ATÂT PUTEM

de Mihai G. Tănase 

                                                        Trecem printr-o perioadă nu tocmai fericită. Canicula alternează cu ploi și vijelii. Mai prin toată țara se întâmplă fenomene extreme cu consecințe grave asupra omului. Este de discutat dacă aceste fenomene nu au mai avut loc și altădată. Se pare că specialiștii în domeniu au de mâncat o pâine albă, sprijiniți și de unele canale tv, care vor să facă rating pe seama nenorocirii bieților oameni. Dar acest lucru nu mă impresionează, chiar dacă uneori le prezintă într-un mod hilar. Hai să zicem că nu este treaba mea; dar știrile repetate sub forma prostiei omenești mă enervează la culme.

                                                              Voi da numai două exemple: ce se întâmplă cu canalizarea localităților (acolo unde există...) care nu a mai făcut față și de ce tot aud că, în cutare oraș acoperișul unui bloc a fost smuls de vânt sau izolația termoizolatoare de anvelopare a unui bloc așișderea.

                                                                Când se proiectează o rețea de canalizare într-o localitate, aceasta nu se face de către cizmari, croitori sau alte profesii ale industriei ușoare, ea se face de către ingineri de specialitate. Ipotezele de calcul pentru dimensionarea rețelei de canalizare se consideră pe baze statistice (ce se cunoaște până la data prezentă: ploi, ape menajere; și cam ce o să fie în viitor). Acum intervine politicul din vremea respectivă, în sensul că se tot micșorează frecvența apariției unor fenomene excepționale. De ce ? Foarte simplu. Pentru că ar rezulta secțiuni mari ale tubulaturii de canalizare și asta implicit ar duce la costuri importante. Nu ne permite economia !? Așa că, lasă, nu se întâmplă acum și când o fi vedem noi.  „Și acum vedem !”

                                                                                          Văd la televizor șarpante de acoperiș căzute la întâmplare, în urma unor vijelii. Nu sunt cinic, dar îmi vine să râd. Cine a determinat aceasta ? Ori proiectantul, ori executantul. Toate cosoroabele din lemn (să le zicem grinzi  care reazemă continuu pe perimetrul ultimului nivel) trebuie să fie ancorate de structura blocului, prin bare (mustăți) de fier-beton lăsate la turnare. Ori aceasta nu se întâmplă. Merge și așa ! Și merge până se prăbușește. Nu ar trebui să fie trași la răspundere vinovații ? Dar, nu răspunde nimeni. Organele de supraveghere tehnică nu se sesizează pentru n motive. Mâine o să fie vreme bună !                                                                 Atunci când se face anveloparea unui bloc pentru a-i micșora capacitatea de pierdere a căldurii pe timpul iernii și a-i mări gradul de confort pe timpul verii, se procedează la realizarea unor strate termoizolatoare la pereții exteriori. În multe din cazuri nu se respectă procesul tehnologic, în ceea ce privește ancorarea acestor strate de pereții existenți și vedem ce se întâmplă... la televizor ! Și iar nu răspunde nimeni, pentru că avem bani...

                                                                     Eu cred că, ar trebui desființat televizorul !

--------------- mihaibrebu@hotmail.com

                                                                                            

                                                                

EFEMERIDE

de Mihai G. Tănase 

                                               Efemeride, note ce cuprind evenimente petrecute în aceeași zi, dar în ani diferiți. O astfel de rubrică este difuzată zilnic în cadrul emisiunii Bună dimineața România, pe postul Radio Actualități România.

                                                       Azi ce aud de dimineață ? În ziua de 19.06.1987 a fost demolată biserica Sf. Vineri din București și deci se împlinesc 32 de ani. Interesant a fost cum prezentatoarea rubricii a comentat acest eveniment nefericit. A fost dânsa informată de către preotul paroh, de la acea vreme, cum au stat lucrurile. „Regimul comunist care voia sistematizarea capitalei a dat ordin ca acest lăcaș de cult ortodox să fie demolat; dar ce să vezi, muncitorii s-au opus și atunci au pus pușcăriașii să execute demolarea, promițându-li-se scurtarea perioadei de detenție.”

                                                          La auzul acestei știri a început să-mi crească tensiunea. Nu au trecut decât 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989 și tâmpeniile nu se opresc odată. Sunt unii popi care vor să iasă în evidență, crezând în mintea lor bolnavă că ceilalți sunt niște idioți și tot ce spune taica părintele este de necontestat, e infailibil și patetic. (Așa s-a întâmplat și cu afirmațiile unui preot redus, la o emisiune Trinitas Tv,  relativ la prăbușirea parțială a bisericii Enei la cutremurul din '77 și Nea Nicu a demolat-o imediat, când ea de fapt a rezistat la cutremur, dar a fost demolată ulterior. Articolul: O apă și un pământ / 19.01.2016)

                                                           Biserica Sf Vineri nu se putea demola cu deținuți, asta din punct de vedere tehnic. Muncitorii nu se puteau opune dispozițiilor că aveau de suportat consecințe inimaginabile. Ce era democrație, să stea la taifas cu Nea Nicu ? Demolarea nu se putea efectua cu brațele, a fost nevoie de utilaje. Ce să mai spun,  niște elucubrații !

                                                                      În septembrie 1987, pe seară, asist la demolarea bisericuței Sf. Spiridon Vechi din fosta Piață a Operetei. În două ore au pus-o la pământ. Stau de vorbă cu excavatoristul care a demolat biserica și-l întreb: cum te simți știind că faci ceea ce faci ? El îmi răspunde: Nu simt nimic rău, cineva trebuia să o facă ! Și ca să-și arate importanța: tot eu am dărâmat și biserica Sf. Vineri !  Așa că, părintele paroh a spus numai inepții prezentatoarei rubricii Efemeride.

                                                                        Eu tot nu pricep cum astfel de clerici sar calul și se mândresc cu tot felul de afirmații toxice. Oare ei n-ar trebui să știe că e mare păcat să pui în cârca cuiva și ce nu a făcut; doar scrie în Evanghelie ?


---------------  mihaibrebu@hotmail.com

                                                                     

LAITMOTIVUL

Imagine Internet: Ziarul Libertatea

 Imagine Internet: Ziare.com

                                                                                          de Mihai G. Tănase 

                                                    Nu este mare lucru să deduci imediat care ar fi Laitmotivul, când ai văzut imaginile de mai sus. Acest laitmotiv nenorocit, de care nu mai scăpăm, este revărsarea apelor râurilor, pâraielor sau din albii de pârâiașe secate și ca un corolar revărsarea Dunării, în urma ploilor abundente și practic continue: adică inundații.

                                                           După cum văd la televizor nu prea pot să afirm că avem cursuri de râuri amenajate. E cam dezastru. Situația este veche și cum se schimbă vremea în bine mai luăm un păhărel și Doamne ajută, a trecut ce a fost mai rău. Mai vedem la anul. Și tot așa. Uităm ! (N-am ce să fac, trebuie să-l menționez pe Pierre Janet: Uitarea este funcție normală a creierului. Mare om a fost !)

                                                             Înainte de '89 era un institut de specialitate, numit ISPIFGA (Institutul de Studii Proiectări Îmbunătățiri Funciare și Gospodărirea Apelor). Nu făcea el totul, dar făcea ceva... Acum cred că s-a vărsat pe la Ministerul Mediului.

                                                                 O problemă foarte delicată și importantă este eliberarea autorizațiilor de construire în mediu rural și înclin să cred că și în cel urban. Nefiind un plan de amenajare al bazinelor hidrografice (o fi existând, dar nu este implementat) amplasamentul construcției cade în zona inundabilă, ce să-i mai ceri și domnului secretar de la primărie care nu are studii de specialitate.

                                                                Când mă uit înapoi la Președinția României, primul președinte era inginer de amenajare a cursurilor de apă, cu studiile făcute la Moscova. Dacă se ocupa numai de un bazin hidrografic și-l punea la punct, lumea îl pomenea pentru ani buni, mai mult decât pentru politică. Eu așa aș fi făcut, din mândrie pentru meserie. Ce să mai zicem acum ? Dumnezeu e mare !

                                                                  Toate trec, dar nu văd nicio speranță să terminăm cu acest Laitmotiv. Aș vrea mult să mă înșel !



---------------- mihaibrebu@hotmail.com