DESERVENTUL

Pompă de șapă

              (Imagine Internet)

 Pompa de șapă în activitate

                         

                                                                        

  de Mihai G. Tănase 

                                                      La blocul vecin se reface terasa. La vreo 20 m de locuința mea un utilaj face o gălăgie aparte. Mai ieri am văzut cum a fost descărcată o basculantă cu nisip, iar azi s-a trecut la treabă. Nu am înțeles la ce folosește utilajul respectiv și în special cum funcționează. Așa că am mers să fac o discuție cu persoana care lucra la acest utilaj. A încercat să mă lămurească, la nivelul ei. În câteva momente am priceput despre ce era vorba. Ceea ce m-a impresionat mai mult a fost concluzia deserventului (persoana care lucra cu utilajul): „inginerii de azi nu știu nici cât știu eu”. Oare așa să fie ?  Am deschis calculatorul și am căutat utilajul în cauză: Pompă de șapă.  Datele informative sunt relatate cu privire la caracteristicile tehnice necesare comercializării și nicidecum la principiul de funcționare. (Acesta se studiază la facultate. Dar, ca să îl pricepi trebuie să frecventezi cursurile. Ce să mai zic despre pasiune ?!)

                                                             Pe scurt. Șapa este un material de construcție alcătuită din nisip și ciment, cu sau fără adaos de apă. Se utilizează pentru eliminarea denivelărilor sau ca suport pentru alte materiale. În cazul de față, șapa se adaugă peste stratul termoizolant al terasei și este suport pentru hidroizolație. Pentru creșterea productivității muncii, șapa se realizează la nivelul solului și se ridică pneumatic cu această pompă de șapă, pe terasa blocului (blocul fiind P + 4, adică parter și patru etaje). Pompa de șapă mai are suplimentar o instalație de aer comprimat (un auto compresor) și o sursă de energie electrică. Toată treaba este făcută de către un deservent, care nu are nevoie de prea multe cunoștințe tehnice. Pompele de șapă sunt produse de către firme de utilaj tehnologic și se folosesc în domeniul execuției construcțiilor. 

                                                                Mă uit un timp la deservent și văd cum adaugă cimentul. Îl întreb despre dozaj (raportul dintre cantitatea de ciment și cantitatea de nisip) la care el îmi spune: un sac la o încărcare. Așa să fie ? Nu mă convinge ! Probabil l-a instruit cineva cum să facă să iasă bine, economic, pentru executant. Știa el ceva despre inginerii lui...

--------------- mihaibrebu@hotmail.com

NU TREBUIE SĂ TE MIRI DE NIMIC

de Mihai G. Tănase 

                                                     Aceste cuvinte le-am auzit rostite de către un om de mare erudiție, fost academician și pe care l-am cunoscut personal. În acel moment mi s-a părut ca un fel de anomalie; dar tot el mi-a zis că acesta este un dicton al vechilor latini. Și mare dreptate a avut !

                                                            Am trăit o mică întâmplare, care ar părea nesemnificativă la prima vedere și care m-a mișcat într-un fel, dar imediat mi-am adus aminte de ce a spus academicianul în vârstă și le-am dat dracului pe toate...

                                                               La o spălătorie auto întâlnesc un om, care făcea treaba de spălarea autoturismelor. Cum instalația de spălare era cam 90 % automată, între timp, am schimbat câteva fraze cu persoana în cauză. Îmi spune despre una, despre alta și cum lucra el înainte. Înainte de a fi spălător de mașini ! Îl întreb: dar ce ai lucrat dumneata înainte ? Ce să lucrez, sunt inginer petrolist ! Rămân un pic uluit. Încep să-l întreb despre profesorii pe care i-a avut el în facultate (să mă conving că are tangență cu ingineria). Despre profesorii de la materiile comune, care se studiază de orice fel de inginer, de orice specialitate. Nu l-am întrebat despre unii mărunți, ci despre corifeii în domeniu, după cărțile pe care le-am consultat și eu la vremea respectivă. Habar nu avea, cu toate că se cunoștea că dăduse pe la facultate. Știa și reținuse materiile de umplutură privitoare la materialismul științific și dialectic. Nu l-am întrebat cum a ajuns spălător de mașini, că ar fi fost jenant pentru mine, nu pentru el.

                                                                    Ce a fost mai interesant a fost următorul aspect: La început i-am dat un „pour boir”  egal cu echivalentul a 35 % din costul manoperei oficiale. Nici mersi, nici......  Asta i se cuvenea de drept, după mintea lui de inginer. Calitatea lucrării finale cam 80 %. Deci, nu era bun nici pentru spălatul mașinii ! Poți să te întrebi cam ce muncă a prestat acest individ ca inginer petrolist ? Eu zic că, nu !

                                                                          Și iar mi-am adus aminte de academicianul cu dictonul vechilor latini. Așa trebuie să faci !




----------------  mihaibrebu@hotmail.com

ARSENICUL DE LA TELEVIZIUNEA NAȚIONALĂ

de Mihai G. Tănase 

                                             Azi la 14:30 pe postul național de televiziune s-a dat, în reluare din 2018, o emisiune de o jumătate de oră intitulată Adevăruri despre trecut. Eu am deschis televizorul pe la fără două zeci. Cu mare greutate am reușit să ascult balivernele debitate de către doi domni, doctori în istorie, care aveau vârstele cam de 35 și respectiv 50 de ani, împreună cu o doamnă sărită bine de 80 - 85 de ani, care lucrase pe la Academia Română. Mă întreb: această emisiune o fi fost transmisă și în occident, via satelit ? Păi dacă da, ne-am făcut de tot râsul ! Sigur că, la prima vedere tenta generală era una anticomunistă, înflorită pentru Nea Ion și departe de ce s-ar fi vrut să fie. Ce să știe cei doi domni, când în '89 ei aveau în jur de maximum 20 de ani ? Au povestit din ce au citit prin cărți și din auzite. La doamna nu mai fac referire pentru că nu o mai ajuta memoria. Una peste alta au tot criticat regimul trecut într-un limbaj poetic, amestecat cu lucruri care nu își aveau locul.

                                                             Când ești bolnav și mergi la medic, acesta caută să trateze cauza bolii, nu efectul...

Pe scurt, a fost transpunerea vieții de la țară în ambientul orășenesc; dar au uitat naratorii să spună adevăratele cauze. Blocurile de locuințe, astea gri cum le zic unii, au fost construite de către partid pentru a adăposti populația mutată la oraș, populație ce avea să construiască industria grea - baza societății socialiste multilateral dezvoltate. În multiple cazuri oamenii de la țară, dar nu numai, aveau un nivel de la mediu în jos privind comportamentul social. De ce ? Pentru că nu aveau educația necesară. Erau unii care văzuse prima oară WC-ul în casă. Fie că vrem , fie că nu vrem toate pleacă de la educație !

                                                            Nu fac acum o analiză exhaustivă a emisiunii (poate că n-aș fi tocmai cel indicat), dar anumite lucruri le-am trăit, deoarece am fost în mijlocul lor. Am să exemplific în continuare.

                                                              Lunar aveam trei, patru sesizări de la oamenii muncii (și colegii de serviciu la fel) cum că blocurile au fost prost construite și din acest motiv, mai tot timpul, la parterul acestora se produc refulări ale dejecțiilor, prin WC-uri, datorite etajelor superioare. Scandal mare ! Hai pe teren ! Locatarii despre care se vorbea în emisiune și pe care naratorii îi supra compătimeau habar nu aveau unde se scurg apele uzate și procedau în consecință. În rețeaua de canalizare din subsolul blocului găseam: oase mari de la prepararea hranei, cârpe care formau dopuri de blocaj, vată folosită de femei (la soroc ) și aruncată în WC-uri, lucruri de tot felul care ar fi trebuit duse la gunoi. Veneam și informam Conducerea. Faceți și voi niște instrucțiuni de folosire a instalațiilor, că nu știu bieții oameni ! Să turbezi !

                                                                Sigur că, lucrurile au fost abominabile, dar trebuie prezentate așa cum s-au derulat ele; că dacă facem altfel nu mai sunt adevăruri. Ele ar trebui prezentate de către cei care le-au trăit și nu de către copiii lor. Și așa cum scrie în Evanghelie, trebuie „să dăm Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu” !

----------------  mihaibrebu@hotmail.com

                                                  

O CARTE ȘI UN CUTREMUR

de Mihai G. Tănase 

                                                 În 1982 a apărut lucrarea sub forma unei cărți, publicată de Editura Academiei Republicii Socialiste România, intitulată: „Cutremurul de pământ din România, de la 4 martie 1977”. Această lucrare a fost coordonată de către: Acad. Ștefan Bălan, ing. Valeriu Cristescu și dr.ing. Ion Cornea. Prețul, la vremea respectivă, era cam piperat pentru buzunarul românului, costa 105 lei. Cartea are 516 pagini și este de formatul aprox. 22 x 31 cm. O carte tehnică de format inferior și tot așa de groasă costa în jur de 30 lei. Această carte a avut un tiraj de câteva mii de exemplare. Ea se găsește în mai toate bibliotecile instituțiilor de stat. 

                                                    La elaborarea lucrării au participat un număr considerabil de specialiști și nu de activiști de partid. Nu este o lucrare de trei surcele să o priceapă oricine. Dar, totuși dacă o citește unul care nu este de specialitate (seismolog sau inginer constructor etc.) și studiază numai partea introductivă - câteva pagini - tot poate să-și facă o imagine cât de cât reală, relativă la cutremurul din 4 martie '77. Numai domnii de pe la unele canale tv, prin impostorii invitați, nu au auzit de ea. Și cum azi se împlinesc 42 de ani de la fatidica zi au început privegherea de ieri; când niște pitpalaci (care nu aveau nicio tangență cu seismele) au scos tot felul de panglici pe care le-au lansat în eter; să înnebunească de frică auditoriul. Am închis imediat televizorul și nu l-am scuipat, pentru că era aparatul meu.

                                                         Azi, au început din nou cu imagini apocaliptice însoțite de sunete. Mixaj excelent ! Să prostească pe cine cred ei, dar nu ține la toată lumea. Ceea ce m-a deranjat mai tare a fost afirmația că magnitudinea cutremurului din '77 a fost comunicată ca fiind 7,4. Păi dacă citeau introducerea vedeau clar că, magnitudinea de 7,4 a fost a cutremurului din 10 noiembrie 1940, nu a celui din 1977. Dar ce mai contează la ei ? Or, am spus-o de n ori: creșterea magnitudinii pe scara Richter nu este liniară, este exponențială. Deci, o creștere de 0,2 unități între 7 și 8, poate să fie echivalentă cu energia unui cutremur de gradul 5 pe Richter. Aceste 0,2 unități nu este este o cantitate insignifiantă, ce dracu' e așa de simplu... să nu ne jucăm cu cifrele !

                                                              Imediat după cutremurul din '77 circula un banc, cam cinic.  Nea Nicu juca șeptic cu Dumnezeu. Ultima mână, Nea Nicu dă cu șeptarul, crezând că la bătut pe Dumnezeu; dar Dumnezeu dă cu 7,2 și câștigă jocul !  Dacă băieții cunoșteau bancul (dar v-am zis că habar nu aveau de nimic pe tema seismelor) știau ce magnitudine a avut cutremurul din 4 martie 1977 !

                                                                Nu-i nimic și mâine este o zi, și la anul va mai fi un 4 martie și vom vedea ce va fi până atunci.

---------------   mihaibrebu@hotmail.com

AVEȚI UN VIITOR DE AUR

de Mihai G. Tănase 

                                                       

                                                           În apropierea locuinței mele există un colegiu național, adică un liceu. Dimineața la ora intrării elevilor la cursuri mă întâlnesc cu grupuri de câte trei, patru elevi formate din fete și băieți, eu mergând la cumpărăturile cotidiene. De cele mai multe ori, întârziații merg în spatele meu: eu mergând către casă, ei mergând către școală. Nu prea îi bag în seamă. În general, fetele îmbrăcate provocator, cu țigara într-o mână și cu un pahar de cafea în cealaltă mână vorbesc tare cu „prietenii” lor, să-ți atragă atenția cine sunt ele împreună cu ei. Dacă nu ești de pe aici ai crede că sunt niște derbedei; dar nu poți să gândești așa întrucât aceștia sunt viitorul nostru, mai corect viitorul vostru. 

                                                            Am făcut un exercițiu de imaginație și n-am putut să-mi închipui ce atmosferă este la un curs ținut de un profesor bărbat, dar presupun că mare chin este pe acesta spre satisfacția elevelor. Ce să mai explice omul și ce să înțeleagă elevele, când au mintea și educația pe care o au ?

                                                              Nu vă faceți probleme, dacă ați citit până aici: nu sunt vreun misogin ! 

                                                                Azi aud o voce de băiat în spatele meu, care vorbea cu mult patos. Explica ceva la cineva, despre profesoara de chimie, într-un mod ultra-vulgar. Enervat, de această dată întorc capul. Ce văd ? Un băiat și o fată (colegi și prieteni păreau) de aceeași vârstă: să fi fost de clasa a X-a sau a XI-a. Mă depășesc, tot trimițând-o în sexul lui pe profesoara de chimie, iar fata îl urmărea cu mare atenție, ce bine povestește bărbatul.  Cine sunt părinții acestor tipuri de oameni ? Niște cretini, poate mai cretini decât copiii lor, la care nu le-au dat un minim de educație elementară, dar le-au dat haine la modă. (Uniforma nu mai este la modă, dă-o dracului !) Oare haina îl face pe om ? În viziunea lor, da ! 

                                                                 M-am gândit la ce o să fie și am rămas șocat; dar, nu mă mai interesează !

-----------------  mihaibrebu@hotmail.com

SĂ NE AFLĂM ÎN TREABĂ

de Mihai G. Tănase 

                                                          Am crezut că știrea difuzată ieri în mass-media e o glumă pe care au scăpat-o niște începători printre rânduri. Dar de unde ! Azi postul național de radio o reia cu toată seriozitatea și o readuce în atenția publicului. Ei n-au nicio vină. Sunt cititori de știri. Alții sunt în spate. Ce se spunea ? Ministerul Sănătății a alertat populația din sectoarele 5 și 6 ale Capitalei cum că, apa de la robinet nu este potabilă, întrucât cei care administrează (o firmă franceză) rețeaua și distribuția apei potabile către consumatori au greșit cantitatea de clor adăugată și astfel parametrii de calitate ai apei potabile nu se mai înscriu în limitele admise. Ca urmare, Ministerul Sănătății recomandă ca apa de la robinet să nu mai fie folosită pentru: băut, prepararea hranei și igienă personală și să se folosească apa îmbuteliată. Rău nu este, dar mai tot omul nu are nivelul de trai al dnei ministru, să-și permită. Să te bufnească râsul, pentru că imediat cei de la M.S. au fost contraziși de specialiștii OMS, cum era și logic.

                                                            La auzul știrii mi-am adus aminte de profesorul, din facultate, care ne preda cursul de Hidraulică - Alimentări cu apă și Canalizare. Acesta a rostit două fraze, care pentru mine au devenit memorabile: „Un popor cu cât consumă mai multă apă și săpun este mai civilizat” și „ Cantitatea mărită de clor adăugată în apa potabilă, face chiar bine la stomac; clorul fiind un bun dezinfectant” (bineînțeles perioada de consum să nu fie mare). Acum stau și mă gândesc: chiar nu mai sunt specialiști pe la Ministerul Sănătății, care să cunoască astfel de prostioare ? 

                                                                                         Știrea lansată de minister a fost o furtună într-un pahar cu apă, aiurea sau poate au vrut să mascheze alte lucruri, pe care nu le cunosc, deocamdată și care vor apărea în viitorul apropiat. Dacă consumul de apă se reduce ce dracu' vom face cu civilizația ? În orice caz, și-au făcut de lucru pe bani frumoși...

----------------- mihaibrebu@hotmail.com

                                                                 

MEDICII REZIDENȚI

de Mihai G. Tănase 

                                                                                               Moto:

                                                                                            Deut. 25.4

                                                          Să nu legi gura boului, care treieră grâul.

                                                      Am văzut la Știrile unui canal tv o știre extraordinară: Mi-am adus aminte de romanul Desculț al lui Zaharia Stancu și de Vechiul Testament. Mi-a venit să râd și să plâng concomitent.

                                                       Am avut o soră care a fost medic de interne la un spital din provincie și ca majoritatea medicilor făcea gărzi. Uneori, din întâmplare, mă duceam în vizită la ea. Mai tot timpul și-l petrecea în spital și din acest motiv mergeam la spital să mai stăm de vorbă. Odată, s-a întâmplat să vină de la bucătărie cineva cu o tavă cu mâncare și să-i ceară să guste mâncarea (urma servirea mesei bolnavilor). Eu, curios, am întrebat-o pentru ce este acest ritual. Ea mi-a răspuns că așa prevede regulamentul, ca medicul de gardă să-și dea avizul asupra mâncării (să nu se întâmple alte probleme determinate de calitatea alimentelor). Hai să mai vorbim că mănânc pe urmă...

                                                              Care este știrea extraordinară, azi, la tv ? Ministerul Sănătății a suspendat masa medicilor rezidenți, atunci când aceștia fac de gardă. Adică, numai să o guste dar să nu și mănânce ! Râsul dracului ! De ce ? Medicul rezident are o sumă de vreo două sute și ceva de lei alocată pentru hrană și să mănânce din ea ! Auzi dom'le ce economii face ministerul pe întreg sistemul de sănătate; să înnebunești, nu alta. Am ajuns cu câteva mii de ani înainte de Iisus Hristos, când Moise a scris cartea a cincea: Deuteronomul; iar mai pe înțelesul nostru Zaharia Stancu povestea în romanul Desculț  cum boierii puneau botniță țăranilor să nu mănânce vreo boabă de strugure... Nu este același lucru cu gândirea luminată a celor de la Ministerul Sănătății ?  Și ne mai întrebăm de ce o întind afară medicii tineri.

                                                                 Eu sper ca Ministerul Sănătății să aibă mintea românului cea de pe urmă și să renunțe la prostia asta, numai cu gustatul... Că-ți vine să te crucești, nu ?

----------------  mihaibrebu@hotmail.com

NEA ION ȘI CUTREMURUL

de Mihai G. Tănase 

                                                    25 de ore de la începutul noului an și s-a mai produs un cutremur în România, prin județul Argeș. Unul de o importanță ieșită din comun, de 2,1 grade magnitudine pe scara Richter, cu adâncimea de vreo 7 km. Cei de la ziarul de specialitate s-au și grăbit să-i dea un nume : ”Ciudat”. Nu numai că l-au botezat, dar au făcut o statistică pe ultimii ani cum s-au produs cutremurele în România, din astea mititele. 

                                                       Am citit articolul și am constatat că l-a scris nea Ion (nu ăla de la Seaca cu președintele) unul generic, de al nostru popular, un personaj de prin povestirile lui Ion Creangă.

                                                        Numește cutremurul ciudat, probabil, unde majoritatea cutremurelor au loc în regiunea seismică Vrancea, la adâncimi destul de mari în comparație cu alte cutremure pe glob. Și ce importanță așa de mare ar avea zona seismică în interiorul teritoriului României. Studiul cutremurelor în România se face de aproximativ 200 de ani, la început de către cronicari și hăt încoace de către oamenii de știință. Cum spuneam mai la început, autorii ăștia povestitori habar nu au ce scriu și sunt pe dinafară cu seismologia. Să știe și ei că, mărimea energiei unui cutremur scade cu pătratul distanței de la sursă în punctul considerat (lucru ce se învață la Fizică în clasele elementare). Tocmai din acest motiv cutremurele cu intensitatea seismică până la gradul IV scara MM sunt considerate cutremure slabe, pe care, cu excepții, le simt oamenii (asta ar însemna în sens filozofic o magnitudine pe scara Richter de aproximativ 2 -3). Ce dracu'  e așa ciudat ? 

                                                               În scoarța Pământului tot timpul au loc mișcări (activitate seismică) și nu trebuie să ni se pară ceva anormal. Scoarța pământului are o grosime relativă în jur a 60 km. Ce dimensiune colosală este aceasta față de raza Pământului ? (Alo, pentru scriitorii de articole în domeniu, Pământul este rotund !) Și ca să folosesc imaginea plastică, pe care a dat-o Mohorovicic, scoarța terestră este comparabilă cu coaja unui măr în raport cu masa sa.

                                                                  Scriem articole să înspăimântăm lumea; dar acești specialiști or știi în ce parte se învârtește Pământul: de la răsărit la apus sau invers ? E tare, nu ?



---------------  mihaibrebu@hotmail.com

CUTREMURE POVESTITE

Imagine EVZ.RO

                                                de Mihai G. Tănase 

                                                                Aseară a apărut un articol într-un ziar cu un tiraj important, având un titlu cam înspăimântător: Alertă seismică în România. Până la această oră (10 a.m. ora României) articolul avea 61.600 de vizualizări și niciun comentariu. Așadar, cititorii s-au cam speriat un pic și se gândesc, probabil, nu vom avea vreo surpriză de Anul Nou ? Acești cititori au ceva cunoștințe în domeniul seismologiei, numai prin faptul că au accesat articolul cu pricina.

                                                                      După ce se dau datele tehnice ale cutremurului, ca să aibă o credibilitate și mai mare, se citează Institutul pentru Fizica Pământului cu opiniile lui. Până la un moment dat sunt de acord cu afirmațiile specialiștilor IFP, dar după ce-și depășesc limitele chiar încep să mă enerveze. Se spune că, s-a făcut recent o simulare în ce zone s-ar produce prăbușiri de clădiri și dacă cutremurul s-ar produce ziua ar fi mai bine, deoarece multă lume s-ar afla la serviciu sau la școală. Or, în această situație se știe că aceste clădiri sociale sunt proiectate la un grad de intensitate mai mare decât locuințele (rezidențiale, cum le zice autorul) și pagubele ar fi mai mici. De unde dracu' au scos bazaconia asta ? Ei știu ! Și tot așa...

Dar sunt și lucruri distractive în articol. O cercetătoare de la IFP, în această toamnă, a descoperit, o metodă de predicție a cutremurelor cu câteva ore în avans; prin montarea sub pământ a unor senzori de captare a undelor sonore, când plăcile tectonice se mișcă. Eu știam de prin clasa a VI-a că undele sonore se produc numai în aer (sau în gaze) - că de aceea se numesc sonore, nu prin pământuri. Relativ la diferența dintre a descoperi și a inventa mi-a venit în minte un banc elocvent (când bancurile se spuneau în șoaptă). Cum a descoperit radioul Popov ? Marconi i-a trimis un cadou de ziua lui și când l-a desfăcut era un aparat de radio. (Marconi a inventat aparatul de radio.)

                                                                  Acum vreo doi ani parcă, un canal tv care nu împărtășește opiniile Președintelui României, într-o emisiune aduce un țăran la vreo 87 - 90 de ani, nea Ion din Seaca-Oltenia, erijat în purtătorul de cuvânt al opoziției președintelui. Acest om în vârstă nu cred să fi avut mai mult de patru clase (cu indulgență) și a făcut mai mult show, decât ceea ce au vrut realizatorii să iasă. A fost hilar, frumos !

                                                                     Eu cred că, articolul cu Alerta seismică ieșea mai bine, dacă îl scria Nea Ion de la Seaca !

                                                  

CUTREMURUL DIN SICILIA ȘI SCĂRILE SEISMICE

Imagine Internet

Imagine Internet

 de Mihai G. Tănase 

                                              Nu mă surprinde seria cutremurelor ce au avut loc în perioada recentă în Sicilia. Aceste cutremure au fost determinate de activitatea vulcanului Etna, existent pe insulă. Ultimul cutremur generat de către vulcan a fost pe 26.12.2018 la ora locală 3:19 și a avut o magnitudine de 4,8 grade pe scara Richter, inițială, comunicată de către Institutul de Geofizică și Vulcanologie al Italiei și care ulterior a fost stabilită la valoarea de 5,1 grade pe aceeași scară, de către geofizicienii americani. Aceste date le-am cules din mass-media românească.  Sigur că, efectele au fost pe măsura construcțiilor rezistente la seisme și ușor se poate vedea din imaginile de pe frontispiciu. Nu trebuie să fii mare inginer constructor să poți realiza ce construcții sunt acestea și nici mare mirare nu pot să producă. Peste 30 de persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale și multe au suferit atacuri de panică. Cam acestea au fost repercursiunile ultimului cutremur din Sicilia.

                                               Ceea ce mă uluiește pe mine este modul în care mass-media românească încearcă fără să vrea să producă un fel de sincretism; adică vrei nu vrei seismolog trebuie să te numești și specialist în construcții rezistente la seisme ar trebui să fie fiecare om care citește sau aude știrile respective. Cum să fie așa ? Am încercat, în limita posibilității și al subiectului articolului pe care l-am scris anterior, să lămuresc un lucru extrem de simplu: seismologul se ocupă cu mecanismul producerii unui cutremur până la atenuarea energiei lui, iar energia acestuia se măsoară pe scara Richter; iar inginerul constructor se ocupă cu realizarea construcțiilor rezistente la seisme și se folosește de scara intensității seismice. Așadar, cele două scări de măsurarea seismelor sunt complet diferite: prima măsoară energia din focar (și este o entitate exactă) și a doua măsoară efectele într-un punct (deci, este subiectivă).

                                                   Cum să priceapă cineva cât de grav a fost un cutremur când se amestecă scările de măsurare ? Și de aici un întreg haos. Pe românește, se amestecă măgarii cu caii ! N-ar fi mai bine să avem numai cai, sau eventual numai măgari ?


---------------- mihaibrebu@hotmail.com

DESPRE CUTREMURE ȘI NU PREA

de Mihai G. Tănase 

                                                La nouă ani și ceva, după cutremurul din 4 martie 1977, s-a produs cutremurul din 31 august 1986; cutremur resimțit la București cu intensitatea seismică de 6,9 - 7,0 pe scara MM și cu durata de 55 secunde. Acest cutremur a provocat o serie de avarii atât la construcțiile noi (dar nesemnificative) cât, în special, la construcțiile vechi trecute prin cutremurul din '77. Așa că, am fost numit în comisia alcătuită la nivel de capitală pentru evaluarea pagubelor și propunere de măsuri. Printre altele am intrat și în clădirile corpului diplomatic (bineînțeles însoțiți de omul nostru care se ocupa cu relațiile prietenești - să nu pățească ceva rău reprezentanții acreditați la București). În general comunicam în limba engleză: fiecare cu engleza lui. Am întâlnit personal de toate categoriile: de la ambasador la șofer și bucătar. În unele cazuri pricepeam mai repede, iar în altele nu înțelegeam nimic. Vorbeau foarte repede și ne având exercițiu în conversație m-am enervat la fel de repede precum vorbeau ei. Ce mi-am zis ? Trebuie să exersez cu cineva să-mi dau drumul la limbă. Iau legătura cu un fost profesor, pe care-l avusesem la cursurile postuniversitare, și-i explic situația. Încep să fac zilnic ore de conversație în engleză cu el. Și ca să vorbim despre ceva, el aducea în discuție câte un subiect pe care-l trăise dânsul. Acest profesor nu era un profesor oarecare: fusese atașat cultural sau cam așa ceva la ambasada noastră din Londra și era de etnie evreiască. Îmi povestea cum decurgeau întâlnirile diplomatice dintre ambasadorul lui Nea Nicu cu regina sau alte oficialități: ambasadorul (cu câteva clase) le spunea în limba română niște aiureli și profesorul le spunea în engleză ceea ce trebuia... 

                                                          Stând de vorbă cu dânsul, vede o rază de soare pe podea și-mi zice: este imposibil ca în ziua a patra să nu fie o rază de soare cât de mică (o știu de la tata). Bine, dar azi este miercuri, deci e ziua a treia ! Nu mă, este a patra. Mai mult nu a putut să-mi explice. O știa de la tatăl său pentru că eu nu cred ca el să fii citit sau studiat Thora, deoarece mai mereu îmi spunea că el trebuia să aibă numărul până în zece la carnetul de partid, fiind ilegalist și înscris în partid de la constituire. Avea mare necaz pe Nea Nicu că nu dădea căldură în spitale (nu el personal) și i-a murit nevasta de frig, la Elias. Și uite așa am început să studiez de ce ziua a treia este ziua a patra, deci una și aceeași zi. Răspunsul l-am găsit în Pentateuh, adică în Thora. Domn' profesor știa forma, dar nu și fondul !

                                                         În interval de vreo două săptămâni am terminat și cu inventarierea pagubelor produse de seismul din 31 august 1986. Aplicarea măsurilor nu s-a încheiat nici azi. Se mai discută pe la tv ce și cum...



-------------- mihaibrebu@hotmail.com

DOI BISCUIȚI

de Mihai G. Tănase 

                                                         Cam cât credeți că se poate trăi cu doi biscuiți Eugenia de 36g ? Păi cam trei luni de zile, dacă luăm în considerare ce spun medicii nutriționiști și ce scriu pe etichete producătorii de alimente.

                                                                Această întrebare și-a pus-o un prieten și spunea că este trasă de păr rău. Dar să vedem cum stă situația. Am vorbit la UMF Târgu Mureș cu un cadru didactic, medic nutriționist și mi-a confirmat că în branșa lui funcție de pacient îi recomandă să mănânce pe zi echivalentul a două până la cinci mii sau mai mult de calorii. (Așa găsim și pe net informațiile.) Până aici este foarte clar.

                                                                     Să vedem acum, ce scrie pe ambalajul unui pachet tip Eugenia cu doi biscuiți, cu greutatea de 36g.:

Valoarea energetică 707 kJ/168 kcal. Dacă se face calculul rezultă că, doi biscuiți sunt suficienți pentru o perioadă de viață de la o lună la trei luni.

                                                                      Și asta din cauza unui K. Noi nu suntem nici nemți, nici elvețieni, merge și așa. 

                                                                         Să mai vină una mică !

---------------  mihaibrebu@hotmail.com

RACILE

de Mihai G. Tănase 

                                                        Când auzi pe cineva pronunțând acest cuvânt imediat te gândești la ceva inadecvat situației actuale. Ceva care îți provoacă repulsie și ai vrea să nu existe.

                                                                    Acum ceva vreme merg pe la marginea cartierului să caut o persoană, pe care nu o mai văzusem demult. Ajung la bloc. Ușa de la intrare se putea deschide numai prin accesarea codului, dacă îl cunoști. Cum aceste dispozitive interfon au fost montate de către firme diferite (chiar la blocuri vecine), fiecare are o altă combinație de cifre care include și pe cea a apartamentului unde dorești să ajungi. Foarte elegant și practic din mai multe puncte de vedere, lesne de înțeles. Dar, fiind străin de bloc într-o primă fază procedez ca la interfonul propriu (de la blocul unde locuiesc eu). Se aud sunetele specifice și nimic. Încerc altă combinație aleatoare, nimic. Și alta și alta... După un timp apare poștașul: apasă de două, trei ori pe butoane și se deschide. Îl întreb care este combinația (în eventualitatea că voi avea nevoie în viitor, la alt bloc) se uită la mine și cu un aer de secretomanie îmi zice: acum că ați intrat nu mai aveți nevoie de combinație și bună ziua. Am rămas uluit și am mers să caut apartamentul care mă interesa. Altă aiureală: din totalul apartamentelor numai două aveau numărul inscripționat și unul avea trecut numele locatarului. Ce să fac ? Să bat cu piatra în poartă pe la fiecare și să le spun ce doresc ? Chestia cu secretomania domiciliului este problemă veche, dinainte de '89: să nu se știe ce tovarăș locuiește acolo, poate că are o funcție ce nu trebuie deconspirată; poate un securist, poate un milițian sau chiar un militar... iar restul nu contează. Ce prostii ! Eram convins că s-au uitat asemenea apucături și voi găsi pe ușă scris numărul de apartament și numele locatarului. Da' de unde ?

                                                                  Eu m-am mutat, după 89, într-un bloc în care nu era niciun fel de identificare al apartamentelor și i-am sugerat administratorului să afișeze un tabel (în hol la intrarea în bloc) cu numărul de apartament și numele locatarului, să poți fi găsit dacă te caută cineva. Nu domnule, pot veni persoane rău intenționate să dea spargeri. Nu m-a surprins răspunsul, omul lucrase la oamenii cu ochii albaștri. Avea vigilența în sânge !

                                                                                              Știind ce este la mine, nu mai m-am mirat că și alții mențin vigilența în continuare.

                                                                        Nu am reușit să găsesc persoana. Cei care au ieșit la poartă mi-au oferit date inutile, zic eu, intenționat. Și am plecat cum venisem.

-----------------  mihaigtanase@hotmail.com

                                              

VEȘNICIA PE PĂMÂNT

Vedere Cimitirul din Brebu-Ph.
Noiembrie 2018 AM   

 de Mihai G. Tănase 

                                                                                    De această dată nu am putut să mă mai abțin: am intrat pe un domeniu, care la prima vedere, nu are ce căuta în sferele preocupărilor mele și la mulți li se vor părea că am luat-o razna. Dar, nu este chiar așa. Nu doresc să ajung să-mi pun binecunoscuta întrebare a lui B. Pascal: De unde vine omul și unde merge el ? Pentru că răspunsul era dat, deja, înainte de Pascal, în Evanghelia după Ioan.

                                                             Nu am studii teologice atestate, dar pot să afirm că mi-a plăcut doctrina creștin-ortodoxă și chiar dacă nu-mi plăcea, tot trebuia să spun același lucru pentru că am fost botezat în ea.

                                                                            Recent, după o perioadă de aproximativ cinci ani, am fost să-mi revăd locurile natale. Ce să vă spun ? Surprize după surprize ! Am să dezvolt numai una, cea referitoare la cum arată acum Cimitirul Parohiei I Brebu.

                                                                         Dacă până acum ceva vreme priveai cimitirul, fie din exterior sau din interior, credeai, fără prea multă imaginație, că vezi un tablou în ulei făcut de pictori celebri; indiferent de anotimp. Cruci din lemn, unele mai drepte,  altele înclinate sau chiar căzute la pământ de trecerea vremii... Ici și colo mai vedeai câte o cruce din marmură (familii care își arătau bogăția pământească și cine sunt ele).

                                                                           În cinci ani ani situația a devenit inversă: ici și colo mai vezi câte o cruce din lemn (la cei adormiți de curând), în rest un șantier măreț, ca să nu spun vast. 90 % sunt cruci alcătuite din beton placate cu marmură: se vor monumente funerare care mai de care; urme de beton întărit rezidual peste mormintele vecine... Ce profanare !  [ Când eram copil, mergeam cu mama în cimitir la câte o ceremonie și în timp ce preotul ținea slujba, eu nu înțelegeam mare lucru, mă plictiseam și n-aveam astâmpăr, mai călcam pe mormântul vecin și atunci ea mă punea să-mi fac semnul crucii, că am făcut păcat în fața lui Dumnezeu.] Am început să râd în gura mare când am văzut beton întărit  peste tot.

                                                                                Am avut discuții cu oamenii din sat și i-am întrebat pentru ce fac aceste kitsch-uri ? Crucea este o cruce stilizată (câteodată, din întâmplare bizantină), mică și cu fel de fel de epitafuri !  Cui folosesc toate aceste invenții, ce rost au ? Psalmul 102 spune că: Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, așa va înflori; că un vânt a trecut prin el și nu va mai fi, și nici locul său nu se va mai cunoaște. Cine va mai știi de cel adormit ? Cel mult trei generații și excepțional patru ! Sau mai multe, dacă a fost o personalitate...

Iisus Hristos a fost răstignit pe cruce de lemn, nu pe cruce din beton sau din piatră (integritatea ei a fost de circa trei sute de ani, când a descoperit-o sf. Elena) și nu de mărimea la care o fac credincioșii de azi. Păi, dacă vor să facă crucile din beton să le care în spate de la locul slujbei și până la locul de înhumare; nu așa a făcut Iisus Hristos pe calea Golgotei ? Nu trebuie să imităm drumul Crucii Sale ? Că suntem ortodocși !

                                                                  Doamne luminează-ne mintea !

-----------------------------------------

PS. Nu voi intra în polemică cu nimeni.

-------------------  mihaibrebu@hotmail.com

CUM SE SCHIMBĂ LOCURILE...

de Mihai G. Tănase 

                            Cum se schimbă locurile...



                                                    https://www.youtube.com/watch?v=1vfDpfM0M28




          --------------- mihaibrebu@hotmail.com

CUTREMURUL ȘI ANIMALELE

de Mihai G. Tănase 

                                                                       Nici nu au trecut două zile de la cutremurul recent și au apărut în mass-media tot felul de comentatori după zicalele: Mulți viteji se arată după război sau și mai concludent, să vorbească și nea Ion, că și el e om. 

                                                                   Lăsăm deoparte că,  nu cunosc caracteristicile oficiale ale cutremurului, decât din frânturi de comunicate, dar nu asta este problema. Încă o dată ne dovedim oameni cu un spirit ridicat al umorului - lucru nu prea des întâlnit pe la alte popoare. Am ascultat tot felul de comentarii, de la serioase la ridicole.

                                                                    Cum să nu te bufnească râsul când un comentator cu facultatea de filologie încearcă să mă (să ne) convingă cum știe el să rezolve ecuații diferențiale de echilibru și mișcare din Teoria elasticității, aplicată la mediul de propagare al undelor seismice; când el nu-și mai amintește (dacă are ceva să-și amintească) de forma generală a ecuației de gradul I. Și ca să nu par că aș bate câmpii, trec direct la subiect.

                                                                        Comentatorul în cauză (pe care-l apreciez pentru cunoștințele sale umaniste) timp de vreo zece minute se tot întreabă și nu-și găsește răspuns la întrebarea: de ce animalele, inclusiv păsările exotice, nu au dat un presemnal la cutremur și altădată au făcut-o ? Justificarea o găsește imediat, de parcă toată lumea care-l asculta era de acord cu el: nu mai sunt păsări exotice, pentru că se plătește vamă mare.  A la Rică Venturiano !

                                                                      Trecând la lucruri serioase aș putea să-i dau domnului niște explicații la întrebările care nu-i dau pace. Dar, aceste considerente nu sunt de natură științifică, sunt enumerate în literatura de specialitate ca posibile, fără un fundament matematic. Asemănător fenomenului dowsing (ăia cu nuiaua de alun care caută surse de apă subterane sau chiar eventuale falii de pământ producătoare de seisme).

                                                                       „Când se produce un cutremur undele seismice într-o primă fază sunt percepute de către unele animale cu câteva secunde înaintea omului, care se manifestă anormal, emițând în special sunete ciudate. Dacă cutremurele sunt mici ca intensitate seismică (pe scara MM) este logic că, undele ce ar urma să fie recepționate de către animale, prin disipare - respectiv amortizate de  mediul de propagare, nu mai ajung la animale. Și invers !” 

                                                               Ce dracu' este așa greu de priceput ? Este la fel cum e diferența dintre filologie și matematică !



-------------- mihaibrebu@hotmail.com