de Mihai G. Tănase
De ceva vreme tot aud prin mass-media (mijloace de comunicare în masă) laitmotivul: Planul Național de Redresare și Reziliență. Prima oară am crezut că n-am înțeles corect ceea ce se spunea, dar ulterior am realizat că formularea era corectă: Două noțiuni diferite din domenii diferite. Cum nu sunt de formație economică am încercat să-mi explic ce caută termenul de Reziliență în sintagma amintitită.
Și ca să nu fac vreo confuzie, mai întâi, am citit ce este Planul Național de Redresare și Reziliență. Cum mă așteptam totul este explicat în jargon economic și din când în când se mai pomenește și despre Reziliență, ca și când tot omul nu face altceva, zilnic, decât să se ocupe de reziliență. Eu mă așteptam să fie o metaforă, dar nici vorbă.
Reziliența este o mărime (caracteristică) mecanică ce se definește ca raportul dintre lucrul mecanic necesar pentru a rupe o epruvetă (probă), la șoc, prin încovoiere și aria epruvetei. Mai concentrat, rezistența unui material la șoc. Așa explică și DEX ul Academiei Române. Reziliența este un termen folosit în tehnică !
Ce spune DEX online (care nu are nici în clin, nici în mânecă cu Academia Română) ? Din cele zece definiții menționate, numai una are ca variantă: Capacitatea cuiva de a reveni la normalitate, după suferirea unui șoc (emoțional, economic etc.). Or, dacă s-a dorit să se dea acest sens este greșit, pentru că noi, ca țară, nu putem să revenim la o normalitate trecută, ci cel puțin la una superioară.
Acest plan de redresare și reziliență a fost stabilit de către Bruxelles, iar cei care au fost desemnați în această problemă a PRR nu au fost prea inspirați cu traducerea sa în românește.
Eu cred că, acest termen de reziliență nu-și găsește locul în acest context.
---------------- mihaibrebu@hotmail.com