ȘTIRI PENTRU CINE ?

         Imagini Internet

                                                    

                                                                     

de Mihai G. Tănase                     

                                                                                        Sunt vreo patru luni și ceva de când nu mă mai uit la televizor  și nu-i simt lipsa, dar în schimb, dimineța, ascult la ora 6:00 emisiunea postului de radio național, Matinal.    Interesantă emisiune dacă nu te concentrezi prea mult, un fel de magazin actualizat. Dacă iei în serios tot ce se debitează ajungi să realizezi că nu tot ce se spune este și adevărat.

                                                                  Deunăzi în cadrul acestei emisiuni, la 6:30, un corespondent specializat pe probleme de drumuri și vehicule, de transporturi în general, cu intervenție zilnică, relata performanțele atinse de cei de la calea ferată. A luat-o pe categorii. Viteza vagoanelor de tren călători a ajuns să fie de 20 și ceva km/h (parcă, nu rețin exact) și cea a vagoanelor de marfă de 17 km/h ! Și ca să dea un exemplu plastic spune: Un tren de marfă încărcat cu autotrenuri de la Constanța ce s-ar deplasa la Curtici i-ar trebui o săptămână. Ce ar zice unul și altul ? I-auzi dom'le ai dracului ăștia nu fac nimic, unde s-a ajuns ! 

                                                                 Așa o fi ? De la Constanța la Curtici sunt circa 800 km. 800 km împărțit la 17km/h fac 47 de ore. Adică vreo două zile. Restul de cinci zile personalul căilor ferate se află în staționare, chefuind ?

                                                                 Acest gen de știri au efect, dacă au, asupra personalului din transporturi. Asupra specialiștilor în transporturi, nu asupra șoferilor. Acesti specialiști, sunt convins, că nu dau nici doi bani pe ce au spus cei de la Radio. Problemele sunt mult mai complexe și nu le rezolvă din studio niște corespondenți.

                                                                  Au totuși un impact asupra unei categorii de ascultători, cum ar fi și cea a lui Nea Ion de la Seaca !

----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                               

TRADIȚII POPULARE

de Mihai G. Tănase 

                                                  În satul în care m-am născut de sărbătorile religioase mai importante aveau loc diferite manifestări „cultural artistice”, al căror sens nu l-am priceput decât după un numar considerabil de ani. Având șansa să studiez, cât s-a putut, religia ortodoxă am reușit să fac o comparație pertinentă sau mai bine zis „o analiză” a acestor tradiții regionale.

                                                                                        Mai întâi trebuie să arăt că este o diferență destul de mare dintre tradiția populară și Sfânta Tradiție. Sfânta Tradiție este tot ce s-a transmis pe cale orală și nu a putut fi cuprins în scris, prin învățătura sfinților părinți, călugări etc. Tradiția populară este tot ce s-a transmis din om în om, din timpuri ancestrale,  după capacitățile intelectuale ale fiecăruia. Această tradiție nu se poate considera ca fiind ceva veridic. Se spune: așa am pomenit, sau știu eu de la cineva învățat etc.

                                                                    Nu este de mirare că tradițiile populare au degenerat și li s-au pierdut sensul și scopul inițial. Fiecare generație a mai adăugat ceva sau a omis ceva. Ce vor să semnifice, demulte ori, nu se poate da un răspuns potrivit, adecvat.

                                                                 În fiecare an, pe 5 ianuarie, în comună are loc o manifestare numită Iordanii.  Aceasta începea în noaptea de 5 spre 6 ianuarie (acum câțiva zeci de ani, copil fiind); adică din ajunul Bobotezei și până la terminarea slujbei religioase în ziua de Bobotează (botezul Domnului).

                                                                        Câțiva flăcăi se organizau într-o ceată și aveau un staroste sau popă. Toți erau deghizați (mascați) cu fețele înnegrite, hainele întoarse pe dos și simulau că ar fi personaje din povești sau animale. Bineînțeles, cel care ieșea în evidență era starostele. 

                                                                          Cum se întuneca ceata pleca la colindat prin sat. Îi colindau în special pe cei care purtau numele de Ioan. Dacă se intâmpla ca respectivul să se fi culcat, îl sculau din pat, îl duceau în curte și-l aruncau în sus (la circa 3m față de pământ) de trei ori. Asta se numea iordănit. Gazda le dădea câte un păhărel cu țuică și bani. Această activitate trebuia încheiată, cu toți Ionii din sat, până cel târziu la ora 12 în ziua de Bobotează, când se așezau la poarta mănăstirii, formând un culoar, și așteptau să iasă preotul. (Până atunci îi iordănea pe toți bărbații care participaseră la slujba religioasă).

                                                                        Când ieșea preotul îl iordănea și pe el, aruncându-l cât mai sus.  Apoi ceata mergea la unul dintre ei acasă să petreacă și făceau planuri pentru anul următor.

                                                                        Ce semnificație are această tradiție a iordănitului ? Numele vine de la râul Iordan, în care a fost botezat Iisus Hristos de către sf. Ioan Botezătorul. Aruncatul în sus de trei ori: Aruncarea către Cer, în numele Tatălui, Fiului și sf. Duh. Se cere de la Dumnezeu milă și viață mai bună în anul în care s-a intrat recent. Hainele întoarse sunt elemente din tradiția păgână. De menționat că, unii din ceată poartă și elemente tradiționale românești și tricolorul. Un amalgam neclar.

                                                                    Astăzi dacă privesc cum se desfășoară tot acest obicei mi se pare o aiureală ! Sper să se găsească vreun învățător să le lumineze mintea la flăcăii care au mai rămas în granițe și vor să meargă autentic  cu iordănitul.

----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                                           

CADE BALCONUL...

de Mihai G. Tănase 

                                                Azi, la emisiunea  Matinal  de la ora 6:00 - Radio România Actualități , se transmite  de către corespondentul radio pentru județul Vaslui o știre senzațională, de interes național:  S-a prăbușit un balcon de la etajul III, la un bloc de locuințe din municipiul Vaslui. Blocul are o vechime de circa 60 de ani. 

                                                      M-am distrat de minune timp de vreo cinci minute cât a durat relatarea corespondentului: nu pe seama accidentului, care a fost o prostie tehnică, ci pe modul în care s-a interpretat toată povestea. Moldovenii trecători pe lângă bloc și-au dat cu părerea despre ce s-a întâmplat și de ce s-a întâmplat, în spiritul povestirilor lui Ion Creangă.

                                                             Îmi pun întrbarea cum este posibil ca un post de radio, care nu este unul oarecare, să difuzeze asemenea știre și să bage spaima în bună parte din ascultători care habar nu au de cunoștințe ultra elementare despre, hai să zicem, cum se construiește un bloc de locuințe, fie el și cu trei, patru niveluri. Cum nu s-a  găsit un cadru de specialitate pe la județ să lămurească prostimea și pe corespondentul radio ?

                                                                   Să vezi dom'le cum s-a justificat prăbușirea balconului. Locatarii și-au făcut modificări, fără autorizatie, prin apartamente și blocul e vechi de 60 ani și oamenii n-au făcut nicio lucrare de întreținere, de la construire. Parcă ar fi un automobil etc. ! Rămâne ca organele locale și județene să cerceteze cauza prăbușirii. O fi ceva mai greu de identificat decât într-un roman de Agatha Christie.   Aștept rezultatul anchetei la Matinal !

                                                                     De ce s-a prăbușit balconul ? Foarte simplu ! Armătura de rezistență nu a fost poziționată corect în sectiune. Placa de balcon fiind o consolă, în prelungirea plăcii (planseului din cameră) trebuia pusă la partea superioară (acolo unde momentul de încovoiere este negativ si maxim)* pentru a prelua eforturile de întindere ce apar în beton. Or, în realitate înainte de turnare, armătura a fost călcată de către muncitori (nu și-au bătut capul să mai monteze podine de circulație ca să evite deplasarea armăturilor, pentrtu că merge și așa!). Și practic, s-a ajuns să lucreze la întindere numai betonul. În momentul în care s-a depășit rezistența betonului la întindere, balconul a cedat.                                               Cât privește vechimea blocului, aceasta este un factor favorizant al creșterii rezistenței betonului în timp.

  

                                                                          Ce să mai zic ? Hai la Matinal să ne auzim și cu alte prostioare !

*) Betonul lucrează la compresiune, iar armătura la întindere.

----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

 

 

TOȚI SE FAC CĂ ȘTIU

de Mihai G. Tănase 

                                                                Toți se fac că știu un domeniu pe care l-a studiat în mod diletant și pe care îl redă din unghiul specialistului. Toți au impresia că nu contează ceea ce debitează, deoarece nu sunt alții care să priceapă ce lucruri interesante au spus ei. Nu se reține, nu se bagă de seamă. O logoree searbădă.

                                                                    Intru pe net la Știri. Tot felul de indivizi care mai de care, întrecându-se în neologisme, își dau cu părerea pertinentă de parcă ar folosi cuiva.  Am să exemplific fenomenul în trei domenii uzuale, care se tot expun prin mass media după cum bat vânturile: producerea cutremurelor și consecințele lor, economia globală și în special cea financiară și fenomenele meteo.

                                                                        Intr-o zi, la o oră h, se produce un cutremuraș. Imediat zarvă mare pe mai toate canalele tv. Fiecare difuzează știrea după cum au priceput-o ei. În loc să fie o știre normală, fără amplificări și în termeni decenți, ai impresia că peste ceva timp jumătate din București ar putea fi la pământ. În afară de aceasta se folosesc termeni greșiți din punctul de vederea al seismologiei. Și atunci Nea Ion de la Seaca* ce să înțeleagă ?

                                                                               Toată lumea folosește banul (Vorba regretatului Octavian Paler: banul este ochiul dracului, dar nu-mi displace nici mie, pentru că am nevoie de el.). Asta nu înseamnă că avem cunoștințe solide despre economia financiară și o pricepem. O înghițim cum ni se prezintă. Și cum ni se prezintă? Într-un jargon specific pe care îl cunosc un număr restrâs de oameni și mulți dintre aceștia deși au studii de specialitate nu înțeleg, la fel ca și Nea Ion de la Seaca.

                                                                                                      Vara căldură mare ! Unele zile sunt caniculare. Atunci, hop,  apar specialiștii de la Meteorologie și ne avertizează să fim atenți că se va depăși indicele temperatură-umezeală peste 80 de unități și vom avea un disconfort accentuat mai mult sau mai puțin.  Dacă vrei să te convingi că așa este faci raportul dintre cele două caracteristici și constați că nu este așa. Acest indice are o formulă complicată de calcul, pe care, iar, o cunosc un număr restrâns de oameni cu jargonul lor. Deci, numărul 80 este cu totul altceva. Nici Nea Ion de la Seaca nu pricepe nimic...

                                                                      S-ar putea remedia aceste lucruri, aparent false, dacă cei care le scriu sau comentează ar avea cunoștințe în aceste domenii sau mai simplu l-ar pune la studiu pe Nea Ion de la Seaca să-i intre în cap cam ce ar vrea ei să spună.

*Nea Ion de la Seaca   un țăran de vreo 85 de ani,  adus din Oltenia la tv Antena 3 acum vreo patru, cinci ani, să-l critice pe Președintele României.

----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

ORA DE VARĂ ȘI ORA STANDARD

de Mihai G. Tănase 

                                                                               Mai sunt cca două luni și vom trece la ora standard (adică, cum se spune mai des, la ora de iarnă). Voi încerca să arăt ce avantaje ne aduce această jucărie cu schimbatul orei.

                                                             Această inovație cu schimbarea orei a fost introdusă de Germania și Austria la începutul Primului Război Mondial, în scopul economisirii energiei electrice.

                                                                (Ce mi s-a spus mie în clasele elementare, la școală? Un tânăr student, trimis de stat în Uniunea Sovietică pentru formarea cadrelor de conducere ale Republicii Populare Române, a venit la una din ore și a început să povestească ce făcea el prin Piața Roșie. Toți colegii mei îl cunoșteau, iar nouă nici nu ne trecea prin cap să-i punem la îndoială spusele. Nu aveam vârsta discernământului și băiatul era de la noi din sat. Toată lumea îl respecta. Din toate poveștile lui mi-au rămas în cap două: Tovarășul Lenin a introdus primul în Uniunea Sovietică ora de vară, după care s-au luat și nenorociții de capitaliști. A doua, lumina din stațiile de metrou este mai ceva decât lumina Soarelui. Prima cu Lenin, nu prea m-a interesat, dar cu lumina din stațiile de merou, da. Lăsăm la o parte că eu habar nu aveam ce e ăla metrou, nu puteam să-mi explic cum poți să faci mai ceva lumina de la becuri decât lumina Soarelui ? Nu aveam cu cine să discut, pentu că era un subiect sensibil.)

                                                                                            După Primul Război Mondial Regina Maria a introdus și la noi ora de vară, să fim în ton cu rușii (că doar eram neam de sânge prin familia regală). Asta a ținut până în 1943. Din 1943 și până în 1979 România a rămas pe ora standard. Apoi, s-a trecut la jucărie cu schimbarea orei standard în cea de vară. Din 1979 și până azi nu am auzit să se fi publicat vreun studiu, cu ce economii s-au adus la bugetul statului. Nu s-a publicat pentru că nu interesează pe nimeni. Singura chestiune la schimbarea orei este prezența unor medici și psihologi pe posturile tv și ne spun că perturbațiile biologice țin vreo trei săptămâni. De economii nimic !

                                                                    De vreo trei ani mai marii UE ne tot amenință cu renunțarea la schimbarea orei, dar țările membre să-și aleagă ora. Până acum, nimic ! Deci miroase a o nouă jucărie !

                            Eu am propunerea mea, simplă: Reveniți la ora pe Glob înainte de Primul Război Mondial ! 100 de ani de experiențe nu au fost de ajuns ?

----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                                                            

FILOLOGIE DÂMBOVIȚEANĂ

de Mihai G. Tănase 

                                                     Extremele nu au fost bune niciodată. Nu avem de la Horațiu expresia aureea mediocritas ?  (Adică mediocritatea este de aur sau calea de mijloc e cea bună.) Nu spun că cenzura era ceva bun, aplicată înainte de '89, dar nici acum cu atâta lejeritate în exprimare nu îmi este rușine. Și când spun asta nu mă refer la oamenii de pe stradă, mă refer la intelectualii de un leu și cincizeci (pentru că de doi lei ar fi supraevaluați, conform expresiei populare: ești de doi lei ! ).

                                                        În fiecare dimineață intru pe Google să fiu la curent cu ce ne mai paște. Niște titluri pompoase de articole, foarte atrăgătoare și când citești articolul niște mizerii... Cum au putut autorii să scrie asemenea compoziții nu-mi vine să cred. Ăștia nu au șefi mai cu cap, adică mai școliți, să-i verifice ce prostii scriu? Când spun prostii nu fac referire la conținutul intrinsec al articolului, ci la modul agramat de exprimare. Acesta, poate, este sistemul alambicat și prescurtat de învățământ, la care scribii nu au luat parte sau au mers sporadic pe la cursuri, că d'aia e facultate - prezența e facultativă. Nu-i interesează nimic, n-au mândria de profesionist: merge dom'le și așa ! Cel puțin dacă s-ar scuza în vreun fel ar mai merge...

                                                      (După aceste rânduri cineva ar putea să-mi impute: Te-ai găsit tu un nenorocit de inginer să ne ții nouă lecții ! Este adevărat că, nu am cunoștințele lingvistice pe care ei ar trebui să le aibă, dar cred că pe cele tehnice din domeniul meu le am mult mai sus decât le au ei pe ale lor acum.  Și am să-mi susțin aceste afirmații prin relatarea unei povestioare.)

                                                         Înainte, programul de două ore tv se încheia ca și astăzi cu buletinul meteo. Ce spunea prezentatoarea de la INMH (nu erau prezentatoare alese pe fizic, pentru că era un singur canal tv): Scăderea temperaturii în București este datorată unui front de aer etc. etc.  Azi așa, mâine așa, mă enervez și scriu la Institutul de Lingvistcă al Academiei Române și le prezint situația rugându-i să intervină la tv, pentru a clarifica exprimarea corectă: datorată sau datorită. În final le-am spus: Cred că am făcut și eu unele grșeli de ortografie în această scrisoare și vă rog să treceți cu vederea, eu sunt inginer și la aceștia se acceptă (nu eram de nivelul lor intelectual... cel puțin așa credeam atunci).

                                                            Acum, nimeni nu-și mai face probleme cu exprimarea pentu că avem oameni elevați, formatori de opinie, trecuți prin școli și trebuie să credem ce spun dânșii. Asta să o creadă ei !

----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                            

  

                                                      

SI - SISTEMUL INTERNAȚIONAL DE UNITĂȚI

de Mihai G. Tănase 

                                                                Acum un an și jumătate am scris un articol  despre modul de inscripționare al alimentelor, în ceea ce privește valoarea lor energetică și cum nu putem să facem un calcul elementar pentru a stabili necesarul de calorii așa cum îl definesc medicii nutriționiști. (Deși am avut un număr apreciabil de vizualizări nimeni nu mi-a făcut vreun comentariu. )

                                                                 Azi povestea se repetă, într-un fel. Descarc o aplicație din Google Play, în care se prezintă arderea caloriilor după efort fizic., dar ca și în cazul alimentelor totul se exprimă în Kcal. La o primă vedere observ că ceva nu este în regulă cu caloriile și încep să mă documentez. De această dată n-am mai solicitat ajutor de la UMF Târgu Mureș,  pentru că am găsit publicat un articol al doamnei Laura Ene - medic nutriționist, girat de alți medici celebri.

                                                                    Autoarea explică, pe larg, problemele de nutriție ale omului și cum se evaluaează ele. În momentul când trece la explicațiile din doneniul Fizicii, intervin confuziile, dând ca adevărate concluziile experților americani, pe care le menționează în treacăt. În Fizică nu există  două măsuri pentru același lucru: nu există calorie mică și calorie mare (Kcal) - cum spun americanii. Eu personal nu cred așa ceva. Probabil a fost o imposibilitate de a justifica aberația inscripționării alimentelor prin Kcal în loc de cal. Am parcurs întreg articolul și peste tot se face vorbire de calorii (cu toate că acestea nu mai fac parte din SI); poate că o exista un Joule mic și unul mare (tot de pe la americani?!). Apreciam în mod deosebit articolul și eram și eu lămurit, dacă se explica cum este posibil ca un peștișor marinat cu valoare energetică de 300 Kcal să țină de foame unui om cu un necesar de 2300 calorii zilnic, timp de patru luni și ceva ? (Așa scrie pe cutiile cu sardele marinată, la valoarea energetică: 300 Kcal).

                                                                     Relativ la aplicația descărcată nu pot să fac niciun fel de apreciere, pentru că realizez că aceste lacune sunt omniprezente și nu eu sunt în măsură să le îndrept.

                                                                      Articolul meu anterior, pe această temă, l-am încheiat cu: „Să mai vină una mică!”; acum îl închei cu:
                        

                                                                    Să mai vină una mare !





----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                                                   

DE LA ACADEMIA ROMÂNĂ

de Mihai G. Tănase 

                                                  Acum două zile Președintele Academiei Române, prof. Ioan-Aurel Pop,  publică în ziarul HotNews.ro un articol interesant, având în vedere siuația sanitară actuală în care ne aflăm. În rezumat, se face un apel către decidenți sau mai bine zis se arată în ce stare se găsește o anumită parte a populației - cea în vârstă - și care nu merită așa ceva din n motive. 

                                                      Felul în care dl. profesor prezintă situațiile similare de-a lungul timpului aduce lucruri pertinente în atenția celor care nu sunt de aceeași specialitate cu dânsul, de istoric, făcând lumină în domeniu.

                                                         În ansamblul său articolul pare a fi unul retoric; aplicând preceptul din Evanghelie: Cine are urechi de auzit, să audă !

                                                                                      Am avut răbdarea și am citit toate comentariile, postate până aseară. Comentarii savante și jalnice. Cred că, autorul se aștepta la așa ceva și bănuiesc că nu o să țină seama de ele. Mie mi-a venit în minte dictonul lordului Chesterfiel: Indiferent din ce individualități ar fi alcătuită o adunare, tot o adunătură este ! „Ăsta este net-ul.”

                                                              Eu nu am postat nimic, dar dacă aș avea posibilitatea să vorbesc cu Președintele Academiei Române și având în vedere specialitaea mea l-aș întreba direct: „Domnule profesor, când scriați articolul pe cine vedeați dv. cu ochii minții ?”

                                                                    Stau în casă și cuget !





----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                                                    

CUM BAT VÂNTURILE

de Mihai G. Tănase 

                                        Cum bat vânturile știm din Biblie, de la Ecleziastul cap.1, dar cum bat astăzi este cu totul altceva. Nu, nu este nicio antinomie !

                                                      De ceva vreme se tot intensifică ideea cu răspândirea virusului coronavirus, apărut și depistat în China. Un virus care provoacă o gripă specială. Este un tăvălug care apare peste tot în lume, după cum ne informează, zilnic, mass-media. Se iau măsuri excepționale. Ce te poți pune cu virusul ?  Toată această informare ar fi spre binele nostru !  Să nu se creeze panică. Dar, după cum observ rezultatele sunt pe dos: umblă lumea cu măști de protecție la gură, rafturile cu alimentele de bază se golesc (de teama carantinei), unii se evită pe alții... Și toate astea ca să stabilim răspândirea nenorocitului de virus.

                                                         Acum, să privim retrospectiv - cât putem - ce s-a mai întâmplat cu astfel de fenomene. Am avut gripa aviară și pesta porcină africană. Pierderi economice serioase și câștiguri la fel de serioase, probabil, în favoarea unora. Ce s-a întâmplat ? Nimic ! A intervenit Pierre Janet cu dictonul său (uitarea este funcție normală a creierului) și toate s-au liniștit.

                                                               Această informare în mase va mai continua până pe 4 martie, sau se va suprapune: 43 de ani de la cutremurul din 1977; dacă nu o să apară altele mai interesante.

                                                                                        Ceea ce mi s-a părut ciudat (să nu zic ilar) în dimineața asta a fost să aud la radioul național știrea: BOR (Biserica Ortodoxă Română) a mobilizat clerul să sfătuiască credincioșii să nu mai sărute icoanele din biserici. O măsură importantă de precauție în răspândirea și contaminarea cu coronavirus. Cred că, BOR a început pregătirile de trecere la marxism. De ce nu a sfătuit credincioșii să nu se mai împărtășească ?  Împărtășirea se face cu aceeași lingiuriță pentru toată lumea. Nu era mai pertinentă această măsură ? Acum câțiva ani de zile, se explica la tv de către medici de specialități diferite că, nu au întâlnit în toată activitatea lor bolnavi care să se fi contaminat ca urmare a împărtășirii. Cauza fiind de natură divină. În teologie se arată că, totdeauna a fost o diarhie între stat și biserică. Ca urmare, BOR s-a aliniat.

                                                       De la tv am aflat că, nici Arhiepiscopia romano-catolică din București nu s-a lăsat mai prejos decât BOR și încă o dată s-a adeverit zicala: Ești mai catolic decât papa. Ce au zis mai marii acestui cult ? Să scoatem din Liturghie Sărutul păcii. Adică, oamenii să nu mai dea mâna între ei, pe sexe. Deci au modificat ritul. Și astfel se va reduce transmiterii virusului. Eu cred că, era mai bine să ceară papei să dea un edict în acest sens. Oare are papa această competență ?

                                                                   Aștept să treacă și 4 martie, și vom mai vedea. Vorba latinilor: omnia fluunt, omnia mutantur !

                                                                                        

----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                          

LUMINA CREDINȚEI

de Mihai G. Tănase 

                                                   Postul național de radio transmite în fiecare duminică la ora 6:00 emisiunea Lumina Credinței. Scopul emisiunii este de a catehiza masa de ascultători ortodocși, catolici și greco-catolici din România și din afara granițelor. O emisiune interesantă, dacă o asculți cu regularitate. 

                                                          În această dimineață am ascultat-o parțial, spre sfârșitul acesteia, când un cadru universitar de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova acorda un interviu unui reporter. La un moment dat reporterul îl întreabă: și cine credeți, părinte, că este loser-ul ? Părintele răspunde: loser ul este acel om care... etc. etc. Nu mi-a venit să cred ! Părintele nu exprima o părere personală, el exprima părerea BOR, el vorbea dintr-o poziție oficială. Cum să poți spune așa ceva când badea Ion și badea Vasile nu cunosc limba engleză ? Și în mintea ta să fii convins că i-ai lămurit. Este ceva contrar ortodoxiei. Dacă ne uităm într-o carte laică cum ar fi DEX-ul, la Ortodoxie găsim definiția ei: Confesiune creștină care a păstrat neschimbate dogmele, tradiția, cultul și organizarea bisericească fixate prin cele șapte sinoade ecumenice. Or, părintele nu numai că nu a păstrat ce era de păstrat, dar a mai introdus și cuvinte nepotrivite, să fie la modă. Nu era mai înțelept să-i răspundă reporterului: cel ce pierde este acel om care.....

                                                                                  Dacă stau și mă gândesc puțin, n-ar trebui să mă deranjeze niște nimicuri. Dar, totuși mă deranjează: eu nu sunt cadru universitar teolog ortodox cu pretenții. Și aici nu este vorba despre smerenie ori ascultare. Aș avea o sugestie pentru părintele: în loc să se ocupe de romgleză, mai bine ar actualiza toate denumirile arhaice din calendarul creștin ortodox și i-aș fi recunoscător.

                                                       Până se va hotărî părintele, ar fi indicat să nu mai accepte invitația postului de radio la această emisiune și Lumina să fie Lumina curată a Credinței.




----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

UN CUTREMUR ȘI TREI PROSTII

de Mihai G. Tănase 

                                                             Azi la ora 3:29 eram în pat, treaz, și am simțit un trosnet și parcă o mișcare pe verticală. Am aprins lanterna și am privit lustra: nimic ! Ei, nu a fost cutremur !

                                                                 La știrile de la ora 6:00 Radio România Actualități confirmă producerea unui cutremur la ora respectivă, în Vrancea, resimțit la București.

                                                                Intru pe Net și Mediafax redă un articol  al publicației Prosport. Îl citesc și mă bine dispun. Am început bine ziua ! Esența articolului, chipurile, să liniștească populația și concluzia, scrisă cu roșu, tocmai invers face, rezumată în trei prostii. Auzi dom'le,  cum că ar fi trei coincidențe ale acestui cutremur cu cele ale cutremurului devastator din 4 martie 1977: S-au produs într-o zi de vineri, tot noaptea și cam la aceeași adâncime. Râd și curcile !

                                                                     Nu trebuie să ne speriem sau să ne mirăm de cine comentează producerea cutremurelor în România: o revistă de sport ? Probabil specialiștii în domeniu dorm la această oră și bine fac. Trece și asta !




----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

ADĂPOSTURI

de Mihai G. Tănase 

                                                       În noiembrie 2016 am scris un articol  în care prezentam cum mass-media noastră căuta să pună ordine în lucrurile pe care nu le cunoștea. Pe scurt se inducea ideea, greșită, că adăposturile ALA (Apărarea Locală Antiaeriană) au avut destinația de adăposturi antiseismice și lumea le-a dat o altă destinație pe parcurs. Ce ne facem că vine cutremurul ăla mare și nu avem unde să ne băgăm ? Și s-a făcut tam-tam mare o zi două și gata ! A intervenit dictonul lui Pierre Janet (Uitarea este funcție normală a creierului.) și gata s-a intrat în normal. Ura și la gară !

                                                                                               Acum, după amiază, pe un post tv se reia ideea cu adăposturile, dar dandaratelea față de acum trei ani și-un pic.

                                                                       La Constanța au început pregătirile de reabilitare a adăposturilor ALA, cele care au fost ocupate până mai ieri cu murăturile locatarilor, materiale de tot felul și a tot ce era prin adăpost, ba chiar le-au și măturat. Și ce spunea o consilieră județeană intervievată ?  O să începem reabilitarea adăposturilor ALA atât la partea de construcții, cât și la partea de instalații care s-au deteriorat, după ce aprobăm în consiliu acele lucrări pentru un număr de 74 de adăposturi ALA.

                                                                          Am aflat din interviurile luate pe stradă unor persoane în vârstă, ce mai este și cu cheltuiala asta, care nu este mică deloc: În contextul actual al conflictului dintre Teheran și Washington nu strică să avem unde să ne adăpostim. Ce înseamnă dom'le să ai autonomie locală ! Aștept să văd alți specialiști din alte județe ce părere au și ei. Bani sunt gârlă, așteaptă doar să fie cheltuiți după mintea fiecăruia...  Ce poveste minunată ar fi scris Ion Creangă, de o depășea pe cea cu Drobul de sare !

                                                                             Nu sunt consilier județean, dar am capacitatea să apreciez cam ce sumă ar urma să fie cheltuită de cei de la Constanța și părea mea este că, ar fi mai bine ca banii respectivi să se aloce pentru sănătate sau învățământ și n-ar fi rău să se facă și o instituție de școlire a celor de profil din mass-media. Este numai o propunere!

                                                                                  Sunt convins că, Pierre Janet nu ne va lăsa nici de această dată...

----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

SĂ LUĂM AMINTE

Imagine Ziarul Libertatea

Imagine Ziare.com

Imagine Digi24 

         

                   Imagini, publicate de către presa românească,
                   cu aspecte din urmările cutremurului recent
                   din Albania, publicate în urmă cu două zile.

  de Mihai G. Tănase 

                                                              După ce am citit articolul din Ziare.com m-am trezit în sala mare de ședințe de la Primăria Capitalei, unde se făcea analiza urmărilor cutremurului din 1977 - România. Ședința era prezidată de Ion Dincă (general în civil), prim-secretar al Comitetului Municipal de Partid București și primar al capitalei. Reprezentantul personal al lui Nea Nicu , răspopitul academician Manea Mănescu. Sala arhiplină de ingineri constructori (proiectanți, executanți și beneficiari), arhitecți și tehnicieni constructori. Ce s-a discutat și cum a decurs ședința a fost în stilul celui arătat de către Ziare.com referitor la urmările cutremurului recent din Albania; de parcă atunci a participat la ședință vreun albanez să știe ce să spună acum. A prezentat un raport detaliat directorul general al Centralei de Construcții din cadrul Primăriei, în care a subliniat că deși cutremurul a avut o intensitate seismică destul de mare la București (VIII pe scara MM) nu s-au prăbușit decât două tronsoane de bloc, respectiv OD16 Militari și Ștefan cel Mare Bl.33-Lizeanu; și pentru care Asociația Inginerilor Constructori din Iugoslavia a transmis o telegramă de felicitare inginerilor constructori români. Acest lucru l-a iritat foarte tare pe academician, a dat de masă cu raportul și a zis: „Tovarășul Secretar General (adică Nea Nicu) nu admite niciun fel de prăbușire !” și ne-a făcut o salată că, nu suntem buni de nimic. El fiind de meserie economist ! Și a ținut-o tot așa cu tot felul de aiureli, crezându-se la o adunare de partid. Că asta știa.

                                                                       Pe parcursul lecturării articolului din Ziare.com am făcut o translatare inversă în timp la declarația șefului poliției din Durres, care seamănă foarte mult cu a lui Manea Mănescu. Face aserțiuni tehnice pentru care nu are nicio pregătire de specialitate. Dar, a spus și niște lucruri interesante, cu care  sunt de acord, în totalitate: după comunism s-a construit haotic și fără respectarea normelor tehnice, fiecare a făcut ce a vrut; așa a lăsat să se înțeleagă. Și atunci am făcut legătura cum s-a construit la noi după '89: se lua autorizație pentru un anumit regim de înălțime și se mai trânteau două, trei niveluri peste. Nu s-a demolat nimic ceea ce a fost în plus, doar s-au dat amenzi, intrându-se, chipurile, în legalitate. Poate, se mai practică și acum această metodă, dar nu mai sunt în contact cu domeniu. Înclin să cred că treaba este la fel. Modificarea regimului de înălțime a construcțiilor duce la niște efecte devastatoare în caz de cutremur. Numai cine nu știe nu-i pasă, dar vedem că albanezii au fost testați, iar cât de curând urmăm și noi. Nu trebuie să ne luăm după povestitorii de la tv că, nu vine acum cutremurul, ci hăt mai în colo... Acestea se numesc povești nemuritoare !


--------------  mihaibrebu@hotmail.com