de Mihai G. Tănase
Moto:
Matei 13.9 și 24.27
Eram în liceu, la ora de latină. Nu mai îmi aduc aminte conjunctura, dar profesorul ne pune o întrebare la care nimeni nu a putut să dea un răspuns. Sigur, el a intuit aceasta și a început să ne dea dânsul răspunsul. (Ce om inteligent și tot atât de curajos pentru acele vremuri !) Întrebarea era: de ce omul mort se înmormântează cu fața către răsărit ? Răspunsul: pentru ca acesta să „privească” către răsăritul soarelui. Nu era nebun să ne spună că, la venirea lui Iisus Hristos omul trebuie să-l privească în față și să vadă toata slava lui. Mai avea și dânsul de trăit niște ani...
Poporul român este un popor ortodox în procent de peste 86 %, dar nu tot omul își pune problema aceasta. Se mulțumește cu sfânta tradiție și gata !
Explicația din punct de vedere teologic. În evanghelia după Matei cap. 24, versetul 27 se spune: Căci, cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, așa va fi și venirea Fiului Omului. Deci, omul mort se înmormântează pe direcția est-vest, cu fața către răsărit. La Parusie (cea de a doua venire a lui Iisus Hristos) omul Îl va vedea pe IH, din față. De aceast canon se face vorbire și la armată, când vine vorba despre orientarea în teren și nu mai realizăm punctele cardinale, cu bisericile care au altarul la răsărit, cu mușchii de pe pomi care cresc pe partea dinspre nord etc.
Relativ la cele expuse se pune întrebarea: de ce omul defunct trebuie să fie îmbrăcat, dar nu cu haine de uz cotidian ci cu haine noi ? La Parusie omul trebuie să fie îmbrăcat în haine de sărbătoare, pentru a-L întâmpina pe Mântuitor. Este o chestiune de simbolism și de cult ! Sau mai bine spus este o problemă de eshatologie. De aceea omul trebuie să fie îmbrăcat și nu dezbrăcat.
Cine are urechi de auzit, să audă ! (Matei 13. 9 sau 43)
---------------- mihaibrebu@hotmail.com