marți, 30 octombrie 2018

CUTREMURUL ȘI ANIMALELE

de Mihai G. Tănase 






                                                                       Nici nu au trecut două zile de la cutremurul recent și au apărut în mass-media tot felul de comentatori după zicalele: Mulți viteji se arată după război sau și mai concludent, să vorbească și nea Ion, că și el e om. 

                                                                   Lăsăm deoparte că,  nu cunosc caracteristicile oficiale ale cutremurului, decât din frânturi de comunicate, dar nu asta este problema. Încă o dată ne dovedim oameni cu un spirit ridicat al umorului - lucru nu prea des întâlnit pe la alte popoare. Am ascultat tot felul de comentarii, de la serioase la ridicole.

                                                                    Cum să nu te bufnească râsul când un comentator cu facultatea de filologie încearcă să mă (să ne) convingă cum știe el să rezolve ecuații diferențiale de echilibru și mișcare din Teoria elasticității, aplicată la mediul de propagare al undelor seismice; când el nu-și mai amintește (dacă are ceva să-și amintească) de forma generală a ecuației de gradul I. Și ca să nu par că aș bate câmpii, trec direct la subiect.

                                                                        Comentatorul în cauză (pe care-l apreciez pentru cunoștințele sale umaniste) timp de vreo zece minute se tot întreabă și nu-și găsește răspuns la întrebarea: de ce animalele, inclusiv păsările exotice, nu au dat un presemnal la cutremur și altădată au făcut-o ? Justificarea o găsește imediat, de parcă toată lumea care-l asculta era de acord cu el: nu mai sunt păsări exotice, pentru că se plătește vamă mare.  A la Rică Venturiano !

                                                                      Trecând la lucruri serioase aș putea să-i dau domnului niște explicații la întrebările care nu-i dau pace. Dar, aceste considerente nu sunt de natură științifică, sunt enumerate în literatura de specialitate ca posibile, fără un fundament matematic. Asemănător fenomenului dowsing (ăia cu nuiaua de alun care caută surse de apă subterane sau chiar eventuale falii de pământ producătoare de seisme).

                                                                       „Când se produce un cutremur undele seismice într-o primă fază sunt percepute de către unele animale cu câteva secunde înaintea omului, care se manifestă anormal, emițând în special sunete ciudate. Dacă cutremurele sunt mici ca intensitate seismică (pe scara MM) este logic că, undele ce ar urma să fie recepționate de către animale, prin disipare - respectiv amortizate de  mediul de propagare, nu mai ajung la animale. Și invers !” 

                                                               Ce dracu' este așa greu de priceput ? Este la fel cum e diferența dintre filologie și matematică !



-------------- mihaibrebu@hotmail.com




duminică, 28 octombrie 2018

DUMNEZEU NE-A DAT CUTREMURE FĂRĂ REPLICI

de Mihai G. Tănase 






Ora 3:39  Cutremur în Vrancea de magnitudine aprox. 5 pe scara Richter, resimțit la București cu o intensitate de 3.5 - 4 grade pe scara MM.

Rămâne să văd dimineață Comunicatul oficial, dacă am apreciat corect !

Ora: 4:10 (sau 5:10 ora de vară) :

                                                 
                         


                   

                                     A trecut o oră și cca 20 de minute până să fie anunțat cutremurul: la Radio la ora 4:00 (ora de iarnă) și la MEDIAFAX la ora 4:01. 

                                            Pe timpul Omului se anunțau numai acele cutremure care aveau intensitatea seismică V și peste, pe scara MM (Mercalli Modificată). Nu era mai bine ? Eu zic că, Da !

                                                                           Acum, după '89, se anunță toate cutremurele: Să umple spațiul de emisie și să creeze panică. Nu v-am mai zis și altă dată că, suntem un popor de seismologi ?

                                                                  Ceea ce mă intrigă pe mine este cu totul altceva. Măi fraților, cu mintea luminată, dacă facem un lucru să-l facem, dracului, ca lumea până la capăt ! Adică cu exactitate, spuneți că aveți aparate de performanță pe care s-au cheltuit ceva parale bune.

                                                     Cum s-au emis anunțurile public:

La Radio:  La ora 4:00 (ora de iarnă). În această dimineață a avut loc un cutremur de 5,8 grade pe scara Richter în Vrancea la o adâncime de ... Km, având în zona epicentrală o intensitate seismică de (parcă 6??) și s-a resimțit în zonele vecine..... Nu sunt pagube materiale. La București vă spunem mai târziu, să ne mai zică cei de la INFPS...  :))).

MEDIAFAX: 

Un cutremur PUTERNIC, cu magnitudinea de 5,8 grade, s-a produs în această noapte în România/ Mai mulţi oameni au suferit atacuri de panică/ISU Bucureşti-Ilfov: Nu sunt înregistrate pagube

Institutul Naţional pentru Fizica Pământului (INFP) a revizuit, duminică dimineaţă, seismul produs în România la magnitudinea de 5,8 pe scara Richter. Cutremurul a avut loc în judeţul Buzău, zona seismică Vrancea, la o adâncime de 150 de kilometri.
------------------------------------------
E cam de râs, nu ?  Pe ce scară și când au avut timp de evaluări numai Einstein știe.
                                             Cutremurele vrâncene nu au replici, după câte cunoaștem; ăsta este darul nostru de la Dumnezeu, dar s-ar putea să aibă în viitor. Noi nu știm, deocamdată. Ce groază ar apărea după primul șoc ! (Și așa apare, nu tot poporul seismolog cunoaște asta...) 

                                                     Mai vedem pe lumină ce ne vor mai zice specialiștii. Cât despre aprecierea mea, pot să spun că voi fi mai aproape de cifra pe care am dat-o, la cald, pe la orele 12:00. Nu se poate să nu o mai modifice; nu cred...

PS. Ce bine era dacă Google menționa și ora publicării articolului !

---------------  mihaibrebu@hotmail.com

                                                                    

duminică, 14 octombrie 2018

MEMENTO MORI

de Mihai G. Tănase 







                                                    Zilele acestea are loc în București un exercițiu de simularea intervenției la urmările unui cutremur de 7,5 grade pe scara Richter. După cum este prezentat în mass-media și cum este lămurită populația de rostul acestui exercițiu mie mi-se pare nu tocmai potrivită și am să mă explic.

                                                            Aveam un coleg de serviciu, care fusese cadru militar, și-mi povestea despre un ordin de călugări al cărui salut era: memento mori. Din câte am putut să înțeleg atunci, acest ordin de călugări funcționa în Apus (înainte de marea schismă dintre cele două biserici) și era un ordin destul de fundamentalist, cu toate că Biserica Ortodoxă nu acceptă astfel de atitudini. Dar, nu aceasta este problema în contextul de față, ci salutul lor. Tot salutându-se zi de zi, ori de câte ori se întâlneau doi călugări, obsesia morții devenea o realitate și în mod mecanic executau, fără șovăire, tot ce li se spunea.

Practica asta am întâlnit-o și în Școala militară: făceam același lucru de n ori, care devenea enervant dacă-ți puneai întrebarea, de ce ? Odată, am întrebat un ofițer care-i scopul. Tovarășe elev, în momentul în care te afli pe front cu inamicul în față de frică, de teamă sau din alte motive uiți sau nu mai ești capabil să te aperi și atunci vei acționa din instinct; dacă ai exersat acum, atunci vei reacționa cum trebuie. Deci, memento mori  al călugărilor !

                                                  Exercițiu de față cu cutremurul, presupun că, ar avea vreun efect dacă s-ar repeta de vreo n ori. Oricum, explicațiile date pe canalele tv au fost făcute de persoane cu pregătire de: medic, avocat sau meteorolog; așa cum au crezut ele, fără justificări științifice cât de cât. Ce m-a frapat a fost că, nu am văzut vreun cadru universitar de specialitate. Asta nu e treabă de stat la taifas și lumea să se uite la televizor ! Dacă, cineva mă întreba pe mine cum e bine să pregătim populația să reacționeze în urma unui cutremur mare, zic că ar fi fost mai indicat să aplicăm salutul călugărilor adică, periodic, să se dea pe post zgomotul însoțit de imagini al prăbușirii de construcții, înregistrate cu ocazia unor cutremure mari care s-au întâmplat. Și nu cred că, atunci mai era cineva care să privească cu indiferență sau lasă că nu vine cutremurul, cât trăiesc eu. Avea ceva de învățat din memento mori al călugărilor !


     --------------- mihaibrebu@hotmail.com


  

                                                                 

miercuri, 3 octombrie 2018

DISTANȚE

de Mihai G. Tănase






                                                       Distanțele pot fi de mai multe feluri: distanțe rutiere, distanțe feroviare, distanțe maritime, distanțe interplanetare și tot așa. Dar, mai pot fi și distanțe imateriale, cum ar fi: distanțe imaginare, distanțe între ani etc. sau chiar distanțe raportate la sistemul de învățământ. Pentru mine această ultimă noțiune mi-a luat ceva timp să o pricep, în sensul ei intrinsec.

                                                            Mai demult am văzut niște filme canadiene în care se arăta cum copiii din familiile solitare, izolate în pădurile imense ale Canadei și situate la distanțe de sute de km de cea mai apropiată comunitate, învățau aceleași materii ca și copiii din localitatea populată. Deci, prin mijloacele tehnicii moderne statul reușea să transmită copiilor o educație nediscriminatorie. Ce frumos și încântător să vezi că există asemenea locuri ! Acest sistem, după cum mi-aduc aminte, era denumit învățământul la distanță.

                                                                   Imediat după '89 am tot auzit pe unii lăudându-se că sunt studenți „la distanță”. Ce dracu' însemna asta nu puteam să înțeleg, pentru că eu eram cu mintea la copiii canadieni și credeam că este ceva similar. Or, dacă ar fi fost așa la noi trebuia să fie o pădure imensă și deasă, din București până dincolo de Baia Mare și acolo o căsuță cu doi copii și părinții lor, cu un computer pe masă.

                                                                     Mai târziu, întreb un cunoscut: ce-i ăla student la distanță ? Cum ce este, așa le spun la studenții care sunt la cursurile fără frecvență. Pentru un moment am rămas uluit. Tot din Procesul de la Bologna vine și asta ? Înainte de '89, cei care aveau o diplomă obținută la cursurile fără frecvență (realizând cam cât știu) făceau tot felul de cadouri salariatelor de la serviciul Personal (adică, Resurse Umane cum îi zice azi) să nu divulge la cineva pe unde au terminat ei facultatea (cu toate că, pe diplomă nu scria ce fel de cursuri au urmat: zi, seral sau fără frecvență). Despre această categorie circula vorba: student fără colegi.

                                                                      Păi, dacă este să comparăm absolvenții de facultăți cu cursurile făcute la distanță și cu copiii canadieni, eu cred că diferența e dublă: n-au computer și nici pădure... Cât despre cunoștințe este lesne de înțeles către cine înclină balanța.


---------------- mihaibrebu@hotmail.com