MITURI ÎN INGINERIA SEISMICĂ

de Mihai G. Tănase  

                                                   Acum câteva zile mă întâlnesc cu o persoană pe care nu o mai văzusem de prin liceu. Dintr-una într-alta îmi spune: tu te ocupi de construcții, este adevărat că hotelul Intercontinental este „făcut pe niște bile” și ăsta nu se dărâmă la niciun cutremur?  Am zâmbit și i-am răspuns, destul de concis, în sensul ce voi expune în continuare.

                                                               După ce mi-am luat doctoratul îmi vine în minte o idee: să fac cumva să izolez complet construcția de pământ și atunci undele seismice nu vor mai avea efect asupra ei. Dar cum? Până atunci auzisem tot felul de povești și în special pe cea a izolării construcției de fundație, prin intermediul bilelor. N-am mai avut somn. Dacă între timp au apărut metode moderne de izolație și eu habar nu am de ele? Lucrarea mea trata contrariul! Și ca să nu fac munca în zadar i-am scris Profesorului H. Bolton Seed, de la Universitatea din California-Berkeley, să-mi trimită o bibliografie la zi cu ce intenționam să fac. (Mi-a fost cam jenă, deoarece ieșeam din optica dânsului; tema lucrării mele fiind secantă cu concepția și domeniul dânsului de activitate.) Rău n-am făcut. Am cunoscut modul de abordare american: Vrei să studiezi ceva diferit de ceea ce ai făcut până acum ? Poftim, ia și documentează-te !  Mi-a trimis un reprint de 16 pagini. L-am studiat cu atenție, după care i-am spus profesorului: „Rămân în sfera dv.” Îmi ieșise aiurelile din cap, complet. Prof. Seed era o somitate, la nivel mondial în domeniul său!

                                                               Materialul primit era o sinteză întocmită de către Prof. James M. Kelly de la aceeași universitate. Nu voi intra în detaliile tehnice, voi face o prezentare calitativă.

                                                                    După cum se știe în anul 1908 a avut loc un cutremur, destul de mare, în regiunea Messina-Reggio, Italia, în urma căruia au murit peste 160.000 de oameni. S-a încercat elaborarea unui cod de calcul antiseismic, în care s-au introdus două prevederi: Construcțiile să reazeme pe role sau pe un strat de nisip. De menționat că, în anul 1909 medicul de origine armeană, imigrant în Anglia, pasionat de seismică, Calantarients - deși amator - a introdus în patentul englez fundarea pe un strat de nisip sau de talc, care a fost adoptată de codul italian. Nu s-au tradus în practică aceste prevederi din motive tehnice și economice.

                                                                Până în anul 1929 s-a tot încercat lansarea unor metode cum ar fi: fundarea pe strat de cauciuc, strat moale de noroi, construcții plutitoare (în Japonia) de tipul cuirasatelor sau crearea etajului I foarte flexibil. Aceste idei au fost studiate până în anul 1978, când s-au redus la două: metoda stratului de cauciuc și cea a arcurilor. Acestea se pot aplica numai în cazuri particulare, din cauza execuției dificile și al costului ridicat.

                                                              Cam așa stau lucrurile cu izolarea construcțiilor la cutremure. Ce nu face omul să scape de necaz!





----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                                               

                                                     

ACALMIE SEISMICĂ

București, Bl. 33, Sos. Ștefan cel Mare, tronsonul de capăt,
dinspre str. Lizeanu, prăbușit la cutremurul din
4 martie 1977
(Imagine Internet)

de Mihai G. Tănase  

                                   
          

                                                           A trecut o lună și jumătate și mass-media noastră nu ne-a mai deranjat cu vreo știre din domeniul seismic. Pe de o parte este foarte bine că, lumea a mai uitat de prevestirile nefaste (care și așa erau destul de alambicate și cu un grad mare de incertitudine). Aceste lucruri țin, evident, de psihologie, dar vorba unui comentator: să ne ferească Dumnezeu de un cutremur la fel de mare ca acela din '77 ! Pe de altă parte este adevărat că: Dumnezeu ne dă, dar nu ne bagă și în traistă. Adică, ne dă posibilitatea cunoașterii fenomenelor - știința, iar traista este capul nostru ! Depinde numai de noi dacă vrem să îmbinăm cele două entități.

                                           Chiar mi-a plăcut buna intenție a Ministerului Afacerilor Interne, prin secretariatul specializat, care a întocmit reguli de comportare a populației în eventualitatea producerii unui cutremur și le-a postat pe un site propriu, aici . Toate bune și frumoase: Aceste reguli sunt valabile numai pentru cazul în care clădirea respectivă nu se prăbușește ! Ce rămâne de făcut ? Ce să ne rămână, decât să rezolvăm clădirile cu probleme (care au fost, deja, identificate și să le tratăm prin metodele arătate în articolele precedente), iar pentru cele noi să le proiectăm, cel puțin conform normativelor naționale. Să lăsăm deoparte zicala: Scump la tărâțe și ieftin la făină !  Din aceste motive am afirmat mereu că, realizarea unor construcții rezistente la cutremur este mai întâi o problemă politică și apoi una tehnică.

                                                                De partea politică ar trebui să se ocupe aleșii neamului: Parlamentul, iar de partea tehnică inginerii de specialitate (nu amatorii).
                                                               x
                                                            x    x

                                                          Pentru că partea tehnică este destul de complicată, chiar și pentru un inginer cu pregătire medie, vreau să punctez câteva aspecte în plus față de ceea ce am relatat în articolul Dialogul surzilor.  

                                                            În normativele de calcul al construcțiilor rezistente la seisme se vorbește despre conlucrarea terenului de fundare cu construcția la acțiunea seismică, care trebuie exprimată sub formă cantitativă. Această indicație este mai mult arătată ca o formă insidioasă, iar cei care o aplică (nu toți) cred că o fac în mod acoperitor (calculul fiind mai simplu). Acest mod de abordare este incorect, deoarece conduce la modificarea caracteristicilor dinamice ale construcției și în special la perioada proprie de vibrație a construcției. Ce se întâmplă de fapt, când o construcție se prăbușește ?  Construcția reazemă pe terenul de fundare prin intermediul fundației sale. Terenul de fundare are o anumită perioadă intrinsecă de vibrație, numită perioada dominantă a terenului, în timpul seismului. (Terenul de sub construcție, în general, este stratificat și se ia în calcul toată grosimea pachetului până la roca de bază: roca de fundament - practic, infinit rigidă.) Prin urmare, construcția se află într-un raport clar față de terenul de fundare (raportându-ne la perioadele de vibrație proprii: ale construcției și ale terenului de fundare). Cum se știe din Fizică, atunci când cele două perioade de vibrație coincid sau sunt foarte apropiate ( cea a cutremurului și a ansamblului construcție-teren de fundare) se produce rezonanța (quasirezonanța, pentru că intervin frecările) și amplitudinile construcției cresc peste cele admisibile, producându-se colapsul. 

                                                                               Dacă perioada proprie de vibrație a construcțiilor se poate calcula cu destulă exactitate inginerească, perioada dominantă a terenului de fundare se poate determina, cu o bună exactitate, numai prin metodele prospecțiunii seismice; ceea ce la noi nu s-a făcut vreodată. Această practică există de circa 50 de ani în SUA și chiar se aplică. Rezultatele le vedem prin California. Sper că, în viitorul cel mai apropiat să aplicăm și noi ce alții au făcut deja, pentru că acalmia nu ține mult: nu de asta îi spune acalmie ?




         ------------------  mihaibrebu@hotmail.com                                                              

40 DE ANI

de Mihai G. Tănase  

                                               Nu sunt un cititor de presă românească și bine fac. Din întâmplare am citit (pe net) un articol publicat în ziarul Gândul la 4 martie 2017, intitulat: „40 de ani de la marele cutremur din 4 martie 1977.Lista Securității cu clădirile din București reparate de mântuială. Cum a ordonat Ceaușescu oprirea lucrărilor”. aici Cam lung titlul articolului și prezentat ca pe un ghiveci călugăresc... Autorul, după fotografia sa, pare a avea aceeași vârstă cu perioada comemorată a cutremurului din '77, dar cu siguranță nu mai mult. Articolul l-a scris prin deducție și pe baza unor povestiri de la cei mai în vârstă decât el.

                                                   Ceea ce m-a enervat și m-a determinat să scriu acest articol este totala lipsă de deontologie al acestor scriitori, care nu fac altceva decât să-ți încurce mințile, dacă îi iei în serios.

                                                        Hai să dăm Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu ! (Mt.22.21)

                                                                             Din când în când, mă mai uit pe la televizor și-mi vine să vomit când văd tot felul de nemernici care au mâncat din palma lui Nea Nicu și tot îl înjură mort, să arate că ei nu au fost cu el. Și nu-i obligă nimeni, asta este culmea...

                                                                Acum să trec la partea tehnică din articolul menționat. 

                                                                Imediat după cutremurul din martie '77, asta însemnând aproximativ o lună, a început consolidarea blocurilor avariate. În luna asta, pe linie de proiectare s-a trecut la mărirea gradului de intensitate seismică de calcul pentru București, de la 7,5 la 8,5. Să facem blocuri cum nu s-au mai făcut vreodată... Euforia asta a durat vreo trei zile, după ce s-a constatat - cum era și normal - că, această creștere de grad duce la dublarea secțiunilor, iar economic la dublarea costurilor: faci un bloc și te costă cât două. Cățelandrii l-au informat pe Tovarășul, care le-a spus (nu el, consilierii lui) să mai reducă un pic gradul de calcul. Și astfel s-a mai redus gradul cu 0,5; dar asta numai pentru București și iarăși s-au întocmit hărți de macro și microseismicitate ale Bucureștiului. Deci, s-au început consolidările, care se făceau după proiecte întocmite de către Institutul Proiect-București al CPMB. În general, se făcea o injectare cu soluții epoxidice pentru diafragme și alte elemente fisurate, acolo unde era cazul și o cămășuială (o îmbrăcare a elementului vertical de rezistență) din beton armat. România se confrunta pentru prima oară cu acest gen de lucrări și totul era pionerat. (Mai târziu, lucrul dracului, nu s-a mai importat soluția epoxidică și am făcut-o noi, nu știu pe la ce combinat... că eram dați dracului: partidul dicta și clasa muncitoare executa; succesuri după succesuri...). Soluția epoxidică, inițial, se aducea din Elveția sau Suedia (nu mi-aduc bine aminte) și era compusă din două elemente A și B, baza și întăritorul. Acum vine partea frumoasă. În lipsa mâinii de lucru calificate, partidul aducea oameni de la țară la oraș:  le dădea casă și calificare la locul de muncă, care se făcea cum se făcea. Unii mai uitau să adauge întăritorul și să fi văzut șiroaiele de soluție neagră (A-ul) pe pereți. Altă muncă și altă muncă, în zadar.

Problema consolidării prin cămășuială era ceva inadecvat: se micșora enorm spațiul locativ. Dar, nu aceasta este problema spinoasă. Grav este că: prin cămășuială se schimbă secțiunea, care conduce la schimbarea momentului de inerție, implicit a momentului de rigiditate și la micșorarea elasticității structurii; iar la un eventual cutremur forțele de inerție solicitante devin și mai mari, structura fiind supusă la eforturi suplimentare, pe care nici dracu' nu mai poate să le știe mărimea lor.

                                                    Cum spuneam mai înainte, consolidările se făceau dificil, era ca și cum lagărele ce funcționau pe rubine la un ceas Doxa, se înlocuiau cu rulmenți. Timpul trecea și consolidările nu se mai terminau. Partidul era îngrijorat și se făcea presiune. Presiunea o simțeau cadrele tehnice, pe muncitor nu-l interesa... Lătrăii tehnici, ajunși din șef de șantier pe post de ministru, dădeau din proprie inițiativă dispoziții de șantier, prin care se renunța la o parte din consolidare și blocul era gata. Ăștia nu erau securiști (cel puțin în aparență) cum se sugerează în articolul cu pricina.

                                                       Cât despre notele „informatorului” ( ale tov. căpitan) erau fără importanță tehnică, le făcea să-și justifice salariul, probabil. Eu personal nu cred că, Ceaușescu a dat vreun ordin de oprire a lucrărilor (în primul rând, el se pricepea la construcții, cum toată lumea se pricepe la fotbal - update: analiști politici). Lucrările s-au făcut atât timp cât au fost alocați bani. Din acest motiv am spus în articolul precedent că, problema construcțiilor rezistente la cutremur este întâi o problemă politică și apoi tehnică.

                                                            
                                         Sper că, am separat puțin legumele din ghiveciul călugăresc al tânărului jurnalist povestitor !





-------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

SÂMBĂTA SF. TEODOR

Blocul Wilson
București,
după cutremurul din 4 martie 1977

Clădirea Centrului de Calcul al Ministerului
Transporturilor, după cutremurul din 4 martie 1977

                       

                                                                                   de Mihai G. Tănase  

                                                                        În calendarul ortodox, azi e sâmbăta sf. Toader, zi de pomenire a morților și tot azi este data comemorării a 40 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977. Presupun că, Biserica noastră Ortodoxă i-a pomenit pe cei ce și-au găsit sfârșitul tragic în nefastul eveniment. Oricum, canalele tv cu veleități nu-i uită pe bieții oameni, ori de câte ori mai trece un an de la evenimentul cu pricina și se întrec între ele cu explicații pe marginea cutremurului produs, care mai de care mai științifice.

                                                                                            Și ca psihoza în mase să prindă cât mai bine, aceste televiziuni aduc invitați cât mai speciali să ne fericească cu știința lor (cum spunea Eminescu acum 141 de ani). Cum azi e zi dedicată cutremurului produs în 4 martie 1977, o televiziune a făcut preț de 35 de minute un show în trei: moderatoarea (cu pregătire lingvistică de Universitate), un medic (mai în vârstă) și un tinerel de meserie analist politic. Imagini peste imagini din zilele imediate cutremurului comentate fiecare pe limba lui. Și ca tabloul să fie complet, să le bage mințile în cap la decidenții politici, au dat imagini și de la cutremurul care s-a produs anul trecut în zona Amatrice, din Italia. Chestiuni serioase dom'le ! Nici ei nu știau ce voiau să transmită telespectatorului. Un talmeș-balmeș ! Măsuri ce trebuie luate în vederea protejării populației la un eventual cutremur major. Ceea ce au recomandat ei era pentru o zonă seismică cum ar fi California sau Japonia, unde clădirile sunt realizate să nu se prăbușească la orice cutremușor, dar n-au realizat aceasta dintr-un singur motiv: nu știau !

                                                               Problema construcțiilor rezistente la seisme, în primul rând, este o problemă politică și apoi tehnică. De ce este politică? Pentru că implică costuri enorm de mari, care afectează economia țării. Dacă partea tehnică nu se respectă și se construiește după ureche (funcție de specialiști) costurile vor fi și mai mari, iar rezultatele sub așteptări. Trebuie să se hotărască ce este mai important: viața unui om sau un metru cub de beton. Desigur, știu ce vor spune fariseii: Nu vine cutremurul cât trăiesc eu! Partea tehnică nu se face la televizor, de către analiștii politici sau alți analiști, dintr-un motiv vechi de aproximativ 250 de ani, enunțat de către lordul Chesterfield: Indiferent din ce individualități ar fi compusă o adunare, tot o adunătură este!

                                                                Aș avea o propunere pentru data de 4 martie a fiecărui an: Să închidem televizoarele și să mergem la biserică, să aprindem o lumânare.






------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

NO COMMENT

de Mihai G. Tănase  

                                                       Cât încerc să nu mă îmbolnăvesc și nu reușesc ! Parcă este o vorbă românească: Prostia se ia. Adică este contagioasă, când nu ești vaccinat sau nu mai există vaccin, ori nu are cine să te vaccineze. Sistematic, de ani buni, dirijat ori nu - ceea ce nu prea cred - se practică introducerea unui limbaj străin de neam, cum ar părea o emancipare. Și culmea, cine contribuie (fără să realizeze)? Tocmai unii dascăli ( nu puțini) care fixează în mintea virgină a tinerilor expresii și cuvinte care nu aparțin limbii române. Titlul, de mai sus, nu l-am ales la întâmplare. Trăim într-o perioadă nefastă, din acest punct de vedere ! Va trebui să treacă multă vreme și cu cheltuieli imense să ajungem de unde am plecat: la 360° ! Nu-i bai, Guvernul are grijă să le mărească continuu salariile la dascălii în cauză, pentru că ei muncesc din greu pentru educație.

                                                                              De dimineață, ascultând postul național de radio ce aud ? Lucruri interesante, să ne mândrim cu ele!

                                                                                             La Pitești, s-a realizat o aripă noua la o școală, nu pe banii noștri, pe bani europeni. Foarte bine ! Printre alte facilități s-a realizat o cantină pentru circa 70 - 8o de persoane, unde gimnazialii pot servi masa, întrucât școala are contract de catering cu o firmă din oraș. Acesta a fost declarația directorului de școală, care presupun că este profesor. Dacă mai dura mult expunerea doamnei directoare, se ajungea la un procent de peste 50 % cuvinte stâlcite în romgleză. Mă întreb ce dracu' înțeleg bieții copii de la un astfel de dascăl analfabet ?  Sau poate mai știi, elevii îl învață pe profesor! Exact ca în bancul de la Radio Erevan: Pot să încep să-i fac educație sexuală la copilul meu de 12 ani ? Da, puteți dacă vreți să aflați noutăți!

                                                                     Cred că, această situație este de plâns și nu de râs, ori eu nu pricep cum stau lucrurile. Dar, un lucru îmi este mai clar ca niciodată: Când un orb călăuzește pe un alt orb, amândoi vor cădea în groapă (Mt.15.14).





------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

TRENUL ȘI STUDENTUL

(Imagine Internet)

                                     de Mihai G. Tănase  

                                                                                       

                       

                                                Studenția de azi diferă din multe puncte de vederea de studenția de ieri. Sunt multe lucruri care au fost eliminate din programul de studiu, întrucât erau materii balast și nu foloseau la nimic. Aceste materii inutile erau introduse pentru formarea omului de tip nou cu o ideologie avansată. Ca să poți promova anul de studii trebuia să le tratezi și pe acestea cu aceeași seriozitate cum o făceai și la materiile principale. În afară că îți ocupai memoria cu chestiuni superflue, pierdeai o mare parte din timpul de studiu, plus oboseala inutilă. 

                                                        După '89 au apărut tot felul de universități și specializări, care nu au avut nimic în comun cu economia țării și cu necesitatea unui număr de cadre adecvate. S-au dat diplome de absolvire în prostie, numai la cine n-a vrut. Calitatea învățământului în loc să crească, mai mult a mers în jos; cam asimptotic la axa Ox. De ce ? Foarte simplu: Păi dom'le, dacă e facultate atunci prezența să fie facultativă. Și băieții și-au luat servicii, să mai scoată un ban. La facultate se merge numai la examene și vedem noi cum le trecem: așa cum am și intrat (fără examen, pe bază de dosar) că, suntem deștepți...

                                           Începând de acum circa trei ani universitățile particulare sau specializările din cadrul lor au început falimentul: Facultăți fără obiectul muncii (dar cu titlu pompos). Deci, vreo 20 de ani cadrele universitare au scos ceva parale de la oamenii deveniți studenți peste noapte. Mare parte din ei sunt angajați pe posturi care nu au ceva în comun cu specializarea obținută: vânzători comercianți prin magazinele alimentare cu studii economice sau tehnice, dealeri de produse de larg consum etc. etc. Acum, ce să mai zic, nici cu partea de specialitate nu prea stau bine. Sunt picați de pe alte planete. Și uite așa cu oamenii ăștia vrem să facem performanță: Nu se poate și gata, ne plângem degeaba. Ceea ce mă intrigă cel mai mult este mentalitatea lor: am hârtie și nu mă interesează. Primul lucru pe care-l solicită la un interviu este salariul, ce știe să facă n-are importanță.

                                                   Cam ăștia ni sunt studenții !  

                                                

                                                Guvernul României, recent instalat, s-a gândit că, n-ar fi rău să-i mai ajute pe bieții studenți din punct de vedere material: Le-a dat gratuitate la transport pe CFR (Căile Ferate Române). Foarte bine ! Dar, tinerii isteți au înțeles că, de acum încolo, pot merge brambura prin toată țara pe banii statului: vine vara și marea îi așteaptă! Azi aud la un canal tv că, doi parlamentari au amendat(sau vor să-l amendeze) actul guvernului, în sensul că transportul gratuit pe CFR să se acorde de la domiciliu la universitate. Așa mi se pare corect ! Guvernul nu are un sac de bani  fără fund. Când cineva îți întinde un deget, nu-i lua toată mâna, pentru că este un gest de mitocănie !

                                                         Rămâne să mai înțeleagă și studenții situația, să nu cadă în lipsa bunului simț.

--------------------------------  mihaibrebu@hotmail.com

                                                                            

BULETINUL METEO ȘI SEISMELE

Iarna printre blocuri în București

                                                                                            de Mihai G. Tănase  

                                                                                  

                                                             În perioada imediată după '89 aveam un coleg de serviciu, umblat prin străinătățuri și în perioada de dinainte, care văzuse multe și ne povestea câte ceva în clipele de răgaz. Subiectul era prognoza vremii. Auzi dom'le, au zis ăștia de dimineață că o să plouă înainte de prânz și uite ce soare este, mi-am luat umbrela de acasă degeaba. Când eram la Londra, buletinul meteo se dădea pe cartiere și ore. Exact cu trei minute înainte deschideam umbrela și începea să plouă. Cei care l-ascultau se uitau unii la alții și zâmbeau pe sub mustață: gogoși, nu este posibil așa ceva. Mai târziu, peste vreun an, doi chiar am rămas foarte surprins de exactitatea buletinelor meteo transmise de mass-media, ca apoi să fie transmise cum le știa toată lumea: vremea probabilă și gata. De ceva vreme, nu știu, dar presupun că, pe la ANMH s-au făcut progrese imense și poate chiar achiziții de aparatură performantă. Nu vorbesc despre profesionismul personalului, pentru că este clar că, oricât de performantă ar fi aparatura fără oameni pregătiți în domeniu nu se poate face ceva bun numai cu abnegația. Am rămas surprins de conținutul buletinelor meteo în predicția fenomenelor naturale din ultima perioadă: atenționările emise au fost la oră - ca la Londra, cum spunea colegul meu - și s-au adeverit sută la sută. Cum s-au rezolvat ele pentru a nu a avea urmări neplăcute este altă discuție și nu mai are vreo legătură cu ANMH. 

                                                                  De când a început perioada foarte rece și episoadele de viscol mass-media nu a mai spus nici pâs de vreun cutremur (din ăla mic pe scara Richter, perceptibil numai de către aparate); acum toate tunurile sunt pe zăpadă: cine își face treaba, cine se face că-și face treaba și tot așa până dă soarele. 

                                                         Acum autoritățile recunosc că trebuie făcut ceva de vara: să întocmească științific programe care să rezolve eventuale fenomene nedorite (dar sigure) în iarna următoare și atunci cheltuielile vor fi minime. Bani se vor găsi cu siguranță, tot omul vrea să se afirme și bine să fie peste tot, dar va rămâne de văzut. Până la Primăvară mai sunt două luni și jumătate și teamă îmi este că, se va uita. Ne vom lua cu altele. Nu a spus Pierre Janet că, uitarea este funcție normală a creierului ? Altele care ? Știri în mass-media despre activitatea seismică a regiunii Vrancea și piperată pe ici, pe colo cu alte seisme produse la suprafață de magnitudine redusă, prin regiuni la care nici nu te aștepți. Uităm, de parcă am avea o amnezie permanentă, de blocurile șubrezite de către cutremurele mari, anterioare, pe care trebuie să le consolidăm sau să le demolăm. În ele locuiesc mii de oameni. Trebuie urgent trecut la acțiune că, nu se știe nici ziua și nici ceasul când dezastrul se va produce și ce să mai zic despre scrâșnetul dinților ?

                                                                            Bine ar fi ca, rezultatele fenomenelor seismice să se finalizeze într-o proporție asemănătoare cu cele ale fenomenelor meteorologice sau chiar mai mult.

-----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                          

IAR ÎN VRANCEA

Seismogramă
(Imagine Internet)

                                         de Mihai G. Tănase  

                                                                            

                                                    La ora 5:00 când mă trezesc primul lucru pe care-l fac este să verific telefonul mobil. În această dimineață găsesc un sms de la un amic, transmis la ora 1:30 : Ai simțit cutremurul ? Crezând, pe moment, că este o glumă i-am răspuns: L-am simțit pe ăla de la Cotroceni, de ieri, cu neacceptarea premierului propus de Coaliție. Intru pe Net: pe Mediafax și Agerpres. Ce să vezi ? Chestiuni interesante: Hai că ziua începe bine! Cum se poate observa din imaginea de mai sus, seismograma este una de arhivă (pusă de sanki!) , să dea bine. La ora 1:20 s-a produs în Vrancea un cutremur la adâncimea de 97 km, având magnitudinea de 5,2. Peste 1,5h, se face un update: Cutremurul a fost la 97,5 km cu magnitudinea de 5,4. Deschid aparatul de radio și ce aud ? Cutremurul a avut o magnitudine de 5,3 (nici la radio, nici pe net nu s-a mai specificat scara magnitudinilor Richter, pentru că, acum, suntem un popor de specialiști într-ale cutremurelor, dom'le ce dracu'!). Deci, băieții au făcut media: aurea mediocritas ! Bun și așa. Dar, acum n-au mai zis nimic despre intensitatea cutremurului la București sau prin altă parte, probabil a fost noapte și n-au putut să o determine !  Ce să mai iau acum explicațiile cum este cu scăderea exponențială a energiei față de hipocentru (pardon, de epicentru, că așa știu specialiștii!), cu stratificația Pământului și efectele unui cutremur cum se apreciază etc. etc. Sunt lucruri cunoscute !  Ce nu prea pricep eu sunt alte aspecte. Cine este interesat să zgândărească lumea cu chestiuni care nu sunt de interes general ? Nu spun că, activitatea seismică a României este un lucru neglijabil, din contră. Însă, această difuzare de știri incompatibilă cu realitatea nu face deloc bine.

                                                         Înainte, pe timpul Omului, nu se făceau publice decât acele evenimente care aveau o anumită mărime. Ele se comunicau pe circuit închis și care erau de difuzat se difuzau, care nu, nu. Erau numai pentru specialiști. Ce era rău ? Nu toți avem un grad de cunoaștere și apreciere adecvat. 

                                                                   Părerea mea ar fi să mai citim din Biblie (încă o dată, dacă n-am reținut) ceea ce a spus sf. Pavel: Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos !

--------- mihaibrebu@hotmail.com

                                                

ALTE GĂSELNIȚE

„Adăpost ALA” la subsolul unui bloc de locuințe
(Imagine Internet)

                                                                          

                                                                                              de Mihai G. Tănase  

                                                                                 

                                                         Nici prin cap nu mi-a trecut vreodată că, o să ajung să scriu despre așa ceva. Nu pretind că sunt lipsit de modestie când afirm că am veleități în meseria mea. M-am străduit să-mi fac treaba, trecând-o prin filtru exigent al rațiunii. Am avut tot timpul în minte cuvintele lui tata, când am plecat la studii: Să înveți tot ce îți vor spune profesorii tăi, că altminteri vei ajunge pe șantier și vor râde de tine muncitorii, pe la spate sau chiar în față. Nu s-a întâmplat așa ceva, dar mi-au rămas cuvintele spuse ca o obsesie.

                                                            Mai zilele trecute, nu mai rețin exact pe la ce canal tv, se făcea mare tam-tam despre adăposturile antiseismice de la subsolurile blocurilor de locuințe din București, cărora li s-au schimbat destinația. Era perioada imediată după producerea cutremurelor în Italia și noi nu suntem pregătiți în caz de calamitate. Am zâmbit și am schimbat canalul. 

Sfântul Luca, în Evanghelia sa, spune în pericopa Schimbarea la față despre sfântul Petru că, Nu știa ce spune. (Cam ceva zeflemitor ar veni, după unii teologi.) 

Exact așa mi s-a părut știrea difuzată. 

                                                                       Fiind lămurit cu veridicitatea știrilor tv, am început să văd ce mai spun și agențiile noastre de presă. Pe Mediafax găsesc chiar un videoclip, astăzi nu ieri, cu subiectul de mai sus transpus în imagini, dar nu în București, ci la Ploiești. Doamne, mare ești !

                                                                        Dacă ar fi să dau crezare celor mediatizate, prima concluzie ar fi că, odată cu evenimentele din '89 pe lângă martiri a dispărut toată lumea care mai știa câte ceva despre și cum au fost gândite și construite adăposturile cu pricina.

                                                                           În febra construirii unui volum cât mai mare de locuințe, în București și în țară, Nea Nicu et Comp. le-au intrat în cap obsesia atacurilor nucleare din partea agenturilor străine; n-au stat pe gânduri și au dispus ca blocurile P +10 E, în special, să aibă și un adăpost ALA (Apărarea Locală Antiaeriană) . Vai de bieții proiectanți ! Nu le mai ieșeau indicatorii tehnico-economici de proiectare. S-au prevăzut aceste adăposturi, despre care știau și activiștii de partid (de specialitate) cum se executau, dar nu se sufla vreo vorbă, să nu-l supere pe cel mai iubit fiu al poporului.  Așa că, adăposturile au avut din fașă destinația de adăpost ALA, nu antiseismice. Cu toate că, unele aveau și ceva instalații specifice, ele nu au fost în stare de a fi utilizate conform proiectului niciodată. Oamenii-locatarii, ca tot românul buni gospodari, le-au găsit imediat utilizarea: depozite de materiale, depozite de murături și toate troacele cu care au venit de pe unde i-au demolat.

                                                                     Acum, în 2016 AM, vin niște flăcăi și fete mari să-mi zică cum au atentat locatarii la siguranța națională, lăsată moștenire de Nea Nicu. Măi, măi... un drac !

                                      N-ar fi rău de loc ca, băiețașii ăștia să pună mâna să mai citească și apoi să mai vorbească...





----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                                            

UNDE SUNT SPECIALIȘTII ?

de Mihai G. Tănase  

Sursa foto: earthquake.usgs.gov

Epicentrul seismului a fost localizat la circa 10 kilometri adâncime, la o distanță de 51,5 kilometri sud-est de orașul Perugia.

Cutremure cu magnitudini cuprinse între 5,5 și 6,1 s-au înregistrat în centrul Italiei pe 26 octombrie, ele fiind urmate duminică dimineață de un seism cu magnitudinea 6,5, cel mai puternic din Italia în ultimii 36 de ani.

AGERPRES/(AS — editor: Tudor Martalogu, editor online: Adrian Dădârlat)

                                                   Eram să intitulez articolul „Unde ni sînt visătorii ?..., dar se găsea cineva să mă acuze că l-am plagiat pe Al. Vlahuță; tot este moda plagiatului. În schimb, nu greșeam prea mult, situațiile se cam aseamănă, iar eu îl citam pe Vlahuță. 

                                                        De vreo două zile, observ pe burtiera televizorului scris în derulare: Epicentrul cutremurului a fost localizat la 10 km adâncime. Este vorba tot de bieții italieni. Dar nu de sinistrați discutăm.  Cum dracu'  se face că, în România nu mai sunt Specialiști în domeniul seismologiei, profesori de inginerie seismică pe la Universitatea Tehnică de Construcții sau chiar în domeniul filologiei pe la Academia Română !

                                                         Nu observă nimeni cum niște tembeli se joacă cu cuvintele (făcând abstracție de panica creată în mase) fără să realizeze semnificația lor elementară ? Nici nu mă mai miră astfel de tâmpenii, de vreme ce la radio, chiar azi la Știrile de la Radio Actualități ora 6:00 s-a difuzat aceeași gogomănie, cu „epicentru la 10 km adâncime”. Nu numai la radio se fac astfel de greșeli, dar și la Agenții de presă cu pretenții și vechime în regimul trecut. Am postat o copie din comunicatul AGERPRES pe frontispiciul articolului de față. Simt că, îmi plesnește capul, iar pe alții nici în cele trei litere nu-i doare.

                                                        Măi fraților deștepți, Epi vine din grecește și înseamnă deasupra, pe. Deci, epicentrul cutremurului este situat pe suprafața Pământului, cum să fie situat la adâncime, sub Pământ ? Vă mai spun odată să vă intre în căpșor: Locul unde se produce un cutremur, acolo jos în Pământ, se numește Hipocentru sau Focarul cutremurului, iar proiecția acestuia pe suprafața Pământului se numește Epicentru. Este un punct topografic, n-are treabă cu energia sau altceva dinamic propriu unui cutremur. Acest lucru mă chinuiesc să-l explic de aproape trei ani la cei ce administrează Portal Semantic Pagini Favorite, finanțat de UE cu sediul în Slatina. N-ai cu cine și basta ! 

                      Dar, nu poți să faci bine cuiva, împotriva voinței lui, cum scrie în Biblie ! (Numai că acolo se dă și soluția.)

-----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

CUTREMURE ÎN ITALIA

(Imagine Internet)

                                                                                            de Mihai G. Tănase  

                                                            N-au trecut decât două luni și un val de cutremure s-a abătut aseară asupra Italiei. Dar, să o lăsăm mai încet cu valul; aceasta este o exprimare de ziariști neștiutori, fie ei români sau italieni. Și cred că, sunt un fel de roboți când transmit evenimentele, deoarece nu pot să filtreze cu mintea lor niște lucruri elementare și creează numai panică superfluă în populație.

                                                                  Am zis că, nu o să mai scriu nimic pe această temă devenită imbecilă în mass-media, dar am ascultat niște explicații extraordinare, pe care nu credeam să le aud vreodată. Față de tragedia recentă am toată compasiunea, dar nu pot să stau nepăsător și să înghit aberațiile debitate de către specialiștii în toate. Și Nea Nicu cât era el de mare și deștept tot mai întreba pe câte unul de la Universitatea Tehnică de Construcții sau de pe la CFPS (Centrul de Fizica Pământului și Seismologie). Ăștia dau drumul pe post la orice: nu verifică, nu se documentează, dă-i 'nainte fără grijă...

                                                                         Mă gândeam că, dacă aceste cutremure ar fi avut loc în California (nu spun în Japonia) se trecea peste ele ca peste un fapt divers. Dar, vrem rating !

                                                                                                 Ce s-a întâmplat de fapt ? Aseară la ora locală 19:10 în partea centrala a Italiei s-a produs un prim seism de suprafață ce a avut magnitudinea 5,6 pe scara Richter, iar la ora 21:18 un al doilea seism de magnitudine 6; după care au urmat un șir de vreo 40 de replici. Cum bine cunoscut este o replică nu poate fi mai mare ca magnitudine, decât aceea a cutremurului inițial (că de aceea e replică). Ceea ce este, oarecum, nespecific este că cel de al doilea cutremur a fost de magnitudine mai mare decât primul. Acest lucru este o excepție de la regulă și s-a mai întâmplat așa ceva pe Glob, foarte rar. Comentatorii se tot alarmau de multitudinea replicilor și chiar se tânguiau. Nu-i costă nimic, ce dracu' !

Acum trec la aspectul pagubelor. Nu este nimic nou de adăugat față de cutremurul de acum două luni. Ceea ce mi s-a părut chiar hilar a fost explicația unui ziarist italian dată la un canal tv românesc: Casele avariate au avut zidurile executate din pietre mari (bolovani) și vezi Doamne, suprafața lor este alunecoasă și nu are o aderență bună cu mortarul. Auzi dom'le ce descoperire ! Păi, asta era important ? Important este că, nu a existat o structură de rezistență concepută corespunzător, care să asigure o protecție bună antiseismică: bolovanii sunt ceva de umplutură, nu de rezistență... Tot omul a mai spus că nu sunt hărți de zonare seismică a Italiei („să știe oamenii cum să construiască”). Asta chiar mi s-a părut o gogoașă umflată: parcă Italia ar fi ultima țară în lume, când ea e fondatoare a UE. 

                                                                             Dacă vom mai avea parte de evenimente similare în lume și vor fi prezentate de către acești specialiști, cu siguranță va trebui înființat un departament de prevenirea și combaterea psihozelor în mase !





------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com