 |
| Universitatea Tehnică de Construcții București (Imagine Internet) |
de Mihai G. Tănase
La unul din cursuri. Către sfârșitul orei a doua profesorul termină de predat si întreabă în mod retoric: s-a înțeles ? Un coleg din rândul întâi se ridică și spune: domnule profesor eu n-am înteles ! Bine, nu-i nimic, vă mai explic o dată. Reia explicația pe scurt, timp de circa cinci minute și se adreseaza colegului. E clar, acum, nu ? Colegul se rică din nou și-i spune: domn' profesor tot n-am înțeles; și in momentul acela se aude soneria pentru recreație. Profesorul ne întreabă: stați și in recreație să mai explic o dată ? Noi, daaa ! Explică din nou, pâna aproape să sune din nou. Se întoarce către coleg și-l mai intreabă o dată: Cred că, acum ai înțeles ?! La care colegul îi răspunde: domn' profesor puteți să-mi faceți orice, că tot n-am înteles. Profesorul enervat aruncă cu creta în tablă și plecând spune: cum dracu n-ai înteles, că am explicat de atâtea ori până când am priceput și eu... !
La seminarul de Construcții civile, proiect. O colegă vine la asistent să-i ceara un sfat. Domnule asistent fac trotuarul (evident, din jurul blocului de locuințe) ? La care asistentul îi răspunde: „domnișoară, faci cum vrei !”.
Am avut norocul și onoarea ca acad. Radu Voinea (Dumnezeu să-l odihnească !) să-mi predea două materii, de bază în meseria mea, Rezistenta materialelor și Dinamica construcțiilor. Era un om sobru, arareori zâmbea, un om ce-ți impunea respectul când îl priveai; un inginer constructor oltean cu capul cât zece olteni ultradeștepți. Am învățat de la dânsul, fără să simt, si Trigonometria (elementele lipsă din liceu).
În an aveam și colegi mult mai în vârsta decât noi, care intrasem la facultate imediat după liceu și care erau veniți din producție unde avusese diferite meserii. Unul era cam de 35, 36 de ani si fusese lăcatuș mecanic pe la Reșița. Vine examenul de „Rezistență”. [ Efortul unitar normal se notează cu sigma, iar efortul unitar tangențial se notează cu tau ] Intră reșițeanul si după câteva minute îi spune profesorului: Domnule profesor, eu cât am lucrat în atelier la Reșița n-am văzut nicăieri pe sigma si pe tau ! Radu Voinea rămâne blocat. Nu a avut replică. Dă-mi te rog carnetul de note si i-a dat cinci, încheind discuția.
Moduri de gândire și abordare diferite ale profesorului și studentului. Studentul: nu este nevoie sa-ți încarci mintea cu tot felul de formule, pe care tot ai să le uiți; important este să știi unde să le cauți în cărți.
Profesorul de Teoria elasticității (Dumnezeu să-i dea sănătate ! Peste opt luni face suta. O somitate în materie și academician.): Voi să nu tineți minte nimic si o să umblați pe șantier împingând la o roabă plină cu cărți !
Un student la examenul de Teoria elasticității. Nu prea a avut noroc, poate că nu a studiat suficient și s-a cam încurcat. Profesorul nici el nu era, probabil, intr-o pasă prea bună si începe sa se enerveze. Îl întreabă pe un ton mai ridicat: cine a fost ăla care te-a pus să dai la Construcții, că habar n-ai de nimic ? La care studentul: Știți domn' Profesor, când am dat bacalaureatul dv. ați fost șeful comisiei si m-ați ascultat la matematica. Atunci mi-ați zis: Mă băiatule, tu să vii la noi la Constructii, să nu te duci în altă parte. Si v-am ascultat sfatul.(si așa s-a destins atmosfera...)
In orice caz, indiferent cum mi-am privit atunci profesorii, acum nu pot decât să le aduc omagiul meu !
------------------ mihaibrebu@hotmail.com
------------------ mihaibrebu@hotmail.com