LUCRURI VĂZUTE ȘI NEÎNȚELESE

de Mihai G. Tănase 

                                                                                                       Moto:

                                                                                          Matei 13.9 și 24.27

                                                        Eram în liceu, la ora de latină. Nu mai îmi aduc aminte conjunctura, dar profesorul ne pune o întrebare la care nimeni nu a putut să dea un răspuns. Sigur, el a intuit aceasta și a început să ne dea dânsul răspunsul. (Ce om inteligent și tot atât de curajos pentru acele vremuri !) Întrebarea era: de ce omul mort se înmormântează cu fața către răsărit ? Răspunsul: pentru ca acesta să „privească” către răsăritul soarelui. Nu era nebun să ne spună că, la venirea lui Iisus Hristos omul trebuie să-l privească în față și să vadă toata slava lui. Mai avea și dânsul de trăit niște ani...

                                                              Poporul român este un popor ortodox în procent de peste 86 %, dar nu tot omul își pune problema aceasta. Se mulțumește cu sfânta tradiție și gata !

                                                                    Explicația din punct de vedere teologic. În evanghelia după Matei cap. 24, versetul 27 se spune: Căci, cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, așa va fi și venirea Fiului Omului. Deci, omul mort se înmormântează pe direcția est-vest, cu fața către răsărit. La Parusie (cea de a doua venire a lui Iisus Hristos) omul Îl va vedea pe IH, din față. De aceast canon se face vorbire și la armată, când vine vorba despre orientarea în teren și nu mai realizăm punctele cardinale, cu bisericile care au altarul la răsărit, cu mușchii de pe pomi care cresc pe partea dinspre nord etc.

                                                                       

                                                     Relativ la cele expuse se pune întrebarea: de ce omul defunct trebuie să fie îmbrăcat, dar nu cu haine de uz cotidian ci cu haine noi ? La Parusie omul trebuie să fie îmbrăcat în haine de sărbătoare, pentru a-L întâmpina pe Mântuitor. Este o chestiune de simbolism și de cult ! Sau mai bine spus este o problemă de eshatologie. De aceea omul trebuie să fie îmbrăcat și nu dezbrăcat.

                                                   Cine are urechi de auzit, să audă !  (Matei 13. 9 sau 43)

---------------- mihaibrebu@hotmail.com

REZILIENȚA ECONOMICĂ

de Mihai G. Tănase 

                                           De ceva vreme tot aud prin mass-media (mijloace de comunicare în masă) laitmotivul: Planul Național de Redresare și Reziliență. Prima oară am crezut că n-am înțeles corect ceea ce se spunea, dar ulterior am realizat că formularea era corectă: Două noțiuni diferite din domenii diferite. Cum nu sunt de formație economică am încercat să-mi explic ce caută termenul de Reziliență în sintagma amintitită.

                                                       Și ca să nu fac vreo confuzie, mai întâi, am citit ce este Planul Național de Redresare și Reziliență. Cum mă așteptam totul este explicat în jargon economic și din când în când se mai pomenește și despre Reziliență, ca și când tot omul nu face altceva, zilnic, decât să se ocupe de reziliență. Eu mă așteptam să fie o metaforă, dar nici vorbă.

                                                      Reziliența este o mărime (caracteristică) mecanică ce se definește ca raportul dintre lucrul mecanic necesar pentru a rupe o epruvetă (probă), la șoc, prin încovoiere și aria epruvetei. Mai concentrat, rezistența unui material la șoc. Așa explică și DEX ul Academiei Române. Reziliența este un termen folosit în tehnică ! 

                                                        Ce spune DEX online (care nu are nici în clin, nici în mânecă cu Academia Română) ? Din cele zece definiții menționate, numai una are ca variantă: Capacitatea cuiva de a reveni la normalitate, după suferirea unui șoc (emoțional, economic etc.). Or, dacă s-a dorit să se dea acest sens este greșit, pentru că noi, ca țară, nu putem să revenim la o normalitate trecută, ci cel puțin la una superioară.

                                                         Acest plan de redresare și reziliență a fost stabilit de către Bruxelles, iar cei care au fost desemnați în această problemă a PRR nu au fost prea inspirați cu traducerea sa în românește.

                                                     Eu cred că, acest termen de reziliență nu-și găsește locul în acest context.

---------------- mihaibrebu@hotmail.com

                                                              

INFORMAȚII SEISMICE

de Mihai G. Tănase 

                                           Azi am pierdut începutul emisiunii Matinal de la Radio România Actualități și am auzit de la minutul 6:28 ce spunea crainica. ... Am prezentat ieri dimineață o analiză mai cuprinzătoare cu situația seismică a țării noastre și azi vă informăm că ieri s-au produs un număr mare de cutremure pe tot globul ( așa cum precizează universitatea X de prin Irlanda sau SUA, prin harta pe care a elaborat-o). Numai în Grecia s-au produs vreo trei cutremure de magnitudine 5 și ceva și autoritățile au închiriat hoteluri pentru persoanele care n-au vrut să mai stea în casele lor. Auzi dom'le ce boierie pe greci ! Mă sperii, nu pățesc nimic și mă duc la hotel, că acasă nu se poate, se dărâmă casa pe mine... Și în Noua Zeelandă a fost de jale, acolo cutremurele în număr de trei, toate cu magnitudinea peste 8 [Magnitudinea evident pe scara Richter, că doar suntem seismologi profesioniști, înnăscuți] nu au produs victime, dar au dărâmat pe coastă câte ceva. S-a alertat ce au ei pe acolo în situații dintr-astea. Măi oameni buni, Noua Zeelandă este o țară superdezvoltată cu o economie de invidiat. După câte știu eu, această țară are granițele închise pentru imigranți, că le-ar afecta nivelul lor de trai. În încheiere s-a prezentat ce au discutat cei de la Radio cu un domn de la Primăria Capitalei, șeful unei direcții ce are ca obiectiv consolidarea construcțiilor cu risc seismic și acest domn le-ar fi declarat ce haos este în București: nu se cunoaște numărul exact al clădirilor cu risc seismic, nu se știe care ar mai trebui expertizate, șantierele de consolidare a construcțiilor oprite, nu sunt bani, nu este o educație suficientă de comportare a populației în caz de cutremur... Ce să mai zic ? Îmi venea să o iau la fugă din bloc ! Dar, n-am făcut-o pentru că am ceva veleități în cunoșterea cutremurelor.

                                            Ce să mai creadă Nea Ion de la Seaca, sau ca să-l parafrazez pe fostul Președinte al României, Emil Constantinescu, Gheorghe și Vasile ? 

                                                                        Acest gen de informații trebuie discutate în cercuri restrânse de oamenii de știință (câți or mai fi ei), nu la radio să-i smintești pe bieții oameni.

                                                                         Domnilor savanți atotștiitori de la Radio, nu vă este permis a face analize despre care habar nu aveți și a le difuza în eter !        

  ---------------- mihaibrebu@hotmail.com

    

                                                        

CALORIILE MEDICALE II

de Mihai G. Tănase 

                                                   Mai de dimineață mă apuc să rod niște arahide (un pliculeț de 50g, manufacturat de un SRL din București, inscripționat și în bulgară și în engleză). Cu obsesia mea pentru calorii, citesc tabelul cu Valorile nutriționale. Toate valorile sunt exprimate în Kcal. Mai jos, să nu-mi cred ochilor: Consumul de referință al unui adult obișnuit este de 2000 Kcal. Am vrut să strig ca Arhimede: Evrica ! 

                                                                                Acum problema este logică: se împarte același fel de unități, kcal la kcal. Matematic este corect !

                                                             Totuși, rămâne neclar cum este normal să se exprime necesarul zilnic de calorii al unui adult obișnuit: în calorii simple sau în kcal ? Asta este sarcina medicilor de specialitate ! Și nu este o problemă complicată, dacă se vrea a fi rezolvată. Totul este să se găsească medicii potriviți și pasionați. Pe site ul CSID.ro (Ce se întâmplă, doctore?) și în scrieriile menționate anterior de unii medici cu pretenții, necesarul zilnic de calorii se exprimă în calorii (sic), de unde rezultă o totală neconcordanță, ca să nu spun o aiureală științifică.

                                                                                            Stupefacția mea vine dintr-un lucru inextricabil: Până acum nu s-a putut lămuri fără echivoc o problemă de doi lei ? Mai este timp destul, este timp... gârlă !

---------------- mihaibrebu@hotmail.com

 

CALORIILE MEDICALE

de Mihai G. Tănase 

                                                                                                                                     Moto

                                                                                                                      Matei: Cap.15 vers.14

                                                                               Căutam ceva pe net și dau peste un site foarte interesant: Ce se întâmplă doctore ?, sub abrevierea CSID.ro. După ce citesc câteva pasaje, hop, îmi apar trei titluri: Calculator de calorii, Calculator de greutate și Calculator nutrițional. Ce mi-am zis ? Am dat lovitura ! Găsesc acum, răspunsul pe care îl caut de aproape trei ani, la ceea ce am scris în articolul din 28.11.2018 și în articolul din 14.06.2020. Adică, poate un om să trăiască circa trei luni cu doi biscuiți Eugenia, cum afirmă producătorii de alimente raportat la ce spun medicii nutriționiști ?

                                                                În articolul din 14.06.2020 am arătat că totul rămâne în coadă de pește: medicii de la UMF Târgu Mureș spun într-un fel (opinie cu care sunt și eu de acord), iar cei din Capitală altfel. Pare a semăna cu China: o țară și două sisteme ! (dacă nu mă înșel). Medicina și Matematica nu sunt una peste tot ?

                                                                         Să revin la site ul CSID.ro. Deschid Calculatorul de calorii. Funcție de vârstă, sex, înălțime și activitatea pe care o faci zilnic îți dă necesarul de calorii, nu de Kcal, de care are nevoie persoana respectivă. În medie două mii și ceva de calorii. Frumos de tot !

                                                                             Intru apoi pe Calculatorul nutrițional. Funcție de felul alimentului / 100g îți dă caloriile degajate în Kcal. De genul 236 Kcal, 125 Kcal etc.(cum de fapt sunt inscripționate pe etichetele alimentelor).

                                                                                Iar am ajuns la bancul lui Mircea Crișan cu castravetele la examen. El nu știa decât un subiect și tot divaga până ajungea la cuvântul castravete. Cinci minute vorbea numai despre castravete. Când am citit cam ce fel de oameni se află în spatele site ului CSID.ro am rămas blocat. Un „k” nu este o prostie neglijabilă, măi oameni buni ! Este simbolul de la 1000. 

                                                                      Cu și fără explicațiile oamenilor atestați, răspunsul îl găsim în Evanghelia după Matei: „Când un orb călăuzește un alt orb, amândoi vor cădea în groapă !”

---------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                                                   

                                                                                                              

ȘTIRI PENTRU CINE ?

         Imagini Internet

                                                    

                                                                     

de Mihai G. Tănase                     

                                                                                        Sunt vreo patru luni și ceva de când nu mă mai uit la televizor  și nu-i simt lipsa, dar în schimb, dimineța, ascult la ora 6:00 emisiunea postului de radio național, Matinal.    Interesantă emisiune dacă nu te concentrezi prea mult, un fel de magazin actualizat. Dacă iei în serios tot ce se debitează ajungi să realizezi că nu tot ce se spune este și adevărat.

                                                                  Deunăzi în cadrul acestei emisiuni, la 6:30, un corespondent specializat pe probleme de drumuri și vehicule, de transporturi în general, cu intervenție zilnică, relata performanțele atinse de cei de la calea ferată. A luat-o pe categorii. Viteza vagoanelor de tren călători a ajuns să fie de 20 și ceva km/h (parcă, nu rețin exact) și cea a vagoanelor de marfă de 17 km/h ! Și ca să dea un exemplu plastic spune: Un tren de marfă încărcat cu autotrenuri de la Constanța ce s-ar deplasa la Curtici i-ar trebui o săptămână. Ce ar zice unul și altul ? I-auzi dom'le ai dracului ăștia nu fac nimic, unde s-a ajuns ! 

                                                                 Așa o fi ? De la Constanța la Curtici sunt circa 800 km. 800 km împărțit la 17km/h fac 47 de ore. Adică vreo două zile. Restul de cinci zile personalul căilor ferate se află în staționare, chefuind ?

                                                                 Acest gen de știri au efect, dacă au, asupra personalului din transporturi. Asupra specialiștilor în transporturi, nu asupra șoferilor. Acesti specialiști, sunt convins, că nu dau nici doi bani pe ce au spus cei de la Radio. Problemele sunt mult mai complexe și nu le rezolvă din studio niște corespondenți.

                                                                  Au totuși un impact asupra unei categorii de ascultători, cum ar fi și cea a lui Nea Ion de la Seaca !

----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                               

TRADIȚII POPULARE

de Mihai G. Tănase 

                                                  În satul în care m-am născut de sărbătorile religioase mai importante aveau loc diferite manifestări „cultural artistice”, al căror sens nu l-am priceput decât după un numar considerabil de ani. Având șansa să studiez, cât s-a putut, religia ortodoxă am reușit să fac o comparație pertinentă sau mai bine zis „o analiză” a acestor tradiții regionale.

                                                                                        Mai întâi trebuie să arăt că este o diferență destul de mare dintre tradiția populară și Sfânta Tradiție. Sfânta Tradiție este tot ce s-a transmis pe cale orală și nu a putut fi cuprins în scris, prin învățătura sfinților părinți, călugări etc. Tradiția populară este tot ce s-a transmis din om în om, din timpuri ancestrale,  după capacitățile intelectuale ale fiecăruia. Această tradiție nu se poate considera ca fiind ceva veridic. Se spune: așa am pomenit, sau știu eu de la cineva învățat etc.

                                                                    Nu este de mirare că tradițiile populare au degenerat și li s-au pierdut sensul și scopul inițial. Fiecare generație a mai adăugat ceva sau a omis ceva. Ce vor să semnifice, demulte ori, nu se poate da un răspuns potrivit, adecvat.

                                                                 În fiecare an, pe 5 ianuarie, în comună are loc o manifestare numită Iordanii.  Aceasta începea în noaptea de 5 spre 6 ianuarie (acum câțiva zeci de ani, copil fiind); adică din ajunul Bobotezei și până la terminarea slujbei religioase în ziua de Bobotează (botezul Domnului).

                                                                        Câțiva flăcăi se organizau într-o ceată și aveau un staroste sau popă. Toți erau deghizați (mascați) cu fețele înnegrite, hainele întoarse pe dos și simulau că ar fi personaje din povești sau animale. Bineînțeles, cel care ieșea în evidență era starostele. 

                                                                          Cum se întuneca ceata pleca la colindat prin sat. Îi colindau în special pe cei care purtau numele de Ioan. Dacă se intâmpla ca respectivul să se fi culcat, îl sculau din pat, îl duceau în curte și-l aruncau în sus (la circa 3m față de pământ) de trei ori. Asta se numea iordănit. Gazda le dădea câte un păhărel cu țuică și bani. Această activitate trebuia încheiată, cu toți Ionii din sat, până cel târziu la ora 12 în ziua de Bobotează, când se așezau la poarta mănăstirii, formând un culoar, și așteptau să iasă preotul. (Până atunci îi iordănea pe toți bărbații care participaseră la slujba religioasă).

                                                                        Când ieșea preotul îl iordănea și pe el, aruncându-l cât mai sus.  Apoi ceata mergea la unul dintre ei acasă să petreacă și făceau planuri pentru anul următor.

                                                                        Ce semnificație are această tradiție a iordănitului ? Numele vine de la râul Iordan, în care a fost botezat Iisus Hristos de către sf. Ioan Botezătorul. Aruncatul în sus de trei ori: Aruncarea către Cer, în numele Tatălui, Fiului și sf. Duh. Se cere de la Dumnezeu milă și viață mai bună în anul în care s-a intrat recent. Hainele întoarse sunt elemente din tradiția păgână. De menționat că, unii din ceată poartă și elemente tradiționale românești și tricolorul. Un amalgam neclar.

                                                                    Astăzi dacă privesc cum se desfășoară tot acest obicei mi se pare o aiureală ! Sper să se găsească vreun învățător să le lumineze mintea la flăcăii care au mai rămas în granițe și vor să meargă autentic  cu iordănitul.

----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                                           

CADE BALCONUL...

de Mihai G. Tănase 

                                                Azi, la emisiunea  Matinal  de la ora 6:00 - Radio România Actualități , se transmite  de către corespondentul radio pentru județul Vaslui o știre senzațională, de interes național:  S-a prăbușit un balcon de la etajul III, la un bloc de locuințe din municipiul Vaslui. Blocul are o vechime de circa 60 de ani. 

                                                      M-am distrat de minune timp de vreo cinci minute cât a durat relatarea corespondentului: nu pe seama accidentului, care a fost o prostie tehnică, ci pe modul în care s-a interpretat toată povestea. Moldovenii trecători pe lângă bloc și-au dat cu părerea despre ce s-a întâmplat și de ce s-a întâmplat, în spiritul povestirilor lui Ion Creangă.

                                                             Îmi pun întrbarea cum este posibil ca un post de radio, care nu este unul oarecare, să difuzeze asemenea știre și să bage spaima în bună parte din ascultători care habar nu au de cunoștințe ultra elementare despre, hai să zicem, cum se construiește un bloc de locuințe, fie el și cu trei, patru niveluri. Cum nu s-a  găsit un cadru de specialitate pe la județ să lămurească prostimea și pe corespondentul radio ?

                                                                   Să vezi dom'le cum s-a justificat prăbușirea balconului. Locatarii și-au făcut modificări, fără autorizatie, prin apartamente și blocul e vechi de 60 ani și oamenii n-au făcut nicio lucrare de întreținere, de la construire. Parcă ar fi un automobil etc. ! Rămâne ca organele locale și județene să cerceteze cauza prăbușirii. O fi ceva mai greu de identificat decât într-un roman de Agatha Christie.   Aștept rezultatul anchetei la Matinal !

                                                                     De ce s-a prăbușit balconul ? Foarte simplu ! Armătura de rezistență nu a fost poziționată corect în sectiune. Placa de balcon fiind o consolă, în prelungirea plăcii (planseului din cameră) trebuia pusă la partea superioară (acolo unde momentul de încovoiere este negativ si maxim)* pentru a prelua eforturile de întindere ce apar în beton. Or, în realitate înainte de turnare, armătura a fost călcată de către muncitori (nu și-au bătut capul să mai monteze podine de circulație ca să evite deplasarea armăturilor, pentrtu că merge și așa!). Și practic, s-a ajuns să lucreze la întindere numai betonul. În momentul în care s-a depășit rezistența betonului la întindere, balconul a cedat.                                               Cât privește vechimea blocului, aceasta este un factor favorizant al creșterii rezistenței betonului în timp.

  

                                                                          Ce să mai zic ? Hai la Matinal să ne auzim și cu alte prostioare !

*) Betonul lucrează la compresiune, iar armătura la întindere.

----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

 

 

TOȚI SE FAC CĂ ȘTIU

de Mihai G. Tănase 

                                                                Toți se fac că știu un domeniu pe care l-a studiat în mod diletant și pe care îl redă din unghiul specialistului. Toți au impresia că nu contează ceea ce debitează, deoarece nu sunt alții care să priceapă ce lucruri interesante au spus ei. Nu se reține, nu se bagă de seamă. O logoree searbădă.

                                                                    Intru pe net la Știri. Tot felul de indivizi care mai de care, întrecându-se în neologisme, își dau cu părerea pertinentă de parcă ar folosi cuiva.  Am să exemplific fenomenul în trei domenii uzuale, care se tot expun prin mass media după cum bat vânturile: producerea cutremurelor și consecințele lor, economia globală și în special cea financiară și fenomenele meteo.

                                                                        Intr-o zi, la o oră h, se produce un cutremuraș. Imediat zarvă mare pe mai toate canalele tv. Fiecare difuzează știrea după cum au priceput-o ei. În loc să fie o știre normală, fără amplificări și în termeni decenți, ai impresia că peste ceva timp jumătate din București ar putea fi la pământ. În afară de aceasta se folosesc termeni greșiți din punctul de vederea al seismologiei. Și atunci Nea Ion de la Seaca* ce să înțeleagă ?

                                                                               Toată lumea folosește banul (Vorba regretatului Octavian Paler: banul este ochiul dracului, dar nu-mi displace nici mie, pentru că am nevoie de el.). Asta nu înseamnă că avem cunoștințe solide despre economia financiară și o pricepem. O înghițim cum ni se prezintă. Și cum ni se prezintă? Într-un jargon specific pe care îl cunosc un număr restrâs de oameni și mulți dintre aceștia deși au studii de specialitate nu înțeleg, la fel ca și Nea Ion de la Seaca.

                                                                                                      Vara căldură mare ! Unele zile sunt caniculare. Atunci, hop,  apar specialiștii de la Meteorologie și ne avertizează să fim atenți că se va depăși indicele temperatură-umezeală peste 80 de unități și vom avea un disconfort accentuat mai mult sau mai puțin.  Dacă vrei să te convingi că așa este faci raportul dintre cele două caracteristici și constați că nu este așa. Acest indice are o formulă complicată de calcul, pe care, iar, o cunosc un număr restrâns de oameni cu jargonul lor. Deci, numărul 80 este cu totul altceva. Nici Nea Ion de la Seaca nu pricepe nimic...

                                                                      S-ar putea remedia aceste lucruri, aparent false, dacă cei care le scriu sau comentează ar avea cunoștințe în aceste domenii sau mai simplu l-ar pune la studiu pe Nea Ion de la Seaca să-i intre în cap cam ce ar vrea ei să spună.

*Nea Ion de la Seaca   un țăran de vreo 85 de ani,  adus din Oltenia la tv Antena 3 acum vreo patru, cinci ani, să-l critice pe Președintele României.

----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

ORA DE VARĂ ȘI ORA STANDARD

de Mihai G. Tănase 

                                                                               Mai sunt cca două luni și vom trece la ora standard (adică, cum se spune mai des, la ora de iarnă). Voi încerca să arăt ce avantaje ne aduce această jucărie cu schimbatul orei.

                                                             Această inovație cu schimbarea orei a fost introdusă de Germania și Austria la începutul Primului Război Mondial, în scopul economisirii energiei electrice.

                                                                (Ce mi s-a spus mie în clasele elementare, la școală? Un tânăr student, trimis de stat în Uniunea Sovietică pentru formarea cadrelor de conducere ale Republicii Populare Române, a venit la una din ore și a început să povestească ce făcea el prin Piața Roșie. Toți colegii mei îl cunoșteau, iar nouă nici nu ne trecea prin cap să-i punem la îndoială spusele. Nu aveam vârsta discernământului și băiatul era de la noi din sat. Toată lumea îl respecta. Din toate poveștile lui mi-au rămas în cap două: Tovarășul Lenin a introdus primul în Uniunea Sovietică ora de vară, după care s-au luat și nenorociții de capitaliști. A doua, lumina din stațiile de metrou este mai ceva decât lumina Soarelui. Prima cu Lenin, nu prea m-a interesat, dar cu lumina din stațiile de merou, da. Lăsăm la o parte că eu habar nu aveam ce e ăla metrou, nu puteam să-mi explic cum poți să faci mai ceva lumina de la becuri decât lumina Soarelui ? Nu aveam cu cine să discut, pentu că era un subiect sensibil.)

                                                                                            După Primul Război Mondial Regina Maria a introdus și la noi ora de vară, să fim în ton cu rușii (că doar eram neam de sânge prin familia regală). Asta a ținut până în 1943. Din 1943 și până în 1979 România a rămas pe ora standard. Apoi, s-a trecut la jucărie cu schimbarea orei standard în cea de vară. Din 1979 și până azi nu am auzit să se fi publicat vreun studiu, cu ce economii s-au adus la bugetul statului. Nu s-a publicat pentru că nu interesează pe nimeni. Singura chestiune la schimbarea orei este prezența unor medici și psihologi pe posturile tv și ne spun că perturbațiile biologice țin vreo trei săptămâni. De economii nimic !

                                                                    De vreo trei ani mai marii UE ne tot amenință cu renunțarea la schimbarea orei, dar țările membre să-și aleagă ora. Până acum, nimic ! Deci miroase a o nouă jucărie !

                            Eu am propunerea mea, simplă: Reveniți la ora pe Glob înainte de Primul Război Mondial ! 100 de ani de experiențe nu au fost de ajuns ?

----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                                                            

FILOLOGIE DÂMBOVIȚEANĂ

de Mihai G. Tănase 

                                                     Extremele nu au fost bune niciodată. Nu avem de la Horațiu expresia aureea mediocritas ?  (Adică mediocritatea este de aur sau calea de mijloc e cea bună.) Nu spun că cenzura era ceva bun, aplicată înainte de '89, dar nici acum cu atâta lejeritate în exprimare nu îmi este rușine. Și când spun asta nu mă refer la oamenii de pe stradă, mă refer la intelectualii de un leu și cincizeci (pentru că de doi lei ar fi supraevaluați, conform expresiei populare: ești de doi lei ! ).

                                                        În fiecare dimineață intru pe Google să fiu la curent cu ce ne mai paște. Niște titluri pompoase de articole, foarte atrăgătoare și când citești articolul niște mizerii... Cum au putut autorii să scrie asemenea compoziții nu-mi vine să cred. Ăștia nu au șefi mai cu cap, adică mai școliți, să-i verifice ce prostii scriu? Când spun prostii nu fac referire la conținutul intrinsec al articolului, ci la modul agramat de exprimare. Acesta, poate, este sistemul alambicat și prescurtat de învățământ, la care scribii nu au luat parte sau au mers sporadic pe la cursuri, că d'aia e facultate - prezența e facultativă. Nu-i interesează nimic, n-au mândria de profesionist: merge dom'le și așa ! Cel puțin dacă s-ar scuza în vreun fel ar mai merge...

                                                      (După aceste rânduri cineva ar putea să-mi impute: Te-ai găsit tu un nenorocit de inginer să ne ții nouă lecții ! Este adevărat că, nu am cunoștințele lingvistice pe care ei ar trebui să le aibă, dar cred că pe cele tehnice din domeniul meu le am mult mai sus decât le au ei pe ale lor acum.  Și am să-mi susțin aceste afirmații prin relatarea unei povestioare.)

                                                         Înainte, programul de două ore tv se încheia ca și astăzi cu buletinul meteo. Ce spunea prezentatoarea de la INMH (nu erau prezentatoare alese pe fizic, pentru că era un singur canal tv): Scăderea temperaturii în București este datorată unui front de aer etc. etc.  Azi așa, mâine așa, mă enervez și scriu la Institutul de Lingvistcă al Academiei Române și le prezint situația rugându-i să intervină la tv, pentru a clarifica exprimarea corectă: datorată sau datorită. În final le-am spus: Cred că am făcut și eu unele grșeli de ortografie în această scrisoare și vă rog să treceți cu vederea, eu sunt inginer și la aceștia se acceptă (nu eram de nivelul lor intelectual... cel puțin așa credeam atunci).

                                                            Acum, nimeni nu-și mai face probleme cu exprimarea pentu că avem oameni elevați, formatori de opinie, trecuți prin școli și trebuie să credem ce spun dânșii. Asta să o creadă ei !

----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                            

  

                                                      

SI - SISTEMUL INTERNAȚIONAL DE UNITĂȚI

de Mihai G. Tănase 

                                                                Acum un an și jumătate am scris un articol  despre modul de inscripționare al alimentelor, în ceea ce privește valoarea lor energetică și cum nu putem să facem un calcul elementar pentru a stabili necesarul de calorii așa cum îl definesc medicii nutriționiști. (Deși am avut un număr apreciabil de vizualizări nimeni nu mi-a făcut vreun comentariu. )

                                                                 Azi povestea se repetă, într-un fel. Descarc o aplicație din Google Play, în care se prezintă arderea caloriilor după efort fizic., dar ca și în cazul alimentelor totul se exprimă în Kcal. La o primă vedere observ că ceva nu este în regulă cu caloriile și încep să mă documentez. De această dată n-am mai solicitat ajutor de la UMF Târgu Mureș,  pentru că am găsit publicat un articol al doamnei Laura Ene - medic nutriționist, girat de alți medici celebri.

                                                                    Autoarea explică, pe larg, problemele de nutriție ale omului și cum se evaluaează ele. În momentul când trece la explicațiile din doneniul Fizicii, intervin confuziile, dând ca adevărate concluziile experților americani, pe care le menționează în treacăt. În Fizică nu există  două măsuri pentru același lucru: nu există calorie mică și calorie mare (Kcal) - cum spun americanii. Eu personal nu cred așa ceva. Probabil a fost o imposibilitate de a justifica aberația inscripționării alimentelor prin Kcal în loc de cal. Am parcurs întreg articolul și peste tot se face vorbire de calorii (cu toate că acestea nu mai fac parte din SI); poate că o exista un Joule mic și unul mare (tot de pe la americani?!). Apreciam în mod deosebit articolul și eram și eu lămurit, dacă se explica cum este posibil ca un peștișor marinat cu valoare energetică de 300 Kcal să țină de foame unui om cu un necesar de 2300 calorii zilnic, timp de patru luni și ceva ? (Așa scrie pe cutiile cu sardele marinată, la valoarea energetică: 300 Kcal).

                                                                     Relativ la aplicația descărcată nu pot să fac niciun fel de apreciere, pentru că realizez că aceste lacune sunt omniprezente și nu eu sunt în măsură să le îndrept.

                                                                      Articolul meu anterior, pe această temă, l-am încheiat cu: „Să mai vină una mică!”; acum îl închei cu:
                        

                                                                    Să mai vină una mare !





----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                                                   

DE LA ACADEMIA ROMÂNĂ

de Mihai G. Tănase 

                                                  Acum două zile Președintele Academiei Române, prof. Ioan-Aurel Pop,  publică în ziarul HotNews.ro un articol interesant, având în vedere siuația sanitară actuală în care ne aflăm. În rezumat, se face un apel către decidenți sau mai bine zis se arată în ce stare se găsește o anumită parte a populației - cea în vârstă - și care nu merită așa ceva din n motive. 

                                                      Felul în care dl. profesor prezintă situațiile similare de-a lungul timpului aduce lucruri pertinente în atenția celor care nu sunt de aceeași specialitate cu dânsul, de istoric, făcând lumină în domeniu.

                                                         În ansamblul său articolul pare a fi unul retoric; aplicând preceptul din Evanghelie: Cine are urechi de auzit, să audă !

                                                                                      Am avut răbdarea și am citit toate comentariile, postate până aseară. Comentarii savante și jalnice. Cred că, autorul se aștepta la așa ceva și bănuiesc că nu o să țină seama de ele. Mie mi-a venit în minte dictonul lordului Chesterfiel: Indiferent din ce individualități ar fi alcătuită o adunare, tot o adunătură este ! „Ăsta este net-ul.”

                                                              Eu nu am postat nimic, dar dacă aș avea posibilitatea să vorbesc cu Președintele Academiei Române și având în vedere specialitaea mea l-aș întreba direct: „Domnule profesor, când scriați articolul pe cine vedeați dv. cu ochii minții ?”

                                                                    Stau în casă și cuget !





----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                                                    

CUM BAT VÂNTURILE

de Mihai G. Tănase 

                                        Cum bat vânturile știm din Biblie, de la Ecleziastul cap.1, dar cum bat astăzi este cu totul altceva. Nu, nu este nicio antinomie !

                                                      De ceva vreme se tot intensifică ideea cu răspândirea virusului coronavirus, apărut și depistat în China. Un virus care provoacă o gripă specială. Este un tăvălug care apare peste tot în lume, după cum ne informează, zilnic, mass-media. Se iau măsuri excepționale. Ce te poți pune cu virusul ?  Toată această informare ar fi spre binele nostru !  Să nu se creeze panică. Dar, după cum observ rezultatele sunt pe dos: umblă lumea cu măști de protecție la gură, rafturile cu alimentele de bază se golesc (de teama carantinei), unii se evită pe alții... Și toate astea ca să stabilim răspândirea nenorocitului de virus.

                                                         Acum, să privim retrospectiv - cât putem - ce s-a mai întâmplat cu astfel de fenomene. Am avut gripa aviară și pesta porcină africană. Pierderi economice serioase și câștiguri la fel de serioase, probabil, în favoarea unora. Ce s-a întâmplat ? Nimic ! A intervenit Pierre Janet cu dictonul său (uitarea este funcție normală a creierului) și toate s-au liniștit.

                                                               Această informare în mase va mai continua până pe 4 martie, sau se va suprapune: 43 de ani de la cutremurul din 1977; dacă nu o să apară altele mai interesante.

                                                                                        Ceea ce mi s-a părut ciudat (să nu zic ilar) în dimineața asta a fost să aud la radioul național știrea: BOR (Biserica Ortodoxă Română) a mobilizat clerul să sfătuiască credincioșii să nu mai sărute icoanele din biserici. O măsură importantă de precauție în răspândirea și contaminarea cu coronavirus. Cred că, BOR a început pregătirile de trecere la marxism. De ce nu a sfătuit credincioșii să nu se mai împărtășească ?  Împărtășirea se face cu aceeași lingiuriță pentru toată lumea. Nu era mai pertinentă această măsură ? Acum câțiva ani de zile, se explica la tv de către medici de specialități diferite că, nu au întâlnit în toată activitatea lor bolnavi care să se fi contaminat ca urmare a împărtășirii. Cauza fiind de natură divină. În teologie se arată că, totdeauna a fost o diarhie între stat și biserică. Ca urmare, BOR s-a aliniat.

                                                       De la tv am aflat că, nici Arhiepiscopia romano-catolică din București nu s-a lăsat mai prejos decât BOR și încă o dată s-a adeverit zicala: Ești mai catolic decât papa. Ce au zis mai marii acestui cult ? Să scoatem din Liturghie Sărutul păcii. Adică, oamenii să nu mai dea mâna între ei, pe sexe. Deci au modificat ritul. Și astfel se va reduce transmiterii virusului. Eu cred că, era mai bine să ceară papei să dea un edict în acest sens. Oare are papa această competență ?

                                                                   Aștept să treacă și 4 martie, și vom mai vedea. Vorba latinilor: omnia fluunt, omnia mutantur !

                                                                                        

----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com