ACTUALITĂȚI

de Mihai G. Tănase 

                                                   De mai multă vreme mă tot întreb și nu-mi găsec răspunsul potrivit: să renunț sau nu la abonamentul TV ? Când apuc să mă uit la televizor cu foarte mare greutate găsesc ceva interesant, pe vreun canal. Emisiuni făcute la întâmplare, care se adresează nu știu cui, dar probabil aduc ceva beneficii celor care le fac; altfel nu pot să le înțeleg rostul. Că nu sunt structurate pe categorii sociale de populație se vede imediat, nu-ți trebuie o calificare specială. Unele sunt atât de vulgare încât mi-e jenă să mă uit. Trăiesc senzații din copilărie uluitoare, ca atunci când am văzut pentru prima oară o femeie cu țigara în gură, fumând în public. In mintea mea de copil nu acceptam așa ceva (pentru că nu văzusem niciodată), doar bărbații fumau. Dar, nici aceștia nu fumau în fața părinților. Era un respect moștenit, autoimpus. Asta se întâmpla într-un sat de munte și comunitatea avea niște reguli de conviețuire bine stabilite (cred că, biserica avea o influență importantă). Ce să zic ? ”Niște nenorociți neemancipați, uitați de Dumnezeu !” 

                                                       Nu a trecut decât o perioadă extrem de mică, în comparație cu timpul schimbărilor în istorie și multe s-au și uitat. Dacă îi spui la un individ născut după '89, că nu de mult înainte ca să cumperi 20 l de benzină, se ședea la o coadă de trei km, timp de 12 ore, lăsai mașina în rând peste noapte și a doua zi continuai de unde ai rămas, și tot nu erai sigur că ajungi la pompă,  se uită la tine la cub nu pătrat și te cataloghează ca dus cu mintea. Uitarea este excelentă pentru sănătatea mintală ! Și cum societataea nu stă pe loc, se tot dezvoltă „în spiarlă și pe planuri superioare” (așa ne învăța, parcă, pe la materialismul științific și dialectic) televiziunile se adaptează din mers cu programele. Aduc în prim plan oameni de care nici n-ar trebui să știm, nu să auzim, iar pe cei care ar trebui să fie în atenția noastră, pentu ce au făcut pentru țară, i-au dat uitării demult.

                                                             Aflu pe diverse căi, prin cunoștințe, că profesorul cutare (o somitate) sau academicianul cutare nu mai este printre noi. De ce să fiu informat de televiziune, ea se ocupă cu probleme importante: ce violator a fost prins prin știu eu ce sat, ce accident teribil s-a mai întâmplat, ce-a mai făcut vreun polițist indisciplinat (că acum e voie să vorbim și despre ei, dom'le, suntem în democrație), ce mireasă caută vreun june, ce bine se trăiește pe la țară (chestiunile ecologice, frate...), ce să mâcăm, ca să fie sănătos, sfaturi medicale, care a mai luat șpagă și de ce, vorbărie destulă pe fond politic (de nu se înțelege mare lucru), ba chiar îl mai ia peste picior și pe Președinte, că doar presa audio-vizuală este „a patra putere” în stat etc. etc. 

                                                            Americanii au o vorbă când ceva nu merge bine: Mai dă-mi o a doua șansă și totul o să fie ok !

                                                            Eu le dau a doua șansă până după alegeri și dacă o să fie tot așa, arunc televizorul pe fereastră !






-----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com