de Mihai G. Tănase
Nu demult, ieri, la emisiunea de la ora 15:00 pe RomâniaTV se povestea despre modul cum se făcea politica externa a României din timpul lui N. Ceaușescu.. Naratorul un om care nu are nevoie de nimic în plus pentru a-l remarca: acad. Mircea Malița. Ceea ce m-a uimit și pentru mine a devenit ceva inextricabil a fost momentul primirii dlui academician de către Gaddafi. Acestuia i-a fost transmis din partea lui Ceaușescu, drept cadou, un exemplar din Coran legat în piele de culoare verde. Gaddafi a luat surprins (ca într-o țara creștină există Coranul) Coranul și l-a sărutat. Imediat pe burtiera a apărut: Gaddafi a sărutat cadoul lui Ceaușescu. Toată această întâmplare a fost spusă pe un ton hazliu și a fost chiar accentuat de către povestitor. Eu trebuie sa recunosc că, am rămas putin șocat, având în vedere ce personalități participau la emisiune...
În sprijinul afirmației mele vin în continuare cu o ''povestioara'' adevărata trăită de mine și care la momentul de atunci m-a șocat și mai tare. Era prin '94 sau '95 când un arab (din Liban) patron de boutique în București a venit la mine acasă sa ia ceva. A intrat în apartament și s-a descălțat. L-am rugat sa se încalțe și i-am explicat ca la noi nu se practica acest obicei, ci numai în moschei; apoi a intrat în camera de zi și a rămas cu ochii fixați pe biblioteca. Nu i-am zis nimic, doar l-am privit. A mers la bibliotecă a scos Coranul (un exemplar obișnuit) și și-a atins fruntea de el după care l-a sărutat. Cu o mare atenție l-a așezat în locul de unde îl scosese.
Vizitatorul meu nu era șef de stat, era un musulman obișnuit !
Aceasta întâmplare i-am spus-o preotului cu mențiunea: eu dacă eram într-o țară arabă și vedeam Biblia la arab în bibliotecă, eu nu făceam același gest. Părerea mea este ca nu e bine sa tratăm lucrurile în derâdere, oricare ar fi ele și oriunde se discută, și cine le comentează ... (și am închis televizorul).
---------------- mihaibrebu@hotmail.com
---------------- mihaibrebu@hotmail.com