ORA DE VARĂ ȘI ORA STANDARD

de Mihai G. Tănase 

                                                                               Mai sunt cca două luni și vom trece la ora standard (adică, cum se spune mai des, la ora de iarnă). Voi încerca să arăt ce avantaje ne aduce această jucărie cu schimbatul orei.

                                                             Această inovație cu schimbarea orei a fost introdusă de Germania și Austria la începutul Primului Război Mondial, în scopul economisirii energiei electrice.

                                                                (Ce mi s-a spus mie în clasele elementare, la școală? Un tânăr student, trimis de stat în Uniunea Sovietică pentru formarea cadrelor de conducere ale Republicii Populare Române, a venit la una din ore și a început să povestească ce făcea el prin Piața Roșie. Toți colegii mei îl cunoșteau, iar nouă nici nu ne trecea prin cap să-i punem la îndoială spusele. Nu aveam vârsta discernământului și băiatul era de la noi din sat. Toată lumea îl respecta. Din toate poveștile lui mi-au rămas în cap două: Tovarășul Lenin a introdus primul în Uniunea Sovietică ora de vară, după care s-au luat și nenorociții de capitaliști. A doua, lumina din stațiile de metrou este mai ceva decât lumina Soarelui. Prima cu Lenin, nu prea m-a interesat, dar cu lumina din stațiile de merou, da. Lăsăm la o parte că eu habar nu aveam ce e ăla metrou, nu puteam să-mi explic cum poți să faci mai ceva lumina de la becuri decât lumina Soarelui ? Nu aveam cu cine să discut, pentu că era un subiect sensibil.)

                                                                                            După Primul Război Mondial Regina Maria a introdus și la noi ora de vară, să fim în ton cu rușii (că doar eram neam de sânge prin familia regală). Asta a ținut până în 1943. Din 1943 și până în 1979 România a rămas pe ora standard. Apoi, s-a trecut la jucărie cu schimbarea orei standard în cea de vară. Din 1979 și până azi nu am auzit să se fi publicat vreun studiu, cu ce economii s-au adus la bugetul statului. Nu s-a publicat pentru că nu interesează pe nimeni. Singura chestiune la schimbarea orei este prezența unor medici și psihologi pe posturile tv și ne spun că perturbațiile biologice țin vreo trei săptămâni. De economii nimic !

                                                                    De vreo trei ani mai marii UE ne tot amenință cu renunțarea la schimbarea orei, dar țările membre să-și aleagă ora. Până acum, nimic ! Deci miroase a o nouă jucărie !

                            Eu am propunerea mea, simplă: Reveniți la ora pe Glob înainte de Primul Război Mondial ! 100 de ani de experiențe nu au fost de ajuns ?

----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                                                            

FILOLOGIE DÂMBOVIȚEANĂ

de Mihai G. Tănase 

                                                     Extremele nu au fost bune niciodată. Nu avem de la Horațiu expresia aureea mediocritas ?  (Adică mediocritatea este de aur sau calea de mijloc e cea bună.) Nu spun că cenzura era ceva bun, aplicată înainte de '89, dar nici acum cu atâta lejeritate în exprimare nu îmi este rușine. Și când spun asta nu mă refer la oamenii de pe stradă, mă refer la intelectualii de un leu și cincizeci (pentru că de doi lei ar fi supraevaluați, conform expresiei populare: ești de doi lei ! ).

                                                        În fiecare dimineață intru pe Google să fiu la curent cu ce ne mai paște. Niște titluri pompoase de articole, foarte atrăgătoare și când citești articolul niște mizerii... Cum au putut autorii să scrie asemenea compoziții nu-mi vine să cred. Ăștia nu au șefi mai cu cap, adică mai școliți, să-i verifice ce prostii scriu? Când spun prostii nu fac referire la conținutul intrinsec al articolului, ci la modul agramat de exprimare. Acesta, poate, este sistemul alambicat și prescurtat de învățământ, la care scribii nu au luat parte sau au mers sporadic pe la cursuri, că d'aia e facultate - prezența e facultativă. Nu-i interesează nimic, n-au mândria de profesionist: merge dom'le și așa ! Cel puțin dacă s-ar scuza în vreun fel ar mai merge...

                                                      (După aceste rânduri cineva ar putea să-mi impute: Te-ai găsit tu un nenorocit de inginer să ne ții nouă lecții ! Este adevărat că, nu am cunoștințele lingvistice pe care ei ar trebui să le aibă, dar cred că pe cele tehnice din domeniul meu le am mult mai sus decât le au ei pe ale lor acum.  Și am să-mi susțin aceste afirmații prin relatarea unei povestioare.)

                                                         Înainte, programul de două ore tv se încheia ca și astăzi cu buletinul meteo. Ce spunea prezentatoarea de la INMH (nu erau prezentatoare alese pe fizic, pentru că era un singur canal tv): Scăderea temperaturii în București este datorată unui front de aer etc. etc.  Azi așa, mâine așa, mă enervez și scriu la Institutul de Lingvistcă al Academiei Române și le prezint situația rugându-i să intervină la tv, pentru a clarifica exprimarea corectă: datorată sau datorită. În final le-am spus: Cred că am făcut și eu unele grșeli de ortografie în această scrisoare și vă rog să treceți cu vederea, eu sunt inginer și la aceștia se acceptă (nu eram de nivelul lor intelectual... cel puțin așa credeam atunci).

                                                            Acum, nimeni nu-și mai face probleme cu exprimarea pentu că avem oameni elevați, formatori de opinie, trecuți prin școli și trebuie să credem ce spun dânșii. Asta să o creadă ei !

----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                            

  

                                                      

SI - SISTEMUL INTERNAȚIONAL DE UNITĂȚI

de Mihai G. Tănase 

                                                                Acum un an și jumătate am scris un articol  despre modul de inscripționare al alimentelor, în ceea ce privește valoarea lor energetică și cum nu putem să facem un calcul elementar pentru a stabili necesarul de calorii așa cum îl definesc medicii nutriționiști. (Deși am avut un număr apreciabil de vizualizări nimeni nu mi-a făcut vreun comentariu. )

                                                                 Azi povestea se repetă, într-un fel. Descarc o aplicație din Google Play, în care se prezintă arderea caloriilor după efort fizic., dar ca și în cazul alimentelor totul se exprimă în Kcal. La o primă vedere observ că ceva nu este în regulă cu caloriile și încep să mă documentez. De această dată n-am mai solicitat ajutor de la UMF Târgu Mureș,  pentru că am găsit publicat un articol al doamnei Laura Ene - medic nutriționist, girat de alți medici celebri.

                                                                    Autoarea explică, pe larg, problemele de nutriție ale omului și cum se evaluaează ele. În momentul când trece la explicațiile din doneniul Fizicii, intervin confuziile, dând ca adevărate concluziile experților americani, pe care le menționează în treacăt. În Fizică nu există  două măsuri pentru același lucru: nu există calorie mică și calorie mare (Kcal) - cum spun americanii. Eu personal nu cred așa ceva. Probabil a fost o imposibilitate de a justifica aberația inscripționării alimentelor prin Kcal în loc de cal. Am parcurs întreg articolul și peste tot se face vorbire de calorii (cu toate că acestea nu mai fac parte din SI); poate că o exista un Joule mic și unul mare (tot de pe la americani?!). Apreciam în mod deosebit articolul și eram și eu lămurit, dacă se explica cum este posibil ca un peștișor marinat cu valoare energetică de 300 Kcal să țină de foame unui om cu un necesar de 2300 calorii zilnic, timp de patru luni și ceva ? (Așa scrie pe cutiile cu sardele marinată, la valoarea energetică: 300 Kcal).

                                                                     Relativ la aplicația descărcată nu pot să fac niciun fel de apreciere, pentru că realizez că aceste lacune sunt omniprezente și nu eu sunt în măsură să le îndrept.

                                                                      Articolul meu anterior, pe această temă, l-am încheiat cu: „Să mai vină una mică!”; acum îl închei cu:
                        

                                                                    Să mai vină una mare !





----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                                                   

DE LA ACADEMIA ROMÂNĂ

de Mihai G. Tănase 

                                                  Acum două zile Președintele Academiei Române, prof. Ioan-Aurel Pop,  publică în ziarul HotNews.ro un articol interesant, având în vedere siuația sanitară actuală în care ne aflăm. În rezumat, se face un apel către decidenți sau mai bine zis se arată în ce stare se găsește o anumită parte a populației - cea în vârstă - și care nu merită așa ceva din n motive. 

                                                      Felul în care dl. profesor prezintă situațiile similare de-a lungul timpului aduce lucruri pertinente în atenția celor care nu sunt de aceeași specialitate cu dânsul, de istoric, făcând lumină în domeniu.

                                                         În ansamblul său articolul pare a fi unul retoric; aplicând preceptul din Evanghelie: Cine are urechi de auzit, să audă !

                                                                                      Am avut răbdarea și am citit toate comentariile, postate până aseară. Comentarii savante și jalnice. Cred că, autorul se aștepta la așa ceva și bănuiesc că nu o să țină seama de ele. Mie mi-a venit în minte dictonul lordului Chesterfiel: Indiferent din ce individualități ar fi alcătuită o adunare, tot o adunătură este ! „Ăsta este net-ul.”

                                                              Eu nu am postat nimic, dar dacă aș avea posibilitatea să vorbesc cu Președintele Academiei Române și având în vedere specialitaea mea l-aș întreba direct: „Domnule profesor, când scriați articolul pe cine vedeați dv. cu ochii minții ?”

                                                                    Stau în casă și cuget !





----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                                                    

CUM BAT VÂNTURILE

de Mihai G. Tănase 

                                        Cum bat vânturile știm din Biblie, de la Ecleziastul cap.1, dar cum bat astăzi este cu totul altceva. Nu, nu este nicio antinomie !

                                                      De ceva vreme se tot intensifică ideea cu răspândirea virusului coronavirus, apărut și depistat în China. Un virus care provoacă o gripă specială. Este un tăvălug care apare peste tot în lume, după cum ne informează, zilnic, mass-media. Se iau măsuri excepționale. Ce te poți pune cu virusul ?  Toată această informare ar fi spre binele nostru !  Să nu se creeze panică. Dar, după cum observ rezultatele sunt pe dos: umblă lumea cu măști de protecție la gură, rafturile cu alimentele de bază se golesc (de teama carantinei), unii se evită pe alții... Și toate astea ca să stabilim răspândirea nenorocitului de virus.

                                                         Acum, să privim retrospectiv - cât putem - ce s-a mai întâmplat cu astfel de fenomene. Am avut gripa aviară și pesta porcină africană. Pierderi economice serioase și câștiguri la fel de serioase, probabil, în favoarea unora. Ce s-a întâmplat ? Nimic ! A intervenit Pierre Janet cu dictonul său (uitarea este funcție normală a creierului) și toate s-au liniștit.

                                                               Această informare în mase va mai continua până pe 4 martie, sau se va suprapune: 43 de ani de la cutremurul din 1977; dacă nu o să apară altele mai interesante.

                                                                                        Ceea ce mi s-a părut ciudat (să nu zic ilar) în dimineața asta a fost să aud la radioul național știrea: BOR (Biserica Ortodoxă Română) a mobilizat clerul să sfătuiască credincioșii să nu mai sărute icoanele din biserici. O măsură importantă de precauție în răspândirea și contaminarea cu coronavirus. Cred că, BOR a început pregătirile de trecere la marxism. De ce nu a sfătuit credincioșii să nu se mai împărtășească ?  Împărtășirea se face cu aceeași lingiuriță pentru toată lumea. Nu era mai pertinentă această măsură ? Acum câțiva ani de zile, se explica la tv de către medici de specialități diferite că, nu au întâlnit în toată activitatea lor bolnavi care să se fi contaminat ca urmare a împărtășirii. Cauza fiind de natură divină. În teologie se arată că, totdeauna a fost o diarhie între stat și biserică. Ca urmare, BOR s-a aliniat.

                                                       De la tv am aflat că, nici Arhiepiscopia romano-catolică din București nu s-a lăsat mai prejos decât BOR și încă o dată s-a adeverit zicala: Ești mai catolic decât papa. Ce au zis mai marii acestui cult ? Să scoatem din Liturghie Sărutul păcii. Adică, oamenii să nu mai dea mâna între ei, pe sexe. Deci au modificat ritul. Și astfel se va reduce transmiterii virusului. Eu cred că, era mai bine să ceară papei să dea un edict în acest sens. Oare are papa această competență ?

                                                                   Aștept să treacă și 4 martie, și vom mai vedea. Vorba latinilor: omnia fluunt, omnia mutantur !

                                                                                        

----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                          

LUMINA CREDINȚEI

de Mihai G. Tănase 

                                                   Postul național de radio transmite în fiecare duminică la ora 6:00 emisiunea Lumina Credinței. Scopul emisiunii este de a catehiza masa de ascultători ortodocși, catolici și greco-catolici din România și din afara granițelor. O emisiune interesantă, dacă o asculți cu regularitate. 

                                                          În această dimineață am ascultat-o parțial, spre sfârșitul acesteia, când un cadru universitar de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova acorda un interviu unui reporter. La un moment dat reporterul îl întreabă: și cine credeți, părinte, că este loser-ul ? Părintele răspunde: loser ul este acel om care... etc. etc. Nu mi-a venit să cred ! Părintele nu exprima o părere personală, el exprima părerea BOR, el vorbea dintr-o poziție oficială. Cum să poți spune așa ceva când badea Ion și badea Vasile nu cunosc limba engleză ? Și în mintea ta să fii convins că i-ai lămurit. Este ceva contrar ortodoxiei. Dacă ne uităm într-o carte laică cum ar fi DEX-ul, la Ortodoxie găsim definiția ei: Confesiune creștină care a păstrat neschimbate dogmele, tradiția, cultul și organizarea bisericească fixate prin cele șapte sinoade ecumenice. Or, părintele nu numai că nu a păstrat ce era de păstrat, dar a mai introdus și cuvinte nepotrivite, să fie la modă. Nu era mai înțelept să-i răspundă reporterului: cel ce pierde este acel om care.....

                                                                                  Dacă stau și mă gândesc puțin, n-ar trebui să mă deranjeze niște nimicuri. Dar, totuși mă deranjează: eu nu sunt cadru universitar teolog ortodox cu pretenții. Și aici nu este vorba despre smerenie ori ascultare. Aș avea o sugestie pentru părintele: în loc să se ocupe de romgleză, mai bine ar actualiza toate denumirile arhaice din calendarul creștin ortodox și i-aș fi recunoscător.

                                                       Până se va hotărî părintele, ar fi indicat să nu mai accepte invitația postului de radio la această emisiune și Lumina să fie Lumina curată a Credinței.




----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

UN CUTREMUR ȘI TREI PROSTII

de Mihai G. Tănase 

                                                             Azi la ora 3:29 eram în pat, treaz, și am simțit un trosnet și parcă o mișcare pe verticală. Am aprins lanterna și am privit lustra: nimic ! Ei, nu a fost cutremur !

                                                                 La știrile de la ora 6:00 Radio România Actualități confirmă producerea unui cutremur la ora respectivă, în Vrancea, resimțit la București.

                                                                Intru pe Net și Mediafax redă un articol  al publicației Prosport. Îl citesc și mă bine dispun. Am început bine ziua ! Esența articolului, chipurile, să liniștească populația și concluzia, scrisă cu roșu, tocmai invers face, rezumată în trei prostii. Auzi dom'le,  cum că ar fi trei coincidențe ale acestui cutremur cu cele ale cutremurului devastator din 4 martie 1977: S-au produs într-o zi de vineri, tot noaptea și cam la aceeași adâncime. Râd și curcile !

                                                                     Nu trebuie să ne speriem sau să ne mirăm de cine comentează producerea cutremurelor în România: o revistă de sport ? Probabil specialiștii în domeniu dorm la această oră și bine fac. Trece și asta !




----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

ADĂPOSTURI

de Mihai G. Tănase 

                                                       În noiembrie 2016 am scris un articol  în care prezentam cum mass-media noastră căuta să pună ordine în lucrurile pe care nu le cunoștea. Pe scurt se inducea ideea, greșită, că adăposturile ALA (Apărarea Locală Antiaeriană) au avut destinația de adăposturi antiseismice și lumea le-a dat o altă destinație pe parcurs. Ce ne facem că vine cutremurul ăla mare și nu avem unde să ne băgăm ? Și s-a făcut tam-tam mare o zi două și gata ! A intervenit dictonul lui Pierre Janet (Uitarea este funcție normală a creierului.) și gata s-a intrat în normal. Ura și la gară !

                                                                                               Acum, după amiază, pe un post tv se reia ideea cu adăposturile, dar dandaratelea față de acum trei ani și-un pic.

                                                                       La Constanța au început pregătirile de reabilitare a adăposturilor ALA, cele care au fost ocupate până mai ieri cu murăturile locatarilor, materiale de tot felul și a tot ce era prin adăpost, ba chiar le-au și măturat. Și ce spunea o consilieră județeană intervievată ?  O să începem reabilitarea adăposturilor ALA atât la partea de construcții, cât și la partea de instalații care s-au deteriorat, după ce aprobăm în consiliu acele lucrări pentru un număr de 74 de adăposturi ALA.

                                                                          Am aflat din interviurile luate pe stradă unor persoane în vârstă, ce mai este și cu cheltuiala asta, care nu este mică deloc: În contextul actual al conflictului dintre Teheran și Washington nu strică să avem unde să ne adăpostim. Ce înseamnă dom'le să ai autonomie locală ! Aștept să văd alți specialiști din alte județe ce părere au și ei. Bani sunt gârlă, așteaptă doar să fie cheltuiți după mintea fiecăruia...  Ce poveste minunată ar fi scris Ion Creangă, de o depășea pe cea cu Drobul de sare !

                                                                             Nu sunt consilier județean, dar am capacitatea să apreciez cam ce sumă ar urma să fie cheltuită de cei de la Constanța și părea mea este că, ar fi mai bine ca banii respectivi să se aloce pentru sănătate sau învățământ și n-ar fi rău să se facă și o instituție de școlire a celor de profil din mass-media. Este numai o propunere!

                                                                                  Sunt convins că, Pierre Janet nu ne va lăsa nici de această dată...

----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

SĂ LUĂM AMINTE

Imagine Ziarul Libertatea

Imagine Ziare.com

Imagine Digi24 

         

                   Imagini, publicate de către presa românească,
                   cu aspecte din urmările cutremurului recent
                   din Albania, publicate în urmă cu două zile.

  de Mihai G. Tănase 

                                                              După ce am citit articolul din Ziare.com m-am trezit în sala mare de ședințe de la Primăria Capitalei, unde se făcea analiza urmărilor cutremurului din 1977 - România. Ședința era prezidată de Ion Dincă (general în civil), prim-secretar al Comitetului Municipal de Partid București și primar al capitalei. Reprezentantul personal al lui Nea Nicu , răspopitul academician Manea Mănescu. Sala arhiplină de ingineri constructori (proiectanți, executanți și beneficiari), arhitecți și tehnicieni constructori. Ce s-a discutat și cum a decurs ședința a fost în stilul celui arătat de către Ziare.com referitor la urmările cutremurului recent din Albania; de parcă atunci a participat la ședință vreun albanez să știe ce să spună acum. A prezentat un raport detaliat directorul general al Centralei de Construcții din cadrul Primăriei, în care a subliniat că deși cutremurul a avut o intensitate seismică destul de mare la București (VIII pe scara MM) nu s-au prăbușit decât două tronsoane de bloc, respectiv OD16 Militari și Ștefan cel Mare Bl.33-Lizeanu; și pentru care Asociația Inginerilor Constructori din Iugoslavia a transmis o telegramă de felicitare inginerilor constructori români. Acest lucru l-a iritat foarte tare pe academician, a dat de masă cu raportul și a zis: „Tovarășul Secretar General (adică Nea Nicu) nu admite niciun fel de prăbușire !” și ne-a făcut o salată că, nu suntem buni de nimic. El fiind de meserie economist ! Și a ținut-o tot așa cu tot felul de aiureli, crezându-se la o adunare de partid. Că asta știa.

                                                                       Pe parcursul lecturării articolului din Ziare.com am făcut o translatare inversă în timp la declarația șefului poliției din Durres, care seamănă foarte mult cu a lui Manea Mănescu. Face aserțiuni tehnice pentru care nu are nicio pregătire de specialitate. Dar, a spus și niște lucruri interesante, cu care  sunt de acord, în totalitate: după comunism s-a construit haotic și fără respectarea normelor tehnice, fiecare a făcut ce a vrut; așa a lăsat să se înțeleagă. Și atunci am făcut legătura cum s-a construit la noi după '89: se lua autorizație pentru un anumit regim de înălțime și se mai trânteau două, trei niveluri peste. Nu s-a demolat nimic ceea ce a fost în plus, doar s-au dat amenzi, intrându-se, chipurile, în legalitate. Poate, se mai practică și acum această metodă, dar nu mai sunt în contact cu domeniu. Înclin să cred că treaba este la fel. Modificarea regimului de înălțime a construcțiilor duce la niște efecte devastatoare în caz de cutremur. Numai cine nu știe nu-i pasă, dar vedem că albanezii au fost testați, iar cât de curând urmăm și noi. Nu trebuie să ne luăm după povestitorii de la tv că, nu vine acum cutremurul, ci hăt mai în colo... Acestea se numesc povești nemuritoare !


--------------  mihaibrebu@hotmail.com

CUTREMUR ÎN ALBANIA

Imagine Internet

  de Mihai G. Tănase 

                                                                   În dimineața zilei de azi, la ora 3:54 - ora locală, s-a produs un cutremur de magnitudine 6,4 pe scara Richter, la adâncimea de aprox. 10 km, cu epicentrul situat în partea de nord a orașului Durres și la cca 15 km vest de capitala țării, Tirana.

                                                                        Pagubele sunt importante și ce este mai trist până la ora 14:00 au fost identificați peste zece morți și circa 650 de persoane rănite. Bilanțul exact urmând a se stabili.

                                                                        Ce pot să afirm în urma fotografiilor și videoclipurilor postate pe net, făcând abstracție de datele comunicate în mass-media de la noi ?

                                                                         Pentru a avea o imagine cât de cât elocventă a acestui cutremur trebuie să menționez că, a avut același ordin de mărime a energiei degajate ca și cutremurul din 31 august 1986 din România. Marimea acestuia a fost de 6,5 grade pe scara Richter (sau după unii chiar 7).  Se poate face, prin urmare, o paralelă între cele două fenomene telurice.

                                                                    În România nu s-au prăbușit clădiri și nu au existat pierderi de vieți omenești.

                                                                     În Albania s-au prăbușit multe clădiri și se înregistrează pierderi de vieți omenești.

                                                                   Desigur că au fost inventariate o serie de pagube corespunzătoare tipurilor structurale ale clădirilor românești, dar nu a necesitat un efort deosebit în remedierea lor. 

                                                                     Dacă privim fotografia din frontispiciu putem constata că unele clădiri nu au avut o protecție antiseismică (prin modul de alcătuire a structurii) corespunzătoare, iar altele (din jur) cu siguranță au avut un grad de protecție asigurat. 

                                                                      Nu cunosc ce fel de norme de proiectare ale construcțiilor rezistente la cutremur au albanezii, dar știu un lucru: în general, două cutremure de aceeași mărime, făcând abstracție de condițiile geologice și locale fizico-mecanice ale terenului de fundare produc cam aceleași pagube.

                                                                        Cine se ocupă cu protecția antiseimică ar trebui să țină seama și de aceste lucruri. Cutremurul este un fenomen impredictibil ca dată, mărime și pagube. Măsurile trebuie luate din timp și vom fi răsplătiți cum nici nu ne închipuim: Paza bună trece primejdia rea !

------------------ mihaibrebu@hotmail.com

                                                                      

PROROCUL

de Mihai G. Tănase 

                                                                                                       Moto

                                                                                                   Ecl. 1.11

                                                

                                                     După cutremurul din 30 august 1986 am fost numit în Comisia de evaluarea pagubelor, privind structura de rezistență a clădirilor ce apartin ambasadelor la București. Nu comentez mărimea cutremurului care apare ca oficială, pentru că am părerea mea și nu sunt de acord cu ceea ce se afirmă. Acum, vreau să relatez o situație determinată de starea de atunci.

                                                           Am intrat într-o clădire ce aparținea ambasadei Canadei și întâlnesc o doamnă (canadiană sau nu) foarte speriată și care vorbea într-o engleză din care nu am priceput mare lucru, întrucât debita cuvintele ca un crainic sportiv. 

                                                         După aceasta am început să mă complexez și am luat legătura cu un fost profesor de limba engleză, pe care l-am avut la cursurile postuniversitare. Merg la dâsul acasă și-i zic: Domn' profesor uitați ce s-a întâmplat și vreau să mai exersez, să-mi măresc fluența, să fac față discuțiilor doamnei.

                                                               Aveam cam trei, patru ore pe săptămână de conversație cu profesorul. Într-o zi omul o dă pe românește, era supărat rău că-i murise soția de frig, fiind bolnavă la spitalul Elias. Profesorul era ilegalist și-l critica pe Ceaușescu pentru toate câte se întâmplau în perioada aceea, acuzându-l că i-a omorât nevasta.  Eu tăceam că nu știam cât de sincer era. Și imediat trece la considerente filozof-politice: Știi care este diferența între promisiunile fâcute de partid și cele de religia voastră (ortodoxă) ? Dânsul era de confesiune iudaică. Nu știu, domn' profesor !

                                                                     Măăă! Partidul promite din cinci în cinci ani, că peste alți cinci o să fie excelent, dar nu se realizează niciodată, iar religia voastră promite că va fi bine în viața de apoi. Nu am putut să-i dau o replică, tocmai eram la începutul studiului religiei și mă uitam la el ca din fundul prăpastiei (mă uimise și cu aserțiunea: Dacă este a patra zi este imposibil să nu fie un fir de lumină! Iar, eu îi spun, domn' profesor azi e miercuri, e a treia zi... Nu, măăă ! Sătămâna începe cu Duminica, deci este a patra zi. Puțin mai târziu am lămurit-o cum este cu Geneza și cum știa el Tora, din ilegalitate.)

                                                                        Acum când mă gândesc la zilele de azi, profesorul meu avea calități de proroc.

--------------- mihaibrebu@hotmail.com

ROMÂNIA - NORVEGIA

Imagine din tribună
la meciul de fotbal România - Norvegia
(gsp.ro)


           de Mihai G. Tănase                                                                            

                                                          

                                                                      Mentorul meu și-a început cursul de Geotehnică și Fundații cu propoziția: Noi avem un mare dezavantaj. Toată lumea se pricepe la fotbal și la construcții. Eu recunosc că, de pe la 14 ani am început să nu mai îmi placă fotbalul, din cauza colegilor de liceu care comentau, în fiecare pauză,  despre fotbal și fotbaliști: ce a făcut cutare, cum a ajuns în prima divizie, ce face nevastă-sa sau amanta etc.                  

                                                     Acum, mi-am adus aminte de aceste episoade consumate când am citit un articol în presă destul de ilar, în care se arăta cum echipa de fotbal a Norvegiei a făcut reclamație la UEFA contra României, motivând că suporterii români i-ar fi cam deranjat în timpul meciului, care a avut loc la București, și rogă federația să ia măsuri.

                                                            Acești suporteri au fost niște copii de maxim 15 ani, înt-un număr de aproximativ 30.000. Probabil că, este deranjant să auzi asemenea larmă făcută de niște copii și pe care norvegienii nu au mai întâlnit-o în jocurile lor pe stadioane...  

                                                          La reclamația fotbaliștilor norvegieni a fost dat un răspuns de către UEFA pe măsura minții lor. Aceasta mi-a întărit convingerea că, ceea ce a spus Pierre de Coubertin a avut un mare sâmbure de adevăr. Cu toate că unii contestă atribuirea dictonului lui Coubertin și că ar fi un apocrif de fapt, acesta în fond nu este contestat de nimeni. Și ca să nu supărăm nici pe unii, nici pe alții dictonul spune așa: Rugby-ul este un sport de golani practicat de domni, pe când fotbalul este un sport de domni practicat de golani. 

                                                                                  Treaba lor cum se ceartă și cum se împacă, eu nu mă pricep la fotbal !

-------------- mihaibrebu@hotmail.com

                                                              

INTOXICAREA MASELOR

Imagine Mediafax

                                          de Mihai G. Tănase 

                                                              N-am mai intrat de mult pe site ul Mediafax, dar azi am intrat din curiozitate să văd ce mai scriu băieții despre cutremurul produs ieri în România, în zona Vrancea. Știrea o auzisem la radio. Când ce să vezi ? Dau peste un articol a cărui a doua parte din titlu este: „Drama țăranilor mutați cu forța la bloc (Partea I)”. Deci, va urma și partea a doua, dar nu voi mai deschide site ul și mâine că voi voma pe calculator, și calculatorul este al meu...

                                                                    Autorii povestesc, din auzite, cum a vrut Nea Nicu să mute țăranii la bloc. Niște aberații. Imaginea de mai sus postată de către cei doi autori este fațada unui bloc de la oraș, P + 8, 9 sau mai mult. Nici vorbă de așa ceva despre blocurile construite la țară și unde partidul voia să mute țăranii. Aceste locuințe erau P + 1 și se poate vedea și azi, dacă mergi de la București către Giurgiu.

                                                                         Ideea în sine nu era proastă, numai că era concepută de oameni fără pregătire și voiau să ajungă și să depășească satele din occident. Cum s-ar spune era concepută la cârciumă la un pahar cu țuică. Cu ajunsul și depășitul capitaliștilor circula și un banc, pe care am să-l rezum la maximum. Nikita Hrușciov a spus la un congres al PCUS: Să facem totul tovarăși și să-i depășim pe capitaliști, chiar dacă va trebui să mergem pe sub pământ și să le ieșim înainte ! La care un delegat, Ivan Ivanovici, îi răspunde: nu este bine să mergem pe sub pământ, că atunci vom rămâne fără pantaloni și capitaliștii ne vor vedea în fundul gol !

                                                                                                     Să mărești suprafața agricolă și să o lucrezi mecanizat este o treabă bună. Le-aș recomanda autorilor articolului să se mai uite duminica pe TVR1, la Viața Satului: Tot țăranii se vaită acum că, nu pot să-și lucreze bucățelele de pământ și ar vrea să se unească în asociații. Dar, omul nostru, prin firea lui e legat de pământul lui, prin fărâmițare ca urmare a moștenirii și nu vrea să se unească cu alții. Nu pot să-și vândă produsele, pentru că nu sunt competitive și tot așa...  Nu se revine la ideea lui Nea Nicu, sub altă formă, dar asemănătoare ? 

                                                                                Articolul din Mediafax este scris pentru cei născuți după 1980 care nu cunosc nimic din ce a fost, ca și autorii.

                                                                        Cât despre articolul relativ la producerea cutremurului de ieri în Vrancea și aprecierile făcute care sunt jalnice, nu mai am nimic de adăugat. 

                                                                     

------------ mihaibrebu@hotmail.com

                                                                                   

ATÂT PUTEM

de Mihai G. Tănase 

                                                        Trecem printr-o perioadă nu tocmai fericită. Canicula alternează cu ploi și vijelii. Mai prin toată țara se întâmplă fenomene extreme cu consecințe grave asupra omului. Este de discutat dacă aceste fenomene nu au mai avut loc și altădată. Se pare că specialiștii în domeniu au de mâncat o pâine albă, sprijiniți și de unele canale tv, care vor să facă rating pe seama nenorocirii bieților oameni. Dar acest lucru nu mă impresionează, chiar dacă uneori le prezintă într-un mod hilar. Hai să zicem că nu este treaba mea; dar știrile repetate sub forma prostiei omenești mă enervează la culme.

                                                              Voi da numai două exemple: ce se întâmplă cu canalizarea localităților (acolo unde există...) care nu a mai făcut față și de ce tot aud că, în cutare oraș acoperișul unui bloc a fost smuls de vânt sau izolația termoizolatoare de anvelopare a unui bloc așișderea.

                                                                Când se proiectează o rețea de canalizare într-o localitate, aceasta nu se face de către cizmari, croitori sau alte profesii ale industriei ușoare, ea se face de către ingineri de specialitate. Ipotezele de calcul pentru dimensionarea rețelei de canalizare se consideră pe baze statistice (ce se cunoaște până la data prezentă: ploi, ape menajere; și cam ce o să fie în viitor). Acum intervine politicul din vremea respectivă, în sensul că se tot micșorează frecvența apariției unor fenomene excepționale. De ce ? Foarte simplu. Pentru că ar rezulta secțiuni mari ale tubulaturii de canalizare și asta implicit ar duce la costuri importante. Nu ne permite economia !? Așa că, lasă, nu se întâmplă acum și când o fi vedem noi.  „Și acum vedem !”

                                                                                          Văd la televizor șarpante de acoperiș căzute la întâmplare, în urma unor vijelii. Nu sunt cinic, dar îmi vine să râd. Cine a determinat aceasta ? Ori proiectantul, ori executantul. Toate cosoroabele din lemn (să le zicem grinzi  care reazemă continuu pe perimetrul ultimului nivel) trebuie să fie ancorate de structura blocului, prin bare (mustăți) de fier-beton lăsate la turnare. Ori aceasta nu se întâmplă. Merge și așa ! Și merge până se prăbușește. Nu ar trebui să fie trași la răspundere vinovații ? Dar, nu răspunde nimeni. Organele de supraveghere tehnică nu se sesizează pentru n motive. Mâine o să fie vreme bună !                                                                 Atunci când se face anveloparea unui bloc pentru a-i micșora capacitatea de pierdere a căldurii pe timpul iernii și a-i mări gradul de confort pe timpul verii, se procedează la realizarea unor strate termoizolatoare la pereții exteriori. În multe din cazuri nu se respectă procesul tehnologic, în ceea ce privește ancorarea acestor strate de pereții existenți și vedem ce se întâmplă... la televizor ! Și iar nu răspunde nimeni, pentru că avem bani...

                                                                     Eu cred că, ar trebui desființat televizorul !

--------------- mihaibrebu@hotmail.com