MOFTURI PĂCĂTOASE

                        Imagine Internet

                                                                                   de Mihai G. Tănase 

                                                         Când eram student mă plimbam pe bulevardul Magheru între Universitate și Piața Romană. Cu vreo 100 de metri înainte de a ajunge la Romană, pe partea stângă era o clădire cu fațada învechită, care avea la unele ferestre niște cutii negre aproape cubice. Ce am sesizat atunci era poziția lor: la etajul unu și doi. În această clădire își avea sediul Ministerul Energiei Electrice. Curios lucru pentru mine că, nu puteam să le identific și mă consolam cu ideea că o să învăț despre ele la anul poate... Ce dracu' or fi, ce dracu' or fi ?

                                                                 Peste câțiva ani de zile termin facultatea și mă repartizează la institutul de proiectări al Ministerului Energiei Electrice. Acolo mă împrietenesc cu un arhitect mai bătrân și-l întreb pe el ce este cu cutiile din ferestrele ministerului. La care el îmi zice: măi tată, unde sunt cutiile acolo își au birourile ministru și adjuncții lui. Stau la răcoare barosanii. Restul stau ca și noi. Este unitatea exterioară de aer condiționat !

                                                                          Prin ultimul an de studii se parcurgea și cursul de Fizica construcțiilor. Intersant curs. Aflai despre izolarea termică și fonică, despre acustica construcțiilor, despre formarea condensului in pereți, ventilații și chiar despre aerul condiționat (mai puțin, că acesta ar fi fost un element de burghezie). Totuși am reținut o frază pe care nimeni nu a putut să o demonteze: Diferența dintre temperatura exterioară și cea interioară nu trebuie să fie mai mare de cinci, șase grade Celsius. Și se venea cu argumente medicale, nu cu gogoși.

                                                                           Or, astăzi ce vedem ? Toți care au ceva mălai, hop își pun aparat de condiționarea aerului. În majoritatea cazurilor, ca să nu spun în totalitate, habar nu au cum să utilizeze aceste aparate, cu toate că au prospecte și manuale de utilizare. Mă uit la ei și fac cum îi taie mintea lor. Peste o perioadă scurtă de timp se trezesc cu tot felul de afecțiuni respiratorii sau reumatice. Cum dom'le că n-am făcut nimic !  Le atrag atenția medicii și inginerii, iar ei îi privesc de sus: Le-au spus lor niște analfabeți tehnici cum trebuie făcut. În marile magazine sau instituții temperatura interioară este de ordinul a 22 - 23°C sau mai mică, pe timp de caniculă. Ce să mai zic ? Chiar dacă asistența medicală este gratuită în România, tot nu merită să treci prin aceste experiențe, împins de mofturi păcătoase !

                                                       Și prostia costă !

--------------- mihaibrebu@hotmail.com

                                                                           

                                                                        

                                                                 

MADE IN ROMANIA

de Mihai G. Tănase 

                                                                     Săptămâna care a trecut am comandat niște articole de lenjerie la două unități din țară, cu veleități în domeniu. Nu am niciun reproș să le fac acestor furnizori, decât să-i laud: mână de lucru calificată și designeri profesioniști. În acest sens sunt justificate veleitățile lor. 

                                                                  Pe etichetele atașate produselor se menționează: Înainte de prima folosire produsele să fie spălate la o temperatură de maximum 30°C, respectiv 40°C. Produsele sunt din bumbac și colorate, unul roșu cu albastru și cel de al doilea bleumarin.

                                                           Și am trecut la treabă. Ce mi-am zis ? Hai să le spăl manual la o temperatură de 25°C, ca nu cumva să forțez nota și să se producă vreo decolorare. Ce să vezi ! Atât primul cât și cel de al doilea produs colorase apa, de parcă adăugasem o călimară cu cerneală. 

                                                             Măi Nenică, așa ceva nu se poate !

                                                                            Unitățile de confecții, la rândul lor, au cumpărat materialul de undeva, dar se vede treaba că nu mai sunt ingineri textiliști prin România. Să se fi desființat facultatea de industrie ușoară de la Iași și fiecare vopsește după cum îl ducea mintea lui creață ? E ceva de râsul curcilor !  Etichetele sunt edidate în trei limbi (bineînțeles și în engleză) pentru clienții din afară cu care au dânșii contracte și se încheie cu Made in Romania.  Ce-or fi zicând străinii, când vor păți ca mine ?  Asta este o rușine pentru noi !  Situația nu are rezolvare. Chiar dacă le returnezi, în cel mai bun caz îți dau banii înapoi și treaba merge înainte. Din nou deviza merge și așa este la loc de frunte !

                                                              Eu am avut un văr care era boiangiu. Nu avea decât vreo cinci sau șase clase. Venea la el clientul cu o mostră: niște combinații de culori, de te mirai. Așa îi vopsea materialul, care era din lână, bumbac sau in ! Cred că putea să se întreacă cu orice pictor, în culori. Însă, problema cea mai importantă pentu el era să nu se curețe (să se decoloreze și să iasă vopseaua în apă la spălare). Nu știu ce adăuga în timpul procesului de vopsire, cred că acid sulfuric; dar, nici nu-i punea eticheta cu Made in România. 

---------------- mihaibrebu@hotmail.com

EDUCAȚIA SEXUALĂ ÎN ȘCOALĂ

de Mihai G. Tănase 

                                                              Azi, la ora 17:15, deschid televizorul. Postul tv Antena 3 cu o emisiune ce a avut ca obiectiv lămurirea științifică a proiectului de lege cu privire la predarea Educației sexuale în școală. Participanți: Prof.dr. Vasile Nițescu, o doamnă și moderatoarea emisiunii, în platou; și indirect o doamnă (parlamentară - presupun). [Operatorii de transmisie nu afișau pe ecran numele celui care vorbea - probabil din cauza căldurii excesive de afară...]

                                                                       Cele două doamne, cu greu, au fost temperate de către moderatoare. Discutau în contradictoriu, în suprapunere, iar dl. profesor asista neputincios la ele. Fiecare se lăuda cum au făcut ele educație sexuală la copiii lor și Parlamentul ar trebui să țină seama de opiniile dânselor. 

                                                                       Ideile principale au fost despre vârsta copiilor, termenii specifici acestui domeniu, copilărie, pubertate și adolescență și când ar trebui un copil să înceapă această materie. În plus, cine ar trebui să fie persoana pertinentă în predarea cursului.

                                                                           Dl Profesor sexolog le-a lămurit într-un fel cum ar trebui făcut acest lucru, dar tot timpul doamnele aveau logoree: un bărbat și trei femei ! Fiecare cu profesia lui.

                                                         Un singur lucru plauzibil s-a remarcat: fără oameni educați nu se poate face nimic.

                                                                      Educația sexuală trebuie făcută de către cadrele didactice, ca orișicare altă materie, familia având un rol important. 

                                                                           Lucrurile sunt simple dacă știi cum să le abordezi.

                                                                            Un subiect ca acesta nu este de tratat într-o emisiune de 30 - 40 de minute și în componența arătată. Există oameni în România cu pregătire în acest domeniu al medicinii. 

                                Singura cerință este să-i asculte cine trebuie !

---------------- mihaibrebu@hotmail.com

BULETIN HIDROLOGIC

de Mihai G. Tănase 

                                                                   Nu am să dau vreun buletin hidrologic cu inundațiile care s-au produs recent și au afectat nord-vestul României, că ar însemna să mă apuce migrenele. Sunt specialiști în domeniu și pe lângă, care ar trebui să dea niște explicații, așa ca să știm și noi.

                                                       Când eram elev și mergeam la liceu, pe parcursul a 8 km treceam prin fața caselor aliniate pe o lungime de cca 4 km,  drumul fiind neasfaltat. Mergeam pe lângă garduri. Într-un an s-a schimbat orarul și învățam după amiaza, intram la ora 13:00. Satul meu era radioficat cam în totalitate și difuzoarele funcționau „non stop”, cu excepția intervalului 23:00 - 5:00. Așa că, lumea asculta sau nu. Dacă ajungeam într-un anumit punct mi-se confirma că ajung la timp și nu întârzii. Îmi intrase în reflex: la ora 11:55 se transmitea pe programul I al radioului național Buletinul hidrologic al cotelor apelor Dunării.  Transmiterea buletinului se făcea în trei limbi: română, rusă și franceză. Interesant, dar nimeni nu mi-a explicat rostul transmisiei. Acest lucru l-am aflat mult mai târziu, când am cunoscut un prieten care lucra la Radio-televiziune, ca șofer. Acest om, Nea Traian, cu toate că avea numai patru clase primare, avea cunoștințe cât unul care face facultatea la distanță (fără frecvență) azi. De la dânsul am învățat cum să repar un Trabant, oricare ar fi fost defecțiunea.

                                                           Într-o zi merg la el, pe la 11:40, să ne apucăm de un hârb, să-l reparăm.  Stai așa că trebuie să duc la Radio buletinul. Hai cu mine ! În 20 de minute ne întoarcem. Nea Traian locuia pe Cuza, lângă Gara de Nord. La 11:48 intră în Ministerul Transporturilor, fără să-i zică sau să ne zică cineva ceva, întinde mâna la un ghișeu și ia o hârtiuță. Hai la Radio ! La ora 11:53 o doamnă îl aștepta la intrarea din spate a Casei Radio (pe Transilvaniei). Îi ia hârtia și dispare. Noi ne îndreptăm către casa lui și pe drum îi pun câteva întrebări. Ce era hârtia aia, că arăta ca un bon de la Alimentara, niște numere cu plus și minus înșirate pe o coloană? Ce să fie ? Buletinul hidrologic ! Cum Nea Traiane, pot doamnele care-l citesc să știe pe de rost toate localitățile de pe malul Dunării, începând cu Baziaș, Orșova, Calafat etc. până la Tulcea? Uite cum stă treaba: De atâția ani de transmitere au învățat toate localitățile și doar adaugă cifrele de pe hârtiuță, să meargă rapid totul. La 11.55 toți radiotelegrafiștii de pe vasele care navighează pe Dunăre sunt cu căștile pe urechi. Dacă nu se transmite la ora exactă acest buletin, poate ieși scandal mare, internațional. Dacă un vas intră în zona unde apa este scăzută, nu eșuează ? Da, da interesant !

                                                                 De ceva vreme am observat că, Radio România nu mai transmite la 11:55 Buletinul hidrologic; transmite reclame cu pastile, cu dureri de spate, cu farmacia Catena etc. De toate datele din Buletinul hidrologic se ocupă, acum, on line, Administrația Fluvială a Dunării de Jos de la Galați, iar transmiterea buletinului l-au mutat pe postul de radio Antena Satelor, la 12:10.

                                                                   O fi interesat Nea Ion de la Seaca** cum navighează vapoarele pe Dunăre ?

 **Nea Ion de la Seaca   un țăran de vreo 85 - 90 de ani,  adus din Oltenia la tv Antena 3 acum vreo patru, cinci ani, să-l critice pe Președintele României.

---------------- mihaibrebu@hotmail.com

                                                           

LORDUL REYLEIGH LA PRIMĂRIA CAPITALEI

de Mihai G. Tănase 

                                                      Titlul nu are absolut nicio legătură cu primarul actual al Capitalei. Nu este nicio metaforă sau vreo insinuare. Este descrierea unei probleme tehnice la care am fost „cooptat” să o rezolv în legătură cu clădirea în care se află sediul Primăriei Municipiului București. 

                                                             În 2014 am scris un articol intitulat: Lordul Rayleigh la București. După ceva vreme am văzut că acest articol avea un număr foarte mic de vizualizări, în comparație cu altele. De ce ? Acest articol l-am tratat dintr-o perspectivă tehnică și mulți cititori l-au considerat plictisitor sau chiar nu l-au înțeles. Am picat în capcana specialiștilor tv, care consideră că tot poporul român e format din oameni cunoscători ai seismologiei și specialiști în vibrații. 

                                                                Acum, încerc să las deoparte aspectul tehnic. Voi vorbi despre un caz similar și prin ce am trecut din cauza nenorocitelor de vibrații.

                                                                                        (Undele de suprafață Rayleigh sunt unde generate de către o sursă de vibrații și care devin periculoase în anumite situații pentru construcțiile din vecinătatea sursei. Aceste unde au fost denumite după numele fizicianului care le-a evidențiat: Rayleigh.)

                                                                                      Prin anul 1986 primarul și prim-secretarul de partid al Bucureștiului era un general de armată.

                                                                  Stând la o șuetă cu un inginer din Inspectoratul Generalde Stat în Construcții îmi zice: Măi tată, primarul e speriat rău de tot când își bea cafeaua. De ce ? Păi trec troleibuzele pe bulevard și sunt așa de mari vibrațiile, că-i tremură cafeaua în ceașcă și crede că e cutremur. Nouă ani de la cutremur, te obsedează încă ! N-am de lucru și-i zic: I-o rezolv eu, cu niște condiții minore. Ia spune ! Clădirea o izolez pasiv față de undele Rayleigh, printr-un șanț în trotuarul din fața primăriei, îl umplu cu ce trebuie și apoi îl acopăr. Nimeni nu știe ce este dedesubt și l-am scăpat pe primar de valurile din cafea. Toată lucrarea nu trece de jumătate de milion de lei, o scara de bloc p+4, adică mai nimic. Dar, vreau facilitate totală la publicarea articolelor în legătură cu lucrările și o Dacie 1410, gratuit.  Tu ești nebun ! Păi ce noi suntem în occident ? Voi vorbi cu primarul și te va obliga să o faci !  Am plecat de la serviciu cam abătut. Peste noapte îmi vine ideea. 

                                                                     A doua zi, după 12, mă întâlnesc cu omul: ai vorbit cu primarul ? Nu ! Fii atent ce-i spun primarului când mă va chema: Tov. Prim, acest individ face bășcălie de dv. Unde s-a mai făcut așa ceva ? Și cât este el de primar, va pricepe și tu vei da de dracu' ! S-a supărat și a plecat.

                                                                           Din câte am auzit eu, clădirea primăriei a fost în consolidare. Sunt curios dacă au rezolvat-o cu dl Rayleigh și cu cafeaua primarului. Înclin să cred că nu !

---------------- mihaibrebu@hotmail.com

UN POPĂ RECIDIVIST

de Mihai G. Tănase 

                                                       Cum am mai scris, duminica dimineața Radio România la ora 6:00 transmite emisiunea Lumina credinței. Eu nu mai urmăresc această emisiune de circa doi ani, din diferite motive. Unul dintre aceste motive este și cel expus acum un an și ceva în articolul Lumina credinței.

                                                            Înainte de ora 7:00, când se transmit știrile oficiale, cu două trei minute schimb postul. Lumina credinței nu se terminase și prind încheierea la explicația Evangheliei de azi, prezentată, culmea, de același cadru universitar teologic de la Craiova, despre care făcusem vorbire în articolul precedent. Am un prieten (preot) care are o vorbă: Măi nenică, nu se poate așa ceva...

                                                                                 Și ca să fie bine înțeles în explicarea pericopei din Evanghelie face o paralelă cu cineva care are un business și cum ar trebui să se comporte cu angajații săi, în lumina pericopei de azi. Altfel, va avea de pierdut în business ul său. Ce să mai zic ? Am început să râd, că este de râs ! Imediat mi l-am imaginat pe Nea Ion de la Seaca cum își întreba baba: Ce-a zis, fă, părintele cu bisu... sau cum a zis? Doamne, iartă-mă !

                                                               Eu nu înțeleg un lucru: facultăți de teologie ortodoxă există peste tot în orașele mari ale României, nu numai în București și Craiova. Cum se face că unii sunt abonați la aceste emisiuni, iar de alții nici nu se știe, chiar dacă sunt mai docți ?

                                                                 În orice caz, părintele l-a făcut zob pe Nea Ion de la Seaca cu modernizarea Ortodoxiei. 

                                                          Măi nenică, nu se poate așa ceva !

---------------- mihaibrebu@hotmail.com

                                                                

LUCRURI VĂZUTE ȘI NEÎNȚELESE

de Mihai G. Tănase 

                                                                                                       Moto:

                                                                                          Matei 13.9 și 24.27

                                                        Eram în liceu, la ora de latină. Nu mai îmi aduc aminte conjunctura, dar profesorul ne pune o întrebare la care nimeni nu a putut să dea un răspuns. Sigur, el a intuit aceasta și a început să ne dea dânsul răspunsul. (Ce om inteligent și tot atât de curajos pentru acele vremuri !) Întrebarea era: de ce omul mort se înmormântează cu fața către răsărit ? Răspunsul: pentru ca acesta să „privească” către răsăritul soarelui. Nu era nebun să ne spună că, la venirea lui Iisus Hristos omul trebuie să-l privească în față și să vadă toata slava lui. Mai avea și dânsul de trăit niște ani...

                                                              Poporul român este un popor ortodox în procent de peste 86 %, dar nu tot omul își pune problema aceasta. Se mulțumește cu sfânta tradiție și gata !

                                                                    Explicația din punct de vedere teologic. În evanghelia după Matei cap. 24, versetul 27 se spune: Căci, cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, așa va fi și venirea Fiului Omului. Deci, omul mort se înmormântează pe direcția est-vest, cu fața către răsărit. La Parusie (cea de a doua venire a lui Iisus Hristos) omul Îl va vedea pe IH, din față. De aceast canon se face vorbire și la armată, când vine vorba despre orientarea în teren și nu mai realizăm punctele cardinale, cu bisericile care au altarul la răsărit, cu mușchii de pe pomi care cresc pe partea dinspre nord etc.

                                                                       

                                                     Relativ la cele expuse se pune întrebarea: de ce omul defunct trebuie să fie îmbrăcat, dar nu cu haine de uz cotidian ci cu haine noi ? La Parusie omul trebuie să fie îmbrăcat în haine de sărbătoare, pentru a-L întâmpina pe Mântuitor. Este o chestiune de simbolism și de cult ! Sau mai bine spus este o problemă de eshatologie. De aceea omul trebuie să fie îmbrăcat și nu dezbrăcat.

                                                   Cine are urechi de auzit, să audă !  (Matei 13. 9 sau 43)

---------------- mihaibrebu@hotmail.com

REZILIENȚA ECONOMICĂ

de Mihai G. Tănase 

                                           De ceva vreme tot aud prin mass-media (mijloace de comunicare în masă) laitmotivul: Planul Național de Redresare și Reziliență. Prima oară am crezut că n-am înțeles corect ceea ce se spunea, dar ulterior am realizat că formularea era corectă: Două noțiuni diferite din domenii diferite. Cum nu sunt de formație economică am încercat să-mi explic ce caută termenul de Reziliență în sintagma amintitită.

                                                       Și ca să nu fac vreo confuzie, mai întâi, am citit ce este Planul Național de Redresare și Reziliență. Cum mă așteptam totul este explicat în jargon economic și din când în când se mai pomenește și despre Reziliență, ca și când tot omul nu face altceva, zilnic, decât să se ocupe de reziliență. Eu mă așteptam să fie o metaforă, dar nici vorbă.

                                                      Reziliența este o mărime (caracteristică) mecanică ce se definește ca raportul dintre lucrul mecanic necesar pentru a rupe o epruvetă (probă), la șoc, prin încovoiere și aria epruvetei. Mai concentrat, rezistența unui material la șoc. Așa explică și DEX ul Academiei Române. Reziliența este un termen folosit în tehnică ! 

                                                        Ce spune DEX online (care nu are nici în clin, nici în mânecă cu Academia Română) ? Din cele zece definiții menționate, numai una are ca variantă: Capacitatea cuiva de a reveni la normalitate, după suferirea unui șoc (emoțional, economic etc.). Or, dacă s-a dorit să se dea acest sens este greșit, pentru că noi, ca țară, nu putem să revenim la o normalitate trecută, ci cel puțin la una superioară.

                                                         Acest plan de redresare și reziliență a fost stabilit de către Bruxelles, iar cei care au fost desemnați în această problemă a PRR nu au fost prea inspirați cu traducerea sa în românește.

                                                     Eu cred că, acest termen de reziliență nu-și găsește locul în acest context.

---------------- mihaibrebu@hotmail.com

                                                              

INFORMAȚII SEISMICE

de Mihai G. Tănase 

                                           Azi am pierdut începutul emisiunii Matinal de la Radio România Actualități și am auzit de la minutul 6:28 ce spunea crainica. ... Am prezentat ieri dimineață o analiză mai cuprinzătoare cu situația seismică a țării noastre și azi vă informăm că ieri s-au produs un număr mare de cutremure pe tot globul ( așa cum precizează universitatea X de prin Irlanda sau SUA, prin harta pe care a elaborat-o). Numai în Grecia s-au produs vreo trei cutremure de magnitudine 5 și ceva și autoritățile au închiriat hoteluri pentru persoanele care n-au vrut să mai stea în casele lor. Auzi dom'le ce boierie pe greci ! Mă sperii, nu pățesc nimic și mă duc la hotel, că acasă nu se poate, se dărâmă casa pe mine... Și în Noua Zeelandă a fost de jale, acolo cutremurele în număr de trei, toate cu magnitudinea peste 8 [Magnitudinea evident pe scara Richter, că doar suntem seismologi profesioniști, înnăscuți] nu au produs victime, dar au dărâmat pe coastă câte ceva. S-a alertat ce au ei pe acolo în situații dintr-astea. Măi oameni buni, Noua Zeelandă este o țară superdezvoltată cu o economie de invidiat. După câte știu eu, această țară are granițele închise pentru imigranți, că le-ar afecta nivelul lor de trai. În încheiere s-a prezentat ce au discutat cei de la Radio cu un domn de la Primăria Capitalei, șeful unei direcții ce are ca obiectiv consolidarea construcțiilor cu risc seismic și acest domn le-ar fi declarat ce haos este în București: nu se cunoaște numărul exact al clădirilor cu risc seismic, nu se știe care ar mai trebui expertizate, șantierele de consolidare a construcțiilor oprite, nu sunt bani, nu este o educație suficientă de comportare a populației în caz de cutremur... Ce să mai zic ? Îmi venea să o iau la fugă din bloc ! Dar, n-am făcut-o pentru că am ceva veleități în cunoșterea cutremurelor.

                                            Ce să mai creadă Nea Ion de la Seaca, sau ca să-l parafrazez pe fostul Președinte al României, Emil Constantinescu, Gheorghe și Vasile ? 

                                                                        Acest gen de informații trebuie discutate în cercuri restrânse de oamenii de știință (câți or mai fi ei), nu la radio să-i smintești pe bieții oameni.

                                                                         Domnilor savanți atotștiitori de la Radio, nu vă este permis a face analize despre care habar nu aveți și a le difuza în eter !        

  ---------------- mihaibrebu@hotmail.com

    

                                                        

CALORIILE MEDICALE II

de Mihai G. Tănase 

                                                   Mai de dimineață mă apuc să rod niște arahide (un pliculeț de 50g, manufacturat de un SRL din București, inscripționat și în bulgară și în engleză). Cu obsesia mea pentru calorii, citesc tabelul cu Valorile nutriționale. Toate valorile sunt exprimate în Kcal. Mai jos, să nu-mi cred ochilor: Consumul de referință al unui adult obișnuit este de 2000 Kcal. Am vrut să strig ca Arhimede: Evrica ! 

                                                                                Acum problema este logică: se împarte același fel de unități, kcal la kcal. Matematic este corect !

                                                             Totuși, rămâne neclar cum este normal să se exprime necesarul zilnic de calorii al unui adult obișnuit: în calorii simple sau în kcal ? Asta este sarcina medicilor de specialitate ! Și nu este o problemă complicată, dacă se vrea a fi rezolvată. Totul este să se găsească medicii potriviți și pasionați. Pe site ul CSID.ro (Ce se întâmplă, doctore?) și în scrieriile menționate anterior de unii medici cu pretenții, necesarul zilnic de calorii se exprimă în calorii (sic), de unde rezultă o totală neconcordanță, ca să nu spun o aiureală științifică.

                                                                                            Stupefacția mea vine dintr-un lucru inextricabil: Până acum nu s-a putut lămuri fără echivoc o problemă de doi lei ? Mai este timp destul, este timp... gârlă !

---------------- mihaibrebu@hotmail.com

 

CALORIILE MEDICALE

de Mihai G. Tănase 

                                                                                                                                     Moto

                                                                                                                      Matei: Cap.15 vers.14

                                                                               Căutam ceva pe net și dau peste un site foarte interesant: Ce se întâmplă doctore ?, sub abrevierea CSID.ro. După ce citesc câteva pasaje, hop, îmi apar trei titluri: Calculator de calorii, Calculator de greutate și Calculator nutrițional. Ce mi-am zis ? Am dat lovitura ! Găsesc acum, răspunsul pe care îl caut de aproape trei ani, la ceea ce am scris în articolul din 28.11.2018 și în articolul din 14.06.2020. Adică, poate un om să trăiască circa trei luni cu doi biscuiți Eugenia, cum afirmă producătorii de alimente raportat la ce spun medicii nutriționiști ?

                                                                În articolul din 14.06.2020 am arătat că totul rămâne în coadă de pește: medicii de la UMF Târgu Mureș spun într-un fel (opinie cu care sunt și eu de acord), iar cei din Capitală altfel. Pare a semăna cu China: o țară și două sisteme ! (dacă nu mă înșel). Medicina și Matematica nu sunt una peste tot ?

                                                                         Să revin la site ul CSID.ro. Deschid Calculatorul de calorii. Funcție de vârstă, sex, înălțime și activitatea pe care o faci zilnic îți dă necesarul de calorii, nu de Kcal, de care are nevoie persoana respectivă. În medie două mii și ceva de calorii. Frumos de tot !

                                                                             Intru apoi pe Calculatorul nutrițional. Funcție de felul alimentului / 100g îți dă caloriile degajate în Kcal. De genul 236 Kcal, 125 Kcal etc.(cum de fapt sunt inscripționate pe etichetele alimentelor).

                                                                                Iar am ajuns la bancul lui Mircea Crișan cu castravetele la examen. El nu știa decât un subiect și tot divaga până ajungea la cuvântul castravete. Cinci minute vorbea numai despre castravete. Când am citit cam ce fel de oameni se află în spatele site ului CSID.ro am rămas blocat. Un „k” nu este o prostie neglijabilă, măi oameni buni ! Este simbolul de la 1000. 

                                                                      Cu și fără explicațiile oamenilor atestați, răspunsul îl găsim în Evanghelia după Matei: „Când un orb călăuzește un alt orb, amândoi vor cădea în groapă !”

---------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                                                   

                                                                                                              

ȘTIRI PENTRU CINE ?

         Imagini Internet

                                                    

                                                                     

de Mihai G. Tănase                     

                                                                                        Sunt vreo patru luni și ceva de când nu mă mai uit la televizor  și nu-i simt lipsa, dar în schimb, dimineța, ascult la ora 6:00 emisiunea postului de radio național, Matinal.    Interesantă emisiune dacă nu te concentrezi prea mult, un fel de magazin actualizat. Dacă iei în serios tot ce se debitează ajungi să realizezi că nu tot ce se spune este și adevărat.

                                                                  Deunăzi în cadrul acestei emisiuni, la 6:30, un corespondent specializat pe probleme de drumuri și vehicule, de transporturi în general, cu intervenție zilnică, relata performanțele atinse de cei de la calea ferată. A luat-o pe categorii. Viteza vagoanelor de tren călători a ajuns să fie de 20 și ceva km/h (parcă, nu rețin exact) și cea a vagoanelor de marfă de 17 km/h ! Și ca să dea un exemplu plastic spune: Un tren de marfă încărcat cu autotrenuri de la Constanța ce s-ar deplasa la Curtici i-ar trebui o săptămână. Ce ar zice unul și altul ? I-auzi dom'le ai dracului ăștia nu fac nimic, unde s-a ajuns ! 

                                                                 Așa o fi ? De la Constanța la Curtici sunt circa 800 km. 800 km împărțit la 17km/h fac 47 de ore. Adică vreo două zile. Restul de cinci zile personalul căilor ferate se află în staționare, chefuind ?

                                                                 Acest gen de știri au efect, dacă au, asupra personalului din transporturi. Asupra specialiștilor în transporturi, nu asupra șoferilor. Acesti specialiști, sunt convins, că nu dau nici doi bani pe ce au spus cei de la Radio. Problemele sunt mult mai complexe și nu le rezolvă din studio niște corespondenți.

                                                                  Au totuși un impact asupra unei categorii de ascultători, cum ar fi și cea a lui Nea Ion de la Seaca !

----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                               

TRADIȚII POPULARE

de Mihai G. Tănase 

                                                  În satul în care m-am născut de sărbătorile religioase mai importante aveau loc diferite manifestări „cultural artistice”, al căror sens nu l-am priceput decât după un numar considerabil de ani. Având șansa să studiez, cât s-a putut, religia ortodoxă am reușit să fac o comparație pertinentă sau mai bine zis „o analiză” a acestor tradiții regionale.

                                                                                        Mai întâi trebuie să arăt că este o diferență destul de mare dintre tradiția populară și Sfânta Tradiție. Sfânta Tradiție este tot ce s-a transmis pe cale orală și nu a putut fi cuprins în scris, prin învățătura sfinților părinți, călugări etc. Tradiția populară este tot ce s-a transmis din om în om, din timpuri ancestrale,  după capacitățile intelectuale ale fiecăruia. Această tradiție nu se poate considera ca fiind ceva veridic. Se spune: așa am pomenit, sau știu eu de la cineva învățat etc.

                                                                    Nu este de mirare că tradițiile populare au degenerat și li s-au pierdut sensul și scopul inițial. Fiecare generație a mai adăugat ceva sau a omis ceva. Ce vor să semnifice, demulte ori, nu se poate da un răspuns potrivit, adecvat.

                                                                 În fiecare an, pe 5 ianuarie, în comună are loc o manifestare numită Iordanii.  Aceasta începea în noaptea de 5 spre 6 ianuarie (acum câțiva zeci de ani, copil fiind); adică din ajunul Bobotezei și până la terminarea slujbei religioase în ziua de Bobotează (botezul Domnului).

                                                                        Câțiva flăcăi se organizau într-o ceată și aveau un staroste sau popă. Toți erau deghizați (mascați) cu fețele înnegrite, hainele întoarse pe dos și simulau că ar fi personaje din povești sau animale. Bineînțeles, cel care ieșea în evidență era starostele. 

                                                                          Cum se întuneca ceata pleca la colindat prin sat. Îi colindau în special pe cei care purtau numele de Ioan. Dacă se intâmpla ca respectivul să se fi culcat, îl sculau din pat, îl duceau în curte și-l aruncau în sus (la circa 3m față de pământ) de trei ori. Asta se numea iordănit. Gazda le dădea câte un păhărel cu țuică și bani. Această activitate trebuia încheiată, cu toți Ionii din sat, până cel târziu la ora 12 în ziua de Bobotează, când se așezau la poarta mănăstirii, formând un culoar, și așteptau să iasă preotul. (Până atunci îi iordănea pe toți bărbații care participaseră la slujba religioasă).

                                                                        Când ieșea preotul îl iordănea și pe el, aruncându-l cât mai sus.  Apoi ceata mergea la unul dintre ei acasă să petreacă și făceau planuri pentru anul următor.

                                                                        Ce semnificație are această tradiție a iordănitului ? Numele vine de la râul Iordan, în care a fost botezat Iisus Hristos de către sf. Ioan Botezătorul. Aruncatul în sus de trei ori: Aruncarea către Cer, în numele Tatălui, Fiului și sf. Duh. Se cere de la Dumnezeu milă și viață mai bună în anul în care s-a intrat recent. Hainele întoarse sunt elemente din tradiția păgână. De menționat că, unii din ceată poartă și elemente tradiționale românești și tricolorul. Un amalgam neclar.

                                                                    Astăzi dacă privesc cum se desfășoară tot acest obicei mi se pare o aiureală ! Sper să se găsească vreun învățător să le lumineze mintea la flăcăii care au mai rămas în granițe și vor să meargă autentic  cu iordănitul.

----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                                           

CADE BALCONUL...

de Mihai G. Tănase 

                                                Azi, la emisiunea  Matinal  de la ora 6:00 - Radio România Actualități , se transmite  de către corespondentul radio pentru județul Vaslui o știre senzațională, de interes național:  S-a prăbușit un balcon de la etajul III, la un bloc de locuințe din municipiul Vaslui. Blocul are o vechime de circa 60 de ani. 

                                                      M-am distrat de minune timp de vreo cinci minute cât a durat relatarea corespondentului: nu pe seama accidentului, care a fost o prostie tehnică, ci pe modul în care s-a interpretat toată povestea. Moldovenii trecători pe lângă bloc și-au dat cu părerea despre ce s-a întâmplat și de ce s-a întâmplat, în spiritul povestirilor lui Ion Creangă.

                                                             Îmi pun întrbarea cum este posibil ca un post de radio, care nu este unul oarecare, să difuzeze asemenea știre și să bage spaima în bună parte din ascultători care habar nu au de cunoștințe ultra elementare despre, hai să zicem, cum se construiește un bloc de locuințe, fie el și cu trei, patru niveluri. Cum nu s-a  găsit un cadru de specialitate pe la județ să lămurească prostimea și pe corespondentul radio ?

                                                                   Să vezi dom'le cum s-a justificat prăbușirea balconului. Locatarii și-au făcut modificări, fără autorizatie, prin apartamente și blocul e vechi de 60 ani și oamenii n-au făcut nicio lucrare de întreținere, de la construire. Parcă ar fi un automobil etc. ! Rămâne ca organele locale și județene să cerceteze cauza prăbușirii. O fi ceva mai greu de identificat decât într-un roman de Agatha Christie.   Aștept rezultatul anchetei la Matinal !

                                                                     De ce s-a prăbușit balconul ? Foarte simplu ! Armătura de rezistență nu a fost poziționată corect în sectiune. Placa de balcon fiind o consolă, în prelungirea plăcii (planseului din cameră) trebuia pusă la partea superioară (acolo unde momentul de încovoiere este negativ si maxim)* pentru a prelua eforturile de întindere ce apar în beton. Or, în realitate înainte de turnare, armătura a fost călcată de către muncitori (nu și-au bătut capul să mai monteze podine de circulație ca să evite deplasarea armăturilor, pentrtu că merge și așa!). Și practic, s-a ajuns să lucreze la întindere numai betonul. În momentul în care s-a depășit rezistența betonului la întindere, balconul a cedat.                                               Cât privește vechimea blocului, aceasta este un factor favorizant al creșterii rezistenței betonului în timp.

  

                                                                          Ce să mai zic ? Hai la Matinal să ne auzim și cu alte prostioare !

*) Betonul lucrează la compresiune, iar armătura la întindere.

----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

 

 

TOȚI SE FAC CĂ ȘTIU

de Mihai G. Tănase 

                                                                Toți se fac că știu un domeniu pe care l-a studiat în mod diletant și pe care îl redă din unghiul specialistului. Toți au impresia că nu contează ceea ce debitează, deoarece nu sunt alții care să priceapă ce lucruri interesante au spus ei. Nu se reține, nu se bagă de seamă. O logoree searbădă.

                                                                    Intru pe net la Știri. Tot felul de indivizi care mai de care, întrecându-se în neologisme, își dau cu părerea pertinentă de parcă ar folosi cuiva.  Am să exemplific fenomenul în trei domenii uzuale, care se tot expun prin mass media după cum bat vânturile: producerea cutremurelor și consecințele lor, economia globală și în special cea financiară și fenomenele meteo.

                                                                        Intr-o zi, la o oră h, se produce un cutremuraș. Imediat zarvă mare pe mai toate canalele tv. Fiecare difuzează știrea după cum au priceput-o ei. În loc să fie o știre normală, fără amplificări și în termeni decenți, ai impresia că peste ceva timp jumătate din București ar putea fi la pământ. În afară de aceasta se folosesc termeni greșiți din punctul de vederea al seismologiei. Și atunci Nea Ion de la Seaca* ce să înțeleagă ?

                                                                               Toată lumea folosește banul (Vorba regretatului Octavian Paler: banul este ochiul dracului, dar nu-mi displace nici mie, pentru că am nevoie de el.). Asta nu înseamnă că avem cunoștințe solide despre economia financiară și o pricepem. O înghițim cum ni se prezintă. Și cum ni se prezintă? Într-un jargon specific pe care îl cunosc un număr restrâs de oameni și mulți dintre aceștia deși au studii de specialitate nu înțeleg, la fel ca și Nea Ion de la Seaca.

                                                                                                      Vara căldură mare ! Unele zile sunt caniculare. Atunci, hop,  apar specialiștii de la Meteorologie și ne avertizează să fim atenți că se va depăși indicele temperatură-umezeală peste 80 de unități și vom avea un disconfort accentuat mai mult sau mai puțin.  Dacă vrei să te convingi că așa este faci raportul dintre cele două caracteristici și constați că nu este așa. Acest indice are o formulă complicată de calcul, pe care, iar, o cunosc un număr restrâns de oameni cu jargonul lor. Deci, numărul 80 este cu totul altceva. Nici Nea Ion de la Seaca nu pricepe nimic...

                                                                      S-ar putea remedia aceste lucruri, aparent false, dacă cei care le scriu sau comentează ar avea cunoștințe în aceste domenii sau mai simplu l-ar pune la studiu pe Nea Ion de la Seaca să-i intre în cap cam ce ar vrea ei să spună.

*Nea Ion de la Seaca   un țăran de vreo 85 de ani,  adus din Oltenia la tv Antena 3 acum vreo patru, cinci ani, să-l critice pe Președintele României.

----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com