                                                         Inginerul Prager acorda două burse de merit pe an, din beneficiul antreprizei sale. Pentru aceasta punea condiții dure de obținere și una particulară: la terminarea studiilor absolventul trebuia să lucreze cinci ani la antrepriza sa. Nu trebuia să-și amortizeze investiția în burse ? Mulți ingineri au fost bursieri Prager care au ajuns profesori universitari. Era o mândrie să lucrezi la Prager.  

                                                                                            Ce se întâmlă acum ? Personal, nu am auzit că, vreo firmă productivă să acorde vreo bursă gen Prager.  Elevul ia banii de la stat și la terminarea studiilor pleacă unde vrea el sau se angajează la privat. Adică ia din banii mei, ai tăi și îi aduce (dacă îi aduce) beneficii la unul cu care nu am nicio tangență. Asta e logică ?

                                                                                          Sunt de acord să se atribuie un singur fel de bursă: Bursa socială și atât ! 

                                                                              Cine are poftă de învățat, învață și fără bani. Condiții bune sunt destule, numai că trebuie exploatate. 

   

                                              Statul nu poate da și cap !          

     --------------- mihaibrebu@hotmail.com                                          

UN REZUMAT QUASICOMPLET

de Mihai G. Tănase 

                                                  Am primit pe WhatsApp acum câteva momente, de la un prieten, comentariul de mai jos. L-am citit cu atenție. Ar mai fi de adăugat comentarii similare și în alte domenii. Pentru început consider că este un lucru suficient, ca să nu ne ia durerea de cap și mai tare.

5 ianuarie 2022, 11:23

de Adriana Stoicescu, judecător, Tribunalul Timiș

Scoateți, mă, limba română și istoria din școli! Definitiv! Nu vă opriți la olimpiade, un mizilic. Ce nevoie avem de ele? Într-o țară plină de ”academicieni” analfabeți și doctori în hoție, ne încurcă de-a dreptul. E plină patria de ”expertiza” lor, întru prostirea poporului care se uită tâmp în gura intelectualilor, colegi ai Elenei Ceaușescu.

Ce nevoie avem de Tolstoi și Eminescu?  Ardeți, naibii, cărțile, că ocupă loc și adună praf. Dărâmați statuile și ridicați cârciumi, căci mațul nostru, stăpânul nostru. Faceți din muzee hub uri gastronomice, pe bune! Nici dracul nu mai are nervi să viziteze niște vechituri în care sunt expuse chestii care nu țin de foame. Și cum să te lauzi pe Instagram că ai vizitat un muzeu? Doar nu am înnebunit…

Despre biserici am stabilit: dărâmate, tată, rapid, că încurcă rău. Scoateți de îndată istoria din școli! Sclavul nu trebuie să își cunoască trecutul. El trebuie să știe să silabisească numele firmei de transport care îl duce la cules de sparanghel și, eventual, să numere până la zece ca să nimerească autocarul.

În rest, veselie maximă, distracție super, sărbători magice, patru ore pe Valea Prahovei că ”asta-i România”. Analfabetul funcțional va deveni istorie și vom lăcrima discret după el. Prostul absolut, cu privire goală, dar fericit, îi ia locul, încet, dar sigur. În timp ce alții ascultă Bach și Strauss, noi stăm cu ochii lipiți de un tv uriaș, privind cohortele de dame de prost gust unduindu-se desculțe pe ritmuri de manele.

Adorăm lanțul de aur gros de la gâtul unui rapsod cu banii lipiți de frunte și ne mândrim cu vocația noastră europeană, de executanți lași și fără coloană vertebrală, fără prea multe întrebări existențiale dar pricepuți la toate.

Distrugeți complet școala! Dați-i lovitura de grație, nu o mai lălăiți! Băgați la greu educație sexuală pentru cele 42 de genuri, că de educație sanitară nu e nevoie. Învățați-i să procreeze precum amoeba, ca să nu fie nevoie să îi mai învățați să se spele pe dinți.

Chemați-o pe Greta să ne învețe să salvăm planeta și pițigoii în timp ce stăpânii se plimbă cu elicopterul pentru 30 de km. Digitalizați, fraților, tot ce mișcă pentru ca funcția rinichilor să fie ajustată dintr-un buton, ca să nu mai fim nevoiți să ne deplasăm la privata turcească din fundul curții.

Nu, nu avem nevoie de cultură și nici de educație. Ne suntem suficienți. Și ne merităm soarta.

                                                    De ceva vreme credeam că am intrat într-o letargie fără sfârșit și că asta este situația pe care nu o putem schimba; dar, Omul sfințește locul !

--------------- mihaibrebu@hotmail.com