 |
| Iarna printre blocuri în București |
de Mihai G. Tănase
În perioada imediată după '89 aveam un coleg de serviciu, umblat prin străinătățuri și în perioada de dinainte, care văzuse multe și ne povestea câte ceva în clipele de răgaz. Subiectul era prognoza vremii. Auzi dom'le, au zis ăștia de dimineață că o să plouă înainte de prânz și uite ce soare este, mi-am luat umbrela de acasă degeaba. Când eram la Londra, buletinul meteo se dădea pe cartiere și ore. Exact cu trei minute înainte deschideam umbrela și începea să plouă. Cei care l-ascultau se uitau unii la alții și zâmbeau pe sub mustață: gogoși, nu este posibil așa ceva. Mai târziu, peste vreun an, doi chiar am rămas foarte surprins de exactitatea buletinelor meteo transmise de mass-media, ca apoi să fie transmise cum le știa toată lumea: vremea probabilă și gata. De ceva vreme, nu știu, dar presupun că, pe la ANMH s-au făcut progrese imense și poate chiar achiziții de aparatură performantă. Nu vorbesc despre profesionismul personalului, pentru că este clar că, oricât de performantă ar fi aparatura fără oameni pregătiți în domeniu nu se poate face ceva bun numai cu abnegația. Am rămas surprins de conținutul buletinelor meteo în predicția fenomenelor naturale din ultima perioadă: atenționările emise au fost la oră - ca la Londra, cum spunea colegul meu - și s-au adeverit sută la sută. Cum s-au rezolvat ele pentru a nu a avea urmări neplăcute este altă discuție și nu mai are vreo legătură cu ANMH.
De când a început perioada foarte rece și episoadele de viscol mass-media nu a mai spus nici pâs de vreun cutremur (din ăla mic pe scara Richter, perceptibil numai de către aparate); acum toate tunurile sunt pe zăpadă: cine își face treaba, cine se face că-și face treaba și tot așa până dă soarele.
Acum autoritățile recunosc că trebuie făcut ceva de vara: să întocmească științific programe care să rezolve eventuale fenomene nedorite (dar sigure) în iarna următoare și atunci cheltuielile vor fi minime. Bani se vor găsi cu siguranță, tot omul vrea să se afirme și bine să fie peste tot, dar va rămâne de văzut. Până la Primăvară mai sunt două luni și jumătate și teamă îmi este că, se va uita. Ne vom lua cu altele. Nu a spus Pierre Janet că, uitarea este funcție normală a creierului ? Altele care ? Știri în mass-media despre activitatea seismică a regiunii Vrancea și piperată pe ici, pe colo cu alte seisme produse la suprafață de magnitudine redusă, prin regiuni la care nici nu te aștepți. Uităm, de parcă am avea o amnezie permanentă, de blocurile șubrezite de către cutremurele mari, anterioare, pe care trebuie să le consolidăm sau să le demolăm. În ele locuiesc mii de oameni. Trebuie urgent trecut la acțiune că, nu se știe nici ziua și nici ceasul când dezastrul se va produce și ce să mai zic despre scrâșnetul dinților ?
Bine ar fi ca, rezultatele fenomenelor seismice să se finalizeze într-o proporție asemănătoare cu cele ale fenomenelor meteorologice sau chiar mai mult.
----------------------------- mihaibrebu@hotmail.com