 |
| Trabantul-„autoturismul sec.XX” (Imagine hibrid Internet) |
de Mihai G. Tănase
Pâna în '89, în România nu erau decât trei ziare: Scânteia, România libera și Munca. Dintre acestea numai România libera avea mai mereu trei file, cea din mijloc având anunţuri de mica publicitate(Mare lucru: era singura modalitate de a-ți procura sau scăpa de un obiect pe care nu-l găseai prin comerțul socialist, în general adus de pe "afara"). Rubrica cea mai interesanta era cea de vânzări-cumpărări și aceasta cu subrubrica auto. Autoturismul de import cu căutarea cea mai mare, pentru tot românul, era Trabantul, apoi Skoda, Wartburgul, Lada, PolskiFiat etc. autoturisme produse în ţările surori, socialiste. Într-o masură foarte mică mai scăpau și autoturisme din țările "asa zise capitaliste" și care erau fie noi, fie la mâna a doua. Trebuie menţionat însă, autoturismul nostru care domina ca număr, celelalte mărci: Dacia de diverse capacităţi(ale motorului). În orice caz numărul total al autoturismelor era destul de mic în comparație cu cel de astăzi. În zi de lucru, străzile din București si şoselele din țară arătau ca în dimineaţa zilei de Anul Nou de acum. Dacă îţi doreai un autoturism nou depuneai c/v la CEC si aşteptai să-ti vină rândul, după cum aveai noroc să livreze fabrica și pe la intern. Oamenii doritori erau, practic, de două feluri: unii vroiau numai autoturism nou, alţii până îşi strângeau banii îşi pierdeau răbdarea și hai la mica publicitate și vom vedea ce se mai întâmplă...
Am avut un prieten, moldovean din Botoșani, şofer si pasionat de mecanică auto, un fel de microbist al tehnicii. Avea numai patru clase si cunoştinţe cât pentru zece. Căzuse în patima lui Bachus care l-a dus la paralizie și a stat la pat nouă ani, pană când Domnul s-a îndurat și l-a chemat la El. La pat fiind era foarte optimist și încrezător că se va face bine și-l frământa o problemă: ce maşină să-si cumpere când va fi din nou apt de conducere. Trabantul a fost autovehiculul său de o viaţă, ar fi vrut parcă și altceva. Pentru el timpul trecea destul de repede, mai greu trecea pentru cei din jurul lui: televizorul mergea non stop (cât era programul, atunci, de lung...), radioul la fel, iar ziarele le citea complet în toate amănuntele.
Seara, când ajungeam acasă de la serviciu nu şedeam mai mult de o jumătate de oră și suna moldovenul să-mi spună noutăţile zilei. Ce noutăţi ? Unele hazlii... cele neplăcute le petrecusem deja la serviciu și începea:
Auzi dom'le, unul din Vaslui vindea o Volga și la urma scria: aștept provincia. Îi dau telefon și-l întreb: zici ca aștepți provincia ? Da ! Păi cum faci, vii în Gara de Nord și aștepți...?
[ Până prin anii '80 kilometrajul era făcut să revină la zero km, după ce autovehiculul parcurgea 99.999 km. ]
Azi, în ziar, un cetățean a dat anunț că dorește să cumpere un Trabant la zero km (adică de la cineva care-l cumpărase din depozit și-l vindea la suprapreț). Îi dau telefon și-i spun: am eu unul, domnule. Și de când îl aveți ? De șapte ani ! Cum, dracu, are zero km ? Foarte simplu, am mers 100.000 km și kilometrajul a venit la zero...! (înjurături tari...)
Altul. Vând Trabant 70.000 km, stare excepțională, ținut în garaj.Pret...Tel... Îi dau telefon. Zici că are 70.000 km și l-ai ținut în garaj ? Da, domnule, îl am de trei ani ! Știi ceva, eu nu pricep: dacă îl ai de trei ani și l-ai ținut în garaj cum i-ai făcut 70.000 km ? (înjurături...)
O metoda de relaxare (refulare) a oamenilor prin mica publicitate, înainte de democrație !
--------------------- mihaibrebu@hotmail.com
--------------------- mihaibrebu@hotmail.com