CĂRȚI DE PUȘCĂRIE

de Mihai G. Tănase 

                                            V-am spus, anterior, că îmi place să ascult un post de radio de-al nostru. Mă binedispune de la primele ore ale zilei. Azi, o știre interesantă. Înainte să vă zic despre ce este vorba, trebuie să vă pun în temă. Există o lege în vigoare, care dă posibilitatea condamnaților de a se elibera din penitenciar înainte de expirarea termenului, cu condiția de a scrie una sau mai multe cărți (cu caracter științific). Ce s-au gâdit aleșii neamului, când au făcut legea ? Împușcăm doi iepuri dintr-un foc (și arătăm ce umaniști suntem noi): condamnatul scapă mai repede de pedeapsa stabilită de către instanță și în același timp îmbunătățim și fondul cultural-știinșific al acestei națiuni (Cel puțin așa presupun eu...). Sau, poate au avut in vedere dictonul lui Ion Heliade Rădulescu: Scrieți băieți, orice, numai scrieți ! Dar, scriitorul a spus aceasta din alt punct de vedere. N-am de unde să știu care a fost „expunerea de motive” la proiectul de lege !

                                                   Pe scurt, s-a anunțat că, un domn de rang mai înalt din Ministerul Justiției vrea să elimine paragraful cu scutirea unei părți a pedepsei din lege, în sensul arătat. Personal, chiar îl felicit și-i doresc să aibă succes (dacă o avea...). 

                                                           În ultima vreme, „personalități ale mass-media” au beneficiat de paragraful cu pricina și sunt în libertate. Chiar una dintre ele a vorbit „on line” la radio și a spus cum stă treaba în realitate. Om cu frica lui Dumnezeu, nu-și permitea să mintă (ca alții): „o persoană din afară scrie așa zisă carte, o transmite împricinatului și acesta face o muncă de scrib - de transcriere, după care o predă autorităților”. Nu se mai știe ce se întâmplă ulterior cu „lucrarea”; important este că scopul a fost atins. În mod clar, sublinia cel intervievat, că nu-i nimic incorect, legea o permite.

                                                              O fi având sau nu vreo valoare aceaste cărți ? Cred că, nu prea sau deloc, funcție de pregătirea profesională a celor aflați în cauză. În mod logic, era mult mai simplu să nu comită faptele pentru care au fost condamnați; că aveau capacitatea de gândire să nu calce pe alături de lege. Nu asta se presupune ?

                                                                     Aștept să ascult următoarea știre: Din legea numarul ... a fost eliminat paragraful cu scrierea de cărți în penitenciar, care facilita...etc. etc.





-------------------------   mihaibrebu@hotmail.com