PĂRESIMILE ȘI TELEVIZIUNEA

de Mihai G. Tănase 

                                        

                                          La ultimul recensământ (2011) efectuat în România 86,5 % din populație s-a declarat de confesiune creștin-ortodoxă.

                                                 Astăzi se lasă sec pentru postul Paștilor. Timp de șapte săptămâni credincioșii ortodocși se vor abține în mod liber consimțit de a consuma alimente de frupt. Cine a mai dat azi pe la biserică sau a urmărit postul de televiziune Trinitas tv și a ascultat omiliile respective, fără să-i fugă mintea pe la cele lumești, cu ușurință a înțeles care este rostul postului mai „aspru”, care începe mâine și cum trebuie ținut. Acesta își are originea atât în Vechiul Testament, cât și în Noul Testament (De fapt noțiunea de post o găsim la toate popoarele și religiile). In VT se vorbește despre postul cel plăcut lui Dumnezeu, în cartea lui Isaia cap. 58, iar în NT în Evanghelia după Matei cap.4 .

                                                      Deschizând televizorul pe un post de știri, la întâmplare, nu mi-a fost mirarea mică: Două sau chiar trei doamne specialiste în arta culinară se întreceau în a sfătui telespectatorii cum să facă diverse trucuri(sic) de a înlocui produsele de frupt cu niște combinații de produse exotice (pentru cei cu dare de mână, probabil... de pe la oraș) astfel să „fenteze” postul. Aceasta se constituia într-o veritabilă reclamă comercială !  Măi oameni buni (producători tv, prezentatori și invitate) voi faceți un târg cu Dumnezeu ? Cred că, ați greșit complet când v-ați declarat la recensământ creștini-ortodocși sau vă situați în afara doctrinei creștin-ortodoxe !  Eu sunt de părere că, trebuie să mai citiți câte ceva pertinent și apoi să încurcați mințile oamenilor (ăia care sunt la fel de citiți ca și voi). 

                                                              La încheierea acestui articol nu pot să trag decât o singură concluzie, agrafonul Mântuitorului răstignit pe cruce: „Tată, iartă-i, că nu știu ce fac !”





------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

INFORMAȚIA PE UNDE

de Mihai G. Tănase 

                                         Nici o săptămână nu a trecut de când am scris articolul „Haosul informației” și ascultând postul de radio România   Actualități, în primul moment, m-a apucat o părere de rău că am scris ceea ce am scris mai înainte în acel articol. După câteva secunde părerea de rău s-a spulberat, deoarece crainicul mi-a confirmat că nu am greșit deloc. Intr-adevăr știrea a fost „de milioane” și am început să râd așa de tare, încât, bănuiesc, m-au auzit vecinii pe raza a două apartamente (astea sunt blocurile construite înainte...). Despre ce este vorba ?

                                            Cred că, numai în basmele lui Petre Dulfu se pot întâmpla astfel de realități. În județul Mehedinți, mai exact în Turnu Severin și în Orșova, sunt autorități de profil care pot realiza un sincretism perfect în personajele Tândală și Păcală, ale scriitorului amintit.

                                               Cum este în plină desfășurare acțiunea de anvelopare termică a blocurilor de locuit (care parte din finanțare este din fonduri europene) ce au zis „dregătorii”: hai și noi ! Și au prevăzut fonduri pentru circa 33 de blocuri în cele două orașe să fericească lumea. Cum indiferența (sau neștiința) este mare nu s-au gândit ca, mai întâi să consolideze blocurile avariate în urma seismelor anterioare, seisme ce s-au produs în Vrancea, în Banat sau în Serbia. Au dat pe post interviurile luate oamenilor, locatari ai blocurilor în cauză. Pentru câteva secunde am trăit sentimentul că ei sunt în Chile și eu la București. Nu se poate dom'le ! Brucan a greșit-o rău de tot cu „stupid people”,  oamenii ăștia (autoritățile de profil) au nevoie de vreo cincizeci de ani nu de douăzeci !

                                                 Cum spunea Petre Dulfu într-o povestire că, niște oameni au pus carul înaintea boilor, acum realizez că ceva tot a fost adevărat; că n-a fost vreo născocire de a lui, uite că se întâmplă și azi. 

                                                  Emisiunea „Bună dimineața, România” se încheie cu formula: Să aveți o zi excelentă ! Nu știu dacă voi avea o zi excelentă, dar pot să spun că, am deja, un început de zi excelent. Poate voi avea și o zi excelentă, când nu va mai fi haos în știri !



------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                     

PĂDUREA NU SE VEDE DE COPACI

FLORI - COPACI - PĂDURE
(Imagine internet)

    

                                                                                    de Mihai G. Tănase 

                                                Studenții sunt în sesiunea de iarnă. Emoții mai mari sau mai mici. Fiecare le are după cum a studiat în perioada premergătoare examenelor. Pe unii îi compătimesc. Știu cam ce se întâmpla să rămâi cu una sau doua „boabe” pentru vară, sau mai rău chiar pentru toamnă: în primul rând pierdeai bursa, apoi erai trecut prin furcile caudine ale organizațiior de tineret din facultate, fiind supus la tot velul de vexațiuni din partea tovarășilor etc. etc. Slavă Domnului că nu am avut parte de consecințe, întrucât nu au fost cauze determinante. 

                                                     După '89 au apărut „pe intreg cuprinsul patriei” tot felul de universități și aș putea spune în „numar supranormativ”, folositoare la ce ? La distribuirea de diplome pentru toată lumea care dorește să fie un „intelectual”. Problema acum apare și nu o spun din capul meu, deschizi televizorul 5' și te elucidezi imediat: nici pe departe să fie o absorție proporțională de cadre cu studii superioare, pentru că așa este economia în momentul de față. (Aceasta este un bun subiect de dezbatere în discuțiile televizate pentru politicienii din toate partidele). Rezolvarea vine imediat, aș putea spune de la sine, cei care au avut intenții să facă ceva serios în viață își găsesc loc de muncă aici, iar ceilalți care au dorit să li se adreseze conform diplomei cu domnu' cutare, fac un circuit prin străinătae de un an, doi după care vin inapoi mai rău decât au plecat. Da, dar cu o limbă învățată aproximativ, la fel cum au trecut și prin universitate. Cei care nu au avut pretenții în adresare acceptă posturi pentru care nu se cere nici măcar studii liceale. După părerea mea, cauzele acestei situații anormale vine în primul rând din partea profesorilor și apoi din partea sistemului. Am să mă explic imediat. La universitățile din SUA, spre exemplu, în timpul vacanțelor studenților și nu numai, există o competiție acerbă între profesori de a publica cât mai multe articole de specialitate. Acest lucru este primordial la ocuparea unui post didactic într-o universitate. Ori pe aici pe mulți îi găsești făcând alte activități, politice mai ales. In ceea ce privește sistemul, nu că ar fi în esență rău, introducerea taxelor (că altfel nu poate să existe universitatea respectivă) induce studentului modul de abordare a studiului. Mai zilele trecute am aflat de la un student că a picat la un examen și eu stânjenit l-am întrebat: și ce vei face acum ? Nimic ! Îl dau în vară. Bine, dar când înveți ca văd că ai serviciu ? Păi nu trebuie să le plătesc taxa și dacă nu, îl dau în toamnă și atunci mă trece sigur, că nu sunt ei proști să rămână fără banii mei și să intre în faliment ! 

                                                              La prima vedere, apreciez modul de gândire al studentului și trebuie să recunosc că, eu la vârsta lui nu mă ducea mintea să-mi fac asemenea socoteli; dar gândindu-mă mai în profunzime problema asta pare a fi un sistem de ecuații cu determinantul principal egal cu zero. Am convingerea că se va găsi un absolvent să facă determinantul diferit de zero, adică să taie copacii și să vedem pădurea mai curând.




------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                          

APARENȚE ÎN TEHNICĂ

de Mihai G. Tănase 

                                                  La prima vedere, de cum citești titlul, ai tendința de a crede că, despre ceva destul de complicat este vorba și vrei să treci peste. Dimpotrivă, vreau să fac cunoscut un fenomen extrem de simplu care creează confuzie și printre oamenii cu unele pretenții într-ale tehnicii. De ce am vrut să scriu acest articol oarecum elementar ? Foarte simplu: Acest lucru (pe care îl voi descrie în continuare) este similar, dacă nu aproape identic întipărit în mintea noastră, precum cel cu adăpostirea sub tocul ușii în caz de producere a unui seism.

                                                     Când băteam drumul zilnic către liceu într-un sens și altul, la un moment dat după ce urcam dealul, brusc, drumul se îngusta pe o porțiune de aproximativ 10 m, ajungând să aibă o lățime de numai trei metri: în stânga acestei ștrangulări, in sensul către casă, se crease un fel de râpă provocată de către ploile frecvente din timpul acelui an, iar în partea dreaptă se profila o simplă rampă. Azi așa, mâine așa, drumul se tot îngusta devenind o amenințare la izolarea satului de oraș. Lumea vorbea despre pericolul iminent, dar pe nimeni nu interesa. Intr-o zi văd plantați pe „râpă” o mulțimede puieți de salcâm și întreb pe cineva cine i-a pus. Cum cine i-a pus ? Popa Demetrescu cu banii lui. Nu mi-a fost prea clar cu banii și cu plantatul, pentru că pe autoritățile comuniste nici nu le interesa (este adevărat cazane de producere a țuicii erau destule prin sat !) Popa, om cu minte și izolat de oficialități, avea înclinații tehnice, deși duminica la omiliile pe care le ținea în biserică n-ai prea fi zis. In sfârșit, nu după multă vreme, se vedea cu ochiul liber, cum erodarea a încetat; chiar a început să se lățească drumul prin adăugare de material din piatră. Mă tot gândeam cum de a reușit părintele să facă „minunea” asta și o întorceam pe toate fețele în mintea mea, că timp era destul până la școală și retur. Atunci nu i-am găsit un răspuns plauzibil și am abandonat acest subiect.

                                                             Peste vreo doi ani plec la facultate, la București și urmez cursurile Institutului de Construcții (Universitatea Tehnică de Construcții, de azi). In anul III de studii se preda cursul de Geotehnică și Fundații de către eminentul profesor Emil Botea. Ce să vezi dom'le: mi-a lămurit problema cu alunecarea terenului de la mine din sat pe care o stabilizase popa.

                                                              Toți aveam în cap că, împiedicarea alunecării de teren a fost oprită prin rădăcinile puieților de salcâm care se constituise într-un fel de armături pentru pământ, plantați de popă. Ce eroare !

                                                               Ce se întâmplă în astfel de cazuri ? Un lucru simplu și logic: La cîțiva metri adâmncime există un strat de formațiune argiloasă, iar deasupra sa, către suprafață, stratul de pământ care alunecă, de natură, hai să-i zicem, „friabilă”. Nici vorbă ca rădăcinile pomilor (de orice specie ar fi ei) să reziste la împingerea pământului, cînd acesta se deplasează. In timpul ploilor apa prin efectul gravitației se infiltrează până la stratul argilos și formează un strat provizoriu ce devine o „oglindă” pe care pământul de deasupra alunecă. Și atunci soluția este mai mult decât simplă: plantăm pe verasanți pomi care vor trage apa din pământ, disipând-o în atmosferă și se va elimina stratul „oglindă”. Și gata ! Alunecarea stratelor superioare va fi oprită. Deci, nu radăcinile pomilor fixează terenul, ci eliminarea apei (prin ei) din adâncime, ne mai având pe ce să alunece terenul de deasupra.

                                                                    După atâția ani, când mai am oazia să mai trec pe drumul cu pricina, mă uit și spun: popa Demetrescu era și „inginer” , nu numai duhovnic !




------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                                    

HAOSUL INFORMAȚIEI

de Mihai G. Tănase 

                                         Se cunoște nu de azi sau ieri tendința omului, care a devenit de-a lungul timpului un principiu, de a depune un efort cât mai mic și a obține un beneficiu cât se poate de mare. [Unii chiar au exagerat ( cu voie sau fără de voie) și nu au mai ținut seamă că, trebuie depus un oareșce efort pentru a obține ceva și s-au înfruptat direct din rezultatul muncii altora. Consecința o vedem, cotidian, în mass-media. Ce să mai vorbim despre cum ar trebui procedat, când ni se spune chiar din pagina trei (sau patru) a Bibliei ! ]

                                             Niciun post nu face excepție de la ce am relatat mai sus și pentru lămurire dau un exemplu ipotetic.
O persoană de notorietate are un accident de automobil (de sănătate în general) și este internată în spital. Medicii fac eforturi deosebite să readucă persoana la paramerii inițiali. Și gata.Te lasă in suspans. Trece o zi, două, și nu se mai spune nimic. Probabil nu mai este de actualitate și lumea a uitat. Ce este nou astăzi ? Și povestea se repetă. S-ar putea să afli concluzia știrii, întâmplător, de pe la cunoștințe. Tot timpul ești bombardat cu tot felul de știri insignifiante, dar care pentru dânșii sunt extraordinare.

                                                     De unde această nepăsare ? Deontologie nu se poate spune, e ceva de care nu s-a auzit. Îți vine să iei toate receptoarele audio și video și să le arunci pe fereastră ! Scuzați-mă, în „locurile special amenajate pentru deșeurile reciclabile”, amenajate de către primării.

                                                      După părerea mea, domnii care nu sunt consecventi în transmiterea știrilor până la finalizarea lor, în vreun fel, au tubul digestiv mai dezvoltat decât SNC-ul.

                                                              Face-ți domnilor să fie invers, sau egale amândouă !



------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com