Castelul Pelișor - Sinaia (Imagine Internet) |
La Pelişor, palat transformat în "casă de creaţie"
Voi, creatori ai artei pure,
Ce staţi acuma la pădure,
Să fiţi atenţi când vă plimbaţi
Să nu călcaţi în ce creaţi !
Păstorel Teodoreanu
de Mihai G. Tănase
De câte ori am prilejul să traversez orașul Sinaia (și nu numai atunci) îmi vine în minte o amintire, care și-a lăsat amprenta odată cu trecerea timpului.
Eram în clasa a V-a, în vacanța de iarnă. Cu ceva vreme mai înainte un coleg îmi propune să-l însoțesc câteva zile la Sinaia, unde avea o soră care lucra la Castelul Pelișor. După ce discut cu părinții am plecat cu prietenul la Sinaia. M-a impresionat imediat Castelul Peleș, când l-am văzut în toată splendoarea sa. La vremea respectivă castelul era închis publicului. Era o reminiscență burgheză de care trebuia să fie ferită clasa muncitoare. Noi am fost cazați la Pelișor, în camerele pe care le ocupa personalul administrativ (camerele servitorilor). Habar nu aveam de ce Pelișorul era funcțional și Peleșul nu. Totul mi se părea aparte, probabil, unde eram izolați în marea incintă a celor două castele. La intrare pe domeniul castelului Peleș era un nene, în civil, care ne-a pus câteva întrebări, la sosire: cine suntem, de unde venim, pe cine căutăm etc. Prietenul meu, degajat, l-a lămurit și atunci ni s-a dat voie să intrăm.
A trecut o zi, două și am început să mă plictisesc: mâncam și dormeam. Cum eram curios să știu ce se întâmplă prin castele, colegul meu îmi spune că, la Pelișor stau numai scriitorii și în castelul Peleș nu stă nimeni(?) și-mi zice: hai să mergem pe la sora mea să vedem ce face. Bine ! Intrăm prin sala de mese și dăm peste un domn, care și ăsta ne ia la întrebări. Întrebări de această dată foarte interesante. Omul nu părea a fi vreun scriitor, mai degrabă unul care avea grijă de scriitori ! Castelul Pelișor fusese transformat în Casă de creație a scriitorilor; asta se întâmplase înainte de '60. (Trai pe vătrai, neneacă... De scris, scriau ei când li se termina sejurul, la București sau prin alte părți, dacă aveau ceva comenzi...) Prima întrebare a omului: măi copii, știți voi de unde vine numele de Sinaia ? Nu știm, nene ! Uite de unde: sinâi în limba rusă înseamnă alb , și cum la Sinaia mai mereu e zăpadă multă, i-a zis Sinaia ! Mi s-a părut foarte interesant ce am învățat eu de la un om deștept. Parcă îl aud și acum cum pronunța cu accent rusesc și repetând: sinâi, sinâi...
Poate că, nici nu rețineam această explicație, dacă nu se întâmpla ca în psihologia viselor: de un vis nu ți-aduci aminte, decât dacă ți se întâmplă ceva în realitate, ca în vis. Când am început studiul Teologiei și citind Biblia, încă din primele pagini ale Vechiului Testament se face vorbire despre muntele Sinai. Atunci mi-am adus aminte de omul erudit, de la Casa de creație a scriitorilor: sinâi în limba rusă nici nu există, iar albul lui în limba rusă înseamnă belâi. Deci, Sinaia și-a luat numele de la sf. munte Sinai. Aceasta este și versiunea oficială de azi.
Oare câte lucruri ni s-a spus că sunt albe și ele erau negre, și invers ?
-------------------------- mihaibrebu@hotmail.com
Oare câte lucruri ni s-a spus că sunt albe și ele erau negre, și invers ?
-------------------------- mihaibrebu@hotmail.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu