vineri, 15 noiembrie 2019

PROROCUL

de Mihai G. Tănase 



                                                                                                       Moto
                                                                                                   Ecl. 1.11


                                                

                                                     După cutremurul din 30 august 1986 am fost numit în Comisia de evaluarea pagubelor, privind structura de rezistență a clădirilor ce apartin ambasadelor la București. Nu comentez mărimea cutremurului care apare ca oficială, pentru că am părerea mea și nu sunt de acord cu ceea ce se afirmă. Acum, vreau să relatez o situație determinată de starea de atunci.

                                                           Am intrat într-o clădire ce aparținea ambasadei Canadei și întâlnesc o doamnă (canadiană sau nu) foarte speriată și care vorbea într-o engleză din care nu am priceput mare lucru, întrucât debita cuvintele ca un crainic sportiv. 

                                                         După aceasta am început să mă complexez și am luat legătura cu un fost profesor de limba engleză, pe care l-am avut la cursurile postuniversitare. Merg la dâsul acasă și-i zic: Domn' profesor uitați ce s-a întâmplat și vreau să mai exersez, să-mi măresc fluența, să fac față discuțiilor doamnei.

                                                               Aveam cam trei, patru ore pe săptămână de conversație cu profesorul. Într-o zi omul o dă pe românește, era supărat rău că-i murise soția de frig, fiind bolnavă la spitalul Elias. Profesorul era ilegalist și-l critica pe Ceaușescu pentru toate câte se întâmplau în perioada aceea, acuzându-l că i-a omorât nevasta.  Eu tăceam că nu știam cât de sincer era. Și imediat trece la considerente filozof-politice: Știi care este diferența între promisiunile fâcute de partid și cele de religia voastră (ortodoxă) ? Dânsul era de confesiune iudaică. Nu știu, domn' profesor !

                                                                     Măăă! Partidul promite din cinci în cinci ani, că peste alți cinci o să fie excelent, dar nu se realizează niciodată, iar religia voastră promite că va fi bine în viața de apoi. Nu am putut să-i dau o replică, tocmai eram la începutul studiului religiei și mă uitam la el ca din fundul prăpastiei (mă uimise și cu aserțiunea: Dacă este a patra zi este imposibil să nu fie un fir de lumină! Iar, eu îi spun, domn' profesor azi e miercuri, e a treia zi... Nu, măăă ! Sătămâna începe cu Duminica, deci este a patra zi. Puțin mai târziu am lămurit-o cum este cu Geneza și cum știa el Tora, din ilegalitate.)

                                                                        Acum când mă gândesc la zilele de azi, profesorul meu avea calități de proroc.



--------------- mihaibrebu@hotmail.com