PRIMA ÎNTREVEDERE

de Mihai G. Tănase 

                                       După titlu s-ar putea crede că, urmează o povestioară de dragoste presărată cu subiecte cunoscute în domeniu, dar în alt registru... Nicidecum, la acest capitol am fost mai mereu în urma timpului. Ce vreau să spun acum este o continuare a articolului „Muncă și onoare”. Ce să faci ? Nu putem să întrebăm Creatorul de ce a făcut una și de ce a făcut alta într-un anumit fel și de ce nu ies toate cum am vrea noi !

                                                     După înscriere, în după-amiaza revelionului, vin în București să iau legătura cu mentorul meu; deoarece primisem o adresă de la Rectorat, că trebuie să fac acest lucru până în data de 15 martie. Eram foarte emoționat, știind cu cine trebuia să mă întâlnesc și habar nu aveam cum va decurge discuția. (Profesorul era un tip sobru, îmbrăcat totdeauna la patru ace și purta papion asortat costumului, dar nici o dată același . Nu îmi aduc aminte să-l fi văzut râzând de două ori, cât timp i-am fost student, într-un an. După mulți ani i-am povestit despre o colegă de grupă care nu nota ordinea cursurilor, ci scria: papion maro cu picățele, papion carmin în dungulițe etc. Adu-mi și mie caietul ei să-l văd. De unde să o iau, s-a măritat și parcă este pe la Constanța.) Bat la ușă și intru. Luați loc. Numele dv. ? Îi spun numele și m-apucă transpirația. Îl văd că scotocește prin partea de jos a biroului și scoate vreo zece caiete tip dictando. Prenumele ? Mihai ! Dacă vă numeați Vasile era de jale și pune caietele la loc. Mai târziu am realizat că m-a verificat ce note îmi dăduse la examene și la proiect.  Și tov. inginer de ce vreți să faceți doctoratul ? (Eu eram, oarecum, jenat că îmi vorbea cu dv. În timpul studenției îmi vorbea cu dumneata.) Naiv cum eram, îi spun: Domnule Profesor de doi ani de când am terminat facultatea văd că sunt depășit de tehnică și am teamă să nu rămân în urmă. Se uită la mine fix și mă întreabă: ce limbi străine cunoașteți ? Eu care știam că nu știu nicio limbă, am început să o „scald”: știu franceza cu dicționarul (să am rezervă). Franceza nu este bună la noi, la medicină e bună. Rusă știți ceva ? (În birou eram singuri). Domn' Profesor am făcut opt ani de rusă, dar n-am învățat-o; mi-a zis tata că vin americanii și dau de dracu' ! Profesorul a încremenit ! (După ce mi-am luat doctoratul m-a invitat cu soția pe la el și am reconstituit toată faza întrevederii: râs mare, dar nu prea tare, că era inainte de '89 ). Bietul om nu știa pe cine are în față, pereții subțiri... L-am pus într-o situație dificilă. S-a făcut că nu înțelege și începe să-mi explice că, dacă știam limba rusă știam toate limbile. Eu îl întreb: cum ? Păi, toate cărțile de tehnică din lume sunt traduse în rusă și scăpați. Asta este ! Dar nu știți cumva limba engleză ? Ba da Domn' Profesor, cînd se termină filmul la sfârșit scrie: „t h e  e n d”. A fost a treia oară când l-am văzut râzând. Dacă nu știți nici rusă, nici engleză până la toamnă să învățați engleza. O să vă asculte ce ați învățat șeful de lucrări care a venit acum din Texas. Peste trei săptămâni veniți la București să stabilim titlul tezei și planul ei, inclusiv examenele pe parcurs. Și s-a ridicat în picioare. Să trăiți Domn' Profesor și am plecat pe jos la gară. Din Tei și până la Circul de Stat am fumat un pachet de țigări: cu cine dracu' să învăț eu la Câmpina limba engleză ? Asta este altă „poveste adevărată” !



------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com