vineri, 19 februarie 2016

SONDAJ DE OPINIE

de Mihai G. Tănase 



                         


                                                        Tocmai terminasem de lucru la computer și aud sunând la interfon. Cine sunteți ? Am întrebat eu. Deschideți-mi, vă rog, vin la dv. (în bloc, desigur) să fac un sondaj de opinie. Bine, domnule și i-am deschis. Nu trec nici zece minute și mă trezesc la ușă cu persoana: un baiat, frumușel, la vreo 2o și ceva de ani cu niște hârtii într-o mână. Imi spune cine este și-l invit înăutru. 

                                                                      Sunt student la o facultate (cu nume pompos, că nu putea să-i zică Geografie - nu suna bine) din cadrul unei universități private și ne-au trimis în teren să facem acest sondaj. Și cam cât te plătesc cei care te-au trimis ? Nu mă plătesc, îmi dau niște puncte, care îmi vor folosi la ridicarea notei la materia de bază. Știți, am serviciu și trebuie să mă întrețin. Nu sunt din București. Și când mai înveți domnule ? Nu „prea” am timp suficient, dar cu punctele astea o scot la capăt...

                                                                          Trecem la treabă. Îmi notează adresa și numărul de telefon, pentru verificarea lui de către coordonatorii sondajului ( să fie corect dom'le că, asta e lucrare științifică serioasă), după care urmează întrebările.

                                                                             Activitatea primăriei de sector merge într-o direcție bună ? La care eu răspund: Nu cred. Atunci indicați dv. (adică eu) trei probleme pe care ar trebui să le rezolve primăria, ca treaba să meargă bine. Tinere, eu nu stiu cine a conceput aceste întrebări idioate, dar nu sunt consilierul sau angajatul instituției voastre să vă dau sfaturi gratis ! După cum era alcătuit chestionarul, se putea constata cu mare ușurință, că era o aiureală totală. Ce fel de oameni sunt aceștia care nu știu ce vor ? Chiar dacă erau la un șpriț și tot îl făceau mai bine. Ăsta e nivelul „științific” al universității private; fabricanți de diplome fără „acoperire” ! Cât privește pregătirea tânărului, ni-am adus aminte de domnul Vucea al lui Delavrancea: același sistem, dar în altă perioadă istorică.

                                                                                Ce să mai zic, mi-a venit să plâng și să mă bucur, că nu mai sunt la vârsta studenției...







----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com