de Mihai G. Tănase
Este omenește a greși, dar problema se pune până unde și cui îi este permis. Este similar cu efectele produse de un cutremur: dacă nu există construcții pe o anumită arie (în câmp deschis) și nici persoane, atunci efectele sunt nule. Nimeni nu va putea emite vreun comentariu pe această temă. Dar, dacă există construcții și unele sunt afectate, inclusiv oameni atunci este de jale. Cu alte cuvinte, una este situația când oamenii sunt la vârful societății, vrând să învețe pe alții și alta este să fii undeva mai jos și să te exprimi în mod nativ.
De cei de sus, de ceva timp, se ocupă unele canale de tv să le arate incompatibilitatea lor în ceea ce privește exprimarea corectă cu funcția deținută. Chestiunile sunt hilare ! Dar, tocmai acum vedem cum se aplică zicala biblică cu bârna și paiul din ochi. Ei, specialiștii lingviști în timpul miștocărelii au postat pe burtiera televizorului cuvinte ortografiate grosolan. Se mai întâmplă, câteva secunde acolo, poate cel din regia tehnică nu a observat și a greșit și se corectează; dar de unde, până nu se termină subiectul nu se schimbă nimic. Lesne de înțeles că habar nu au nici ei. Explicația este destul de simplă, dacă ne uităm cum se iau diplomele în sistemul veșnic reformator al învățământului românesc.
Această categorie de oameni de sus nu prea mă interesează, sunt destul de vremelnici în funcții și de ei se uită repede, ca și de canalele tv în cauză.
Ce mi se pare mai grav este ceea ce se întâmplă cu cei mai de jos. Aceștia îi copiază în prostie pe șefii lor. Cei care vor să iasă în evidență se afirmă prin mijloacele tehnicii moderne, ale IT. Și aici să vezi exprimare într-ale limbii române și-mi pun întrebarea: oamenii ăștia au fost vreodată pe la școală ? Nivelul lor nu este mai sus de genunchiul broaștei și conduc oameni cu pregătire mai mare decât a lor. Tare mi-aș dori să știu ce este în capul lor și către ce se îndreaptă. Ținta lor este undeva și nicăieri !
Nu am avut niciodată complexul de inferioritate (cu mici excepții, până am constatat că mă înșelam) și nici nu este o rușine să recunoști că nu știi ceva; întrebi și se rezolvă. Totul este să ai în subconștient, permanent, preocuparea dacă zici bine sau nu, cum spunea cronicarul: odată ce vorba a ieșit din gură, nu o mai poți băga înapoi !
--------- mihaibrebu@hotmail.com