PUȘCĂRIA - CASĂ DE ODIHNĂ

de Mihai G. Tănase 

                                                Când și când mai deschid televizorul. Înțeleg că mulți oameni și organe internaționale sar în apărarea drepturilor deținuților din închisori. Pentru mine, care nu am studii de drept, sunt niște lucruri chiar inextricabile. Nu pot să pricep cum sar în apărarea tratamentului unui deținut tocmai acei oameni care l-au trimis acolo pe respectivul. De ce l-au trimis ? L-au trimis pentru că un astfel de om nu poate fi (re)educat pe alte căi, decât prin coercițiune. El nu posedă un nivel intelectual ca să realizeze că, ceea ce a făcut este împotriva principiilor, general morale, acceptate de către societatea în care trăiește. Și atunci societatea ce face ? Îl izolează ! Această izolare, însă, costă societatea. Societatea este dispusă să suporte costurile izolării individului, chiar dacă acestea sunt mai mari decât pentru un individ ordinar; dar vrea să fie asigurată că, în acest fel cei rămași sunt curați și nederanjabili.

                                                                                    De-a lungul istoriei, societățile s-au descurcat cum au putut: văzând cum costurile de izolare a unei persoane certate cu legea sunt tot mai mari, a deportat-o în locuri pustii și a scăpat de ea. Aici s-au întâmplat și paradoxurile benefice pentru umanitate: a se vedea Australia. Astăzi, locuri pustii nu mai sunt și fiecare stat trebuie să-și rezolve problema cu cei condamnați penal, construind penitenciare pe teritoriul lor, într-un fel sau altul. Se ajunge, de multe ori, ca aceste lăcașuri să devină neîncăpătoare. În această situație apar discuțiile în spațiul mass-media,  pe marginea traiului deținuților în penitenciare. Nici nu știu cui să dau dreptate. Din punctul de vedere laic sau religios problema pusă în discuție este cam de aceeași natură, dar mi-a rămas în minte povestirile unuia care a trecut prin penitenciar și tind și acum să-i dau dreptate.

                                                                 Să fii avut vreo zece ani, când un tip care fusese administrator la un sanatoriu a fost arestat și condamnat la șase luni de închisoare, pentru furt din avutul obștesc; mai mult o neconcordanță contabilă. Dar, nu asta este important. Vine omul din pușcărie și povestește cum a fost. Să știi că necesitățile fiziologice (în caz de forță majoră) le făceam în celulă, în tinetă, era un miros insuportabil; altfel le făceam la WC-ul comun, devenisem un ceas automat. Eu îl întreb: cum în cameră dom'le ? Măi puștiule, tu crezi că eram la casa de odihnă ? Acolo te trimit să suferi, să nu mai faci și înapoi să nu mai vii !

                                                                  Eu nu zic să-i umilești pe deținuți și să-ți bați joc de ei, adică să-i ții în condiții inumane, dar nici casă de odihnă să le faci; trebuie să simtă privațiunile că, altfel de ce i-ai mai trimis acolo ? Părerea mea este că, lumea atotcunoscătoare care apare pe la tv, vorbind pe această temă, nu prea știe ce spune...




------------------------  mihaibrebu@hotmail.com

                                                                

                                                                 

                                                                                  

FATA MORGANA

de Mihai G. Tănase 

                                                                                                 Moto

                                                                                               Mt. 6.34

                                                             Ziua fatidică a sosit pentru tineretul studios: a început BAC-ul ! Posturile TV comentează fiecare după orientările lor și pe ansamblu toate au cam aceeași opinie: lume multă dom'le, chiar prea multă, care vrea să obțină o nenorocită de diplomă, care să permită intrarea în următoarea treaptă de studiu...

                                                             Da ! Dar mai sunt și vreo 250 de mii de analfabeți în țara asta, tot din categoria tinerilor și unde vrem să ajungem ? Unde ? Ne spune un profesor universitar, mare lider de sindicat în învățământul universitar, care se ocupă mai mult de organizarea grevelor profesorilor: este bine așa, intrăm în normalitate; nu se mai putea ca toată lumea să aibă o diplomă de Bac și habar să nu aibă pe ce lume trăiește, la meserii cu ei !  Bine, bine, dar și acolo îți trebuie ceva cunoștințe teoretice și ceva pricepere sau chiar talent. Ori, aceste cunoștințe de unde să le primească, nu de la profesori ? Se ajunge vrând-nevrând la zicala: cum e turcu' și pistolul. Mai este o perioadă de vreo două luni și atunci să vezi distracția dracului, când profesorii vor da examen pentru titularizare și ce note vor lua ei ! Nu o să fie diferențe esențiale față de anii precedenți. Una peste alta, rezultatele slabe ale elevilor se datorează în final în proporție de 65 - 70 % profesorilor, vreo 20 % familiei (cei care o au) și vreo 10 % elevilor. Profesorul are minte și știe cum să facă să se descurce (mai cu o grevă, mai cu una, mai cu alta), iar părinții se scuză: i-am dat bani și l-am trimis la școală; numai pe elev nu-l interesează să învețe, procedează ca la Evanghelie: nu mă interesează ziua de mâine, ajunge zilei de azi necazul ei. Problema cea mai gravă este că elevul n-are niciun fel de necaz sau grijă, au alții grijă pentru el.

                                                                  Pentru profesorii care consideră că, am spus niște baliverne și aș avea vreo frondă față de ei aș vrea să le spun prin ce am trecut eu la vârsta elevilor care dau astăzi BAC ul. În toți anii de liceu am avut o singură dirigintă: profesoara de matematică. La matematică oricât știai de bine, mai mult de nota 8 nu îți dădea, era sărbătoare când lua un elev 9 (și nu am fost acela eu vreodată). Această tehnică pedagogică a avut o consecință nebănuită: toți elevii (cu excepția unuia) au intrat la facultate. În perioada respectivă se intra cu examen dificil, din care proba scrisă era eliminatorie, adică mergeai la gară... Azi, la multe facultăți se intră numai cu dosarul de acte și cu bani, că învățăm noi când suntem liberi de serviciu și vrem să ajungem sus, sus de tot ! Meseria de profesor e frumoasă, dar trebuie să fii pasionat și să ai oleacă de har (cum ar zice moldoveanul) și apoi să venim cu pretențiile materiale.

                                                                   Nu ar fi ceva rău dacă în educația elevului pe parcursul anilor de liceu ar fi determinat să realizeze și necazul zilei: munca pe care o depun profesorii și părinții pentru succesul lor în viață. Abia atunci va putea spune că, ajunge zilei necazul ei.





----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                                                             

ATAVISME

de Mihai G. Tănase 

                     

                                                Au trecut 26 de ani și ceva și tot ancorați rămânem în perioada dinainte de '89; ancorați cu mentalitatea. Fiecare om cu ale sale și cu mintea sa, dar cine pune umărul la menținerea invizibilă și involuntară a acestei mentalități ?  Nimeni altcineva decât mass-media !

                                                    Azi-dimineață aud la Radio un anunț privitor la un eveniment ce se va desfășura în Parcul Moghioroș, din cartierul bucureștean Drumul Taberei. Dragi tovarăși și naș' Floreo, parcul ăsta se numește, după '89, Parcul Drumul Taberei (la fel și cu piața)! Pentru cei mai în vârstă nu ar fi o problemă, dar pentru cei născuți după '89 chiar este o problemă: le iau de bune pe toate așa cum le aud. 

                                                           Dacă ținem seama de ce spunea un istoric român (întors din occident) în primele zile ale anului '90 că, pentru a se ajunge la perioada dinaintea comunismului este necesar să treacă tot atâția ani cât a durat comunismul, adică vreo 50 de ani (nu 20 de ani cum a zis Brucan). Ori, constatăm că, a trecut deja mai bine de jumătate și mare lucru nu s-a întâmplat în acest domeniu. Are cine să țină flacăra aprinsă !

                                                        Același lucru este și cu noua denumire a bulevardului Gh. Gheorghiu-Dej, fost 6 Martie, actual Regina Elisabeta. Mai aud și acum pe câte unul spunând: „vezi că am găsit pe 6 Martie...”.

                                                                               Mai interesant mi-se pare cum a rămas, practic neschimbată, denumirea Pieței Matache. Pentru că, inițial, i s-a zis Piața Matache și în timpul comunismului circa 80 % din populație tot Matache îi spunea, în loc de Ilie Pintilie, iar acum revenind la normal a fost destul de simplu să-l uite pe Ilie Pintilie.  Numai cu Moghioroș și Drumul Taberei nu a fost la fel, probabil unde la parc i s-a spus inițial: Moghioroș. Cred că, un sociolog ar putea trata problema mult mai bine - în sensul științific, iar prin școală n-ar strica să se mai facă și puțină educație...





---------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                               

                                                                 

BOALA TITLURILOR

de Mihai G. Tănase 

                                                     Boala titlurilor (științifice sau nu) nu este ceva nou la noi, ea este preluată de la alții pentru că place. Te simți altfel și-ți place să-l vezi pe cel de lângă tine mic, mic de tot, aproape un nimeni...

                                                           Înainte era o școală a activiștilor de partid (Ștefan Gheorghiu) și-mi povestea cineva (atunci, nu acum) că, această optică era predată acolo: Tu ești director (mare) și stai la birou. În fața biroului tău sunt așezate două fotolii, de o înălțime în așa fel ca persoana care vine la tine să-și atingă, aproape, genunchii de piept; deci se creează o diferență apreciabilă între privirea ta și a lui. Îi creezi, din start, un complex de inferioritate. Eu sunt sus, iar tu ești jos ! Acest lucru l-am verificat și multe persoane mi-au confirmat această stare.

                                                       În zilele noastre nu știu dacă se mai practică chestiunea cu decalarea pe verticală a șezuturilor. Dar, pot să spun din ceea ce se transmite în mass-media sau întâlnesc chiar eu oameni care suferă de boala titlurilor: Le afișează peste tot, pe hârtii oficiale, pe halate albe sau pe unde nu gândești, să vezi cine sunt ei ! La o primă vedere apare penibil, dar nu le pasă. Sunt oameni la care nu te aștepți. Că acum, dacă există vreo echivalență între titluri și ceea ce știu să facă, nu pot să mă pronunț. Sunt cazuri și cazuri: unii le-au obținut pe bune, iar alții s-au învârtit (mai cu una, mai cu alta ori vreun plagiat, cum s-a descurcat fiecare).

                                                            Nu de puține ori, văd la televizor că cineva vorbește și jos îi apare numele: Acad. prof.dr. X. Pe undeva, dacă ne gândim puțin, titulatura apare chiar confuză: este dr. de la medic sau de la titlul științific de doctor în ... ? Sau, într-un spital vezi scris pe buzunarul de la halatul unui medic: Prof.dr. Y. În primul caz era suficient dacă îi scria numai Acad. X (restul se subînțelegea). În cel de al doilea caz, confuzia este și mai mare: dr. poate să fie ori de la titlul științific, ori de la cutuma de doctor pentru medic. Nu este oare mai clar în limba rusă: medicul este vraci și doctor nauka este doctorul în științe ? Părerea mea este că, nu interesează pe nimeni să se pună o ordine în titluri: fiecare titlu e dreptul meu câștigat și gata.

                                                                Prin anii '70, un prieten biolog îmi povestește o mică întâmplare, care a avut loc la Combinatul Chimic Făgăraș. Vine în vizită un chimist american. Se face un fel de simpozion. Vorbesc la început inginerii români, după care îl invită și pe american să ia cuvântul. Cum nu puteai să aduci vreun elogiu unuia care făcea parte din alt sistem politic, cel care l-a invitat pe american să vorbească, vrând să-i arate simpatia, a spus: acum îl rugăm pe domnul Prof.dr. membru al..., membru al... etc. etc. W. Smith să ia cuvântul. La care americanul: Domnilor, aș vrea să vă spun că, la noi, toate aceste titluri se spun numai la înmormântare . Thank you very much ! 

------------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                        

                                                            

DEZAMBIGUIZARE

                                                                            de Mihai G. Tănase 

                                                

                                                            De astăzi (după cum se observă) am schimbat imaginea blogului personal. Aceasta nu am făcut-o dintr-un moft anume și am ținut să dau unele explicații privitor la noua imagine.

                                                           În martie 2013, când am postat primul articol, a trebuit să găsesc un titlu adecvat. Acest titlu trebuia să reflecte toată viziunea mea asupra trecutului, prezentului și viitorului. Ori, unde puteam să găsesc acest acest titlu, decât în domeniul Eshatologiei: unde nu există noțiunea de timp. Timpul (pe lângă caracteristica sa de categorie filozofică) este legat intrinsec de mișcarea Pământului și când facem referire la altceva din univers, ne raportăm la acesta.

                                                                   Mai târziu, prin toamna lui 2014 a apărut o emisiune la TVR2: Ieri, azi, mâine. Față de aceasta titlul meu diferă numai cu un și. Nu prea ar fi mare confuzie, având în vedere că este vorba despre amintiri pentru viitor (cum spune cineva pe net la prezentarea noii emisiuni). Nici nu m-a surprins prea tare chestiunea cu amintirile și viitorul, deoarece mi-am adus aminte că, prin 2000 la PROtv era o emisiune cu Silviu Brucan: Profeții despre trecut. Eu cum nu am o pregătire apropiată de cei de la televiziuni, nu mă interesează prea mult antinomiile lor. 

                                                                   Să zicem că, asta ar fi despre titlu. Despre imagine: cea mai potrivită nu este alta decât aceea care face trecerea din timpul nostru spre cel eshatologic: mănăstirea. Și pe care mănăstire să o aleg ?  Pe aceea a locului natal !





------------------------------  mihaibrebu@hotmail.com

                                                  

                                             

FARISEII

de Mihai G. Tănase 

                                                Azi fiind zi de sărbătoare și nu o sărbătoare oarecare de peste an, am zis că este bine „să nu fac nimic”. Să nu faci nimic duce spre lenevie și acest lucru intră în cele șapte păcate capitale sau de moarte ale credinței ortodoxe (asta ca să mai încurc și eu lucrurile cum au făcut cei de la evz.ro; însă eu precizez că este vorba de lenevirea în rugăciune nu în odihnă).

                                                   Nu știu exact (și nici nu mă interesează) de ce orientare este evz.ro, din punct de vedere politic; dar după cum am citit este împotriva Președintelui. Nu mă declar a fi un fan al Președintelui, dar după cum scrie în Evanghelie, trebuie să fim corecți și să dăm cezarului cele ce sunt ale cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.

                                                                                             Autorul articolului îl ia destul de tare peste picior pe Președinte și-i impută că, stă cam slab cu învățătura creștină, folosind cuvinte cu sens „peiorativ” față de doctrina creștin-ortodoxă. Ca argument citează site ul creștinortodox.ro, care face aluzie la mesajul Președintelui cu ocazia Sf. Paști. Și care este greșeala ”catastrofală” ? In loc de Paști a folosit cuvântul Paște ! Nu mass-media folosește acest cuvânt (inadecvat) „Paște” ? Și asta de ani și ani de zile ! Dacă ziaristul înverșunat făcea trimitere direct la Biblie era în ordine: toată lumea pricepea (și eu eram în asentimentul lui), dar el nu-și asumă niciun fel de răspundere, el este un justițiar, face trimitere „la surse”, sau în cel mai bun caz nu Președintele și-a redactat mesajul, ci niște sfătuitori neștiutori de ai lui.

                                                           Eu văd lucrurile altfel (am mai spus-o: sunt creștin-ortodox).

                                               Presedintele este de confesiune protestant-lutherană, dar nu cred că este și practicant, pentru că atunci ar fi trebuit să știe că, și în Biblia protestantă (cea în traducerea lui D. Cornilescu-1924) se folosește termenul de Paști și nu de Paște. Nu putem să-i facem vreun reproș. Oare câți dintre noi, ăia 85 % din populația României declarați creștin-ortodocși,  sunt creștini practicanți(sau chiar din elita intelectuală) și știu să facă diferența între Paște și Paști ? Nu se înscriu aici și unii dintre consilierii săi (care, probabil, i-au redactat mesajul de Paști) ? Teologia nu este ceva simplu cu care să ne jucăm și să o întoarcem după mintea fiecăruia. Dacă Președintele studia Teologia era pastor, nu profesor de Fizică !

                                                                   Nu trebuie să uităm că, Iisus Hristos (Dumnezeul nostru adevărat) ne-a spus: Nu judecați, ca să nu fiți judecați - Mt. 7.1.






------------------------  mihaibrebu@hotmail.com

                                                                                      

FAȚA NEVĂZUTĂ A LUNII

de Mihai G. Tănase 

                                                                                                Moto

                                                                                                                                                                                                                                                                           Mt. 13.43

                                              Biblia ne spune că, Dumnezeu a făcut lumea ex nihilo în șase zile (hexameronul) și în ziua a șaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le făcuse. 

                                                      În ziua a patra Dumnezeu a făcut aștrii. Nu putem cu mintea noastră să înțelegem de ce El a stabilt ca, perioada de rotație a Lunii să fie aceeași cu perioada ei de revoluție, dar ne-a permis să facem ceva: să constatăm, numai ! Din acest mister a rezultat că, numai o față a Lunii este vizibilă de pe Pământ, iar cealaltă este nevăzută din orice punct de pe Pământ am privi Luna. (Aceasta se studiază prin liceu și unii o reiau și în facultate, funcție de ce științe studiază.) 

                                              Asemenea vizibilității Lunii este și percepția societății umane, cel puțin în România. Pe fața vizibilă și ultra popularizati sunt cei care studiază științele umaniste, iar pe cealaltă parte sunt cei care studiază științele exacte. Acest mod de a prezenta cele două „jumătăți” ale societății se făcea și înainte de '89, nu este nimic nou sub soare. Dar, cine face această delimitare „arbitrară” ? Cum cine ? Mass-media ! În special televiziunile și mai puțin radioul. Este explicabil într-un fel: acele personaje sunt de formație, în general, umanistă și la asta se pricep. Oamenii care se ocupă de științele exacte nu sunt popularizați într-un număr mai mare de 5 % (și asta ca să exagerez). Profesioniștii cei mai prezentați sunt: actorii, cântăreții de muzică ușoară și populară, maneliștii, sportivii, mai puțin medicii sau profesorii și umplutura de rigoare de calitate îndoielnică. Ori, de-a lungul anilor această activitate anormală a mass-mediei se răsfrânge asupra tuturor categoriilor sociale și nu în bine; se formează opinii eronate în rândul maselor cum că unii ar fi mai sus decât alții, un fel de pro domo sua sau „noi și restul lumii”. 

                                                  Este logic că, unii fără alții nu pot să existe: trebuie asigurat un echilibrul între material și spiritual. Atunci când acest echilibru este instabil, el trebuie corectat. Așa cum decurg lucrurile acum, echilibru trebuie refăcut prin antrenarea celor de pe fața nevăzută a Lunii, care au o pondere destul de serioasă și va trebui să-și găsească locul cuvenit în activitățile mass-mediei.






-------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                           

                                                                

ACTUALITĂȚI

de Mihai G. Tănase 

                                                   De mai multă vreme mă tot întreb și nu-mi găsec răspunsul potrivit: să renunț sau nu la abonamentul TV ? Când apuc să mă uit la televizor cu foarte mare greutate găsesc ceva interesant, pe vreun canal. Emisiuni făcute la întâmplare, care se adresează nu știu cui, dar probabil aduc ceva beneficii celor care le fac; altfel nu pot să le înțeleg rostul. Că nu sunt structurate pe categorii sociale de populație se vede imediat, nu-ți trebuie o calificare specială. Unele sunt atât de vulgare încât mi-e jenă să mă uit. Trăiesc senzații din copilărie uluitoare, ca atunci când am văzut pentru prima oară o femeie cu țigara în gură, fumând în public. In mintea mea de copil nu acceptam așa ceva (pentru că nu văzusem niciodată), doar bărbații fumau. Dar, nici aceștia nu fumau în fața părinților. Era un respect moștenit, autoimpus. Asta se întâmpla într-un sat de munte și comunitatea avea niște reguli de conviețuire bine stabilite (cred că, biserica avea o influență importantă). Ce să zic ? ”Niște nenorociți neemancipați, uitați de Dumnezeu !” 

                                                       Nu a trecut decât o perioadă extrem de mică, în comparație cu timpul schimbărilor în istorie și multe s-au și uitat. Dacă îi spui la un individ născut după '89, că nu de mult înainte ca să cumperi 20 l de benzină, se ședea la o coadă de trei km, timp de 12 ore, lăsai mașina în rând peste noapte și a doua zi continuai de unde ai rămas, și tot nu erai sigur că ajungi la pompă,  se uită la tine la cub nu pătrat și te cataloghează ca dus cu mintea. Uitarea este excelentă pentru sănătatea mintală ! Și cum societataea nu stă pe loc, se tot dezvoltă „în spiarlă și pe planuri superioare” (așa ne învăța, parcă, pe la materialismul științific și dialectic) televiziunile se adaptează din mers cu programele. Aduc în prim plan oameni de care nici n-ar trebui să știm, nu să auzim, iar pe cei care ar trebui să fie în atenția noastră, pentu ce au făcut pentru țară, i-au dat uitării demult.

                                                             Aflu pe diverse căi, prin cunoștințe, că profesorul cutare (o somitate) sau academicianul cutare nu mai este printre noi. De ce să fiu informat de televiziune, ea se ocupă cu probleme importante: ce violator a fost prins prin știu eu ce sat, ce accident teribil s-a mai întâmplat, ce-a mai făcut vreun polițist indisciplinat (că acum e voie să vorbim și despre ei, dom'le, suntem în democrație), ce mireasă caută vreun june, ce bine se trăiește pe la țară (chestiunile ecologice, frate...), ce să mâcăm, ca să fie sănătos, sfaturi medicale, care a mai luat șpagă și de ce, vorbărie destulă pe fond politic (de nu se înțelege mare lucru), ba chiar îl mai ia peste picior și pe Președinte, că doar presa audio-vizuală este „a patra putere” în stat etc. etc. 

                                                            Americanii au o vorbă când ceva nu merge bine: Mai dă-mi o a doua șansă și totul o să fie ok !

                                                            Eu le dau a doua șansă până după alegeri și dacă o să fie tot așa, arunc televizorul pe fereastră !






-----------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                           

P P S - uri...

de Mihai G. Tănase 

                              

                                         Ce plăcere ne face un pps frumos primit de la un prieten sau cineva drag ! Un pps poate fi alcătuit pe orice temă și subiect cu condiția să aibă o bază logică în expunere. Atunci câd este vorba de relatarea unor evenimente istorice, elaborarea unui pps devine o treabă destul de serioasă și chiar riguroasă. Nu oricine poate să-și permită sa facă considerații (în nume propriu) pe care le dă drept „adevăruri” și în încheiere să le justifice, laconic, că a făcut o compilație cu imagini și text luate de pe net. Aș fi de acord și cu acest lucru, dacă, cel puțin, ar fi o compilație „bună”.

                                             Primesc, recent, un pps intitulat Templierii. Frumoasă prezentare ! Interesant din mai multe puncte de vedere și chiar captivant. Către sfârșitul prezentării, autorul (un oarecare ANGI) bagă următorul text: „Vinul este puternic. Regele este și mai puternic. Femeia este mai puternică decât amândoi, dar Adevărul îi biruie pe toți - (Citat din Cartea Ezdra)”. Mi-a plăcut citatul și iau Biblia să verific. Caut în Biblia protestantă și nu găsesc. Caut în Biblia ortodoxă și nu găsesc. Intru pe net - scăparea universală. Nu găsesc. Nu se poate. Mă întorc la Biblia ortodoxă: în Vechiul Testament sunt trei cărți ale lui Ezdra. Prima și a doua (a lui Neemia) sunt cărți canonice (cărți acceptate de către Biserica ortodoxă), iar cea de a treia este necanonică (bună de citit). Ori, ”citatul” este tocmai din această carte, cu mențiunea importantă că, nu este citat ci este un rezumat făcut de către autorul pps-ului din cap.3.24 la cap.4.35. Și uite așa s-a ajuns la modificarea Sf. Scripturi.

                                                 Sigur, pe net găsești tot felul de informații: interesante, științifice, de cultură generală sau pur și simplu niște otrăvuri. Nimeni nu le dă o autenticitate, fiecare le postează cum îi trece prin minte. Nenorocirea mare este pentru mulți tineri: cum nu știu ceva intră pe net și le iau ca pe adevăruri indubitabile, constituindu-le în ipoteze de lucru verosimile. Acestora le-aș recomanda, pentru că tot suntem la capitolul Biblie, mai întâi să citească pericopa: Casa zidită pe stâncă Mt. 7. 21 - 27, sau mai pe românește: Nu tot ce zboară se și mănâncă !





------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

UN CĂLUGĂR...

de Mihai G. Tănase 

                                              Mai zilele trecute primesc un email de la un prieten. Un email interesant, prin conținut. Cineva care a studiat cazul în speță a făcut un lucru bun și a compus emailul cu pricina. Se atrăgea atenția tuturor cititorilor asupra emailurilor cu un conținut similar celui de genul: o fată bolnavă de leucemie din orașul x, studentă la... etc. etc. face apel la dv. de a trimite acest email la câti mai mulți prieteni, deoarece Yahoo (sau altă companie) oferă, ca ajutor, un cent $ pentru fiecare redirecționare, în scopul efectuării unei intervenții medicale în străinătate; să nu dea curs solicitării și să-l șteargă. Sunt oameni care se ocupă cu tot felul de „chestiuni” în a scoate un ban, umblând la coarda sensibilă a omului. Mi s-a părut corect emailul trimis de către prietenul meu, întrucât am primit acum vreo două luni același email(cu fata...) identic cu unul de acum patru ani și mi-am pus întrebarea firească: cum dom'le în patru ani nu s-a rezolvat problema ? Deci, ceva e necurat ! Am oprit retransmiterea emailurilor cu subiect „umanitar”.

                                                    Asfel de lucruri se întâmplă și în spațiul real, nu numai în cel virtual: „românul e inventiv” !

                                                       Zi de duminică. Sună la ușă cineva. Deschid: un călugăr ortodox, îmbrăcat cu anteriu și avea potcap, un ecuson pe piept si niște foi de hârtie în mână. Știți, eu strâng fonduri pentru ridicarea unei mănăstiri prin Bărăgan și vă rog să dați și dv. ce puteți. Uitați am ecuson și puteți să mă verificați. Părinte, eu nu verific pe nimeni (că n-am lucrat la Securitate), dar am să vă pun o întrebare și dacă îmi veți da răspunsul potrivit voi contribui cu ceva, că și eu sunt ortodox. Vă rog să-mi spuneți unde scrie: „Iată Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine.” Călugărul: In Biblie ! Sigur că în Biblie, că doar nu o scrie în Coran, zic eu. Unde ? Așa în mare, cartea. La Isaia, zice el. Părinte, nu scrie acolo și am să vă spun eu: Apocalipsa 3.20. Mergeți cu Dumnezeu, că nu vă dau nimic. In zi de duminică, un călugăr trebuie să fie prezent la sf. Liturghie, nu să umble brambura prin blocuri. Ce stareț îi dădea lui binecuvântarea pentru această activitate ? Ăsta era un călugăr „sub acoperire” !






--------------------------    mihaibrebu@hotmail.com

                                                       

SECTELE

de Mihai G. Tănase 



                                                                                      Moto
                                                                                    
                                                                                   Mt. 15. 14

                                                 De multe ori am vrut să scriu articole pe teme religioase, dar am evitat acest lucru, deorece sunt chestiuni sensibile și nu toată lumea are o pregătire cât de cât suficientă pentru a face față unei discuții pertinente în domeniu. Atunci când se abordează o temă religioasă, de cele mai multe ori, se ajunge la dictonul lordului Chesterfield: „indiferent din ce individualități ar fi compusă o adunare, tot o adunătură este”. Aceasta se întâmplă din cauza pregătirii diferită a indivizilor și care țin neapărat să-și impună punctul personal de vedere.

                                                      Ce se înțelege, în mod generic, prin sectă ? Prin sectă se înțelege acea comunitate care s-a despărțit de biserica mamă - cea ortodoxă.

                                                             În timpul regimului comunist unele secte erau interzise, iar astăzi unele dintre acelea au fost recunoscute de către stat. Spre exemplificare poate fi citată secta Martorii lui Iehova. Această sectă înainte de 1989 număra în jur de 20.000 de membrii în România, care activau „în clandestinitate”, ca în prezent să aibă circa o sută de mii de adepți care își exprimă punctele doctrinare la „lumină”. Cum își exprimă aceste puncte doctrinare ? Prin „credicioși pelerini” din casă în casă, din bloc în bloc, din apartament în apartament împărțind materiale tipărite. Este treaba lor ce fac și cum gândesc, dar în momentul expunerilor lipsite de un oarecare temei teologic și interpretării Bibliei într-un mod aleatoriu, nu numai că mă deranjează, mă și enervează.

                                                             Am să dau un singur exemplu (deși am mai multe). Azi sună cineva la ușă: Două doamne, fiecare cu un număr impresionant de reviste pe care le voiau a fi difuzate. Le-am recunoscut imediat după titlul revistei. Bună ziua, bună ziua ! Suntem martorii lui Iehova. S-au oferit să mă învețe cum să citesc Biblia și să o înțeleg (ca ei). Aveau un tip de discurs stereotip, care părea „elevat și convingător” pentru un om simplu, care se declară a fi creștin. Le-am lăsat să-și facă numărul, după care le-am întrebat cine a fost Iisus Hristos. Nu s-au așteptat la întrebare și mi-au dat răspunsul din erezia lui Arie. Am început să râd. Mi-am dat seama că nu aveau niciun fel de pregătire în domeniu, deși una dintre doamne era inginer constructor, cu facultatea terminată la Cluj. Atunci, am întrebat-o cu ce profesori a studiat Statica, Rezistența materialelor sau Dinamica construcțiilor (ghinionul ei că a dat peste unul de aceeași profesie). Mi-a zis că e vreme multă de atunci și nu-și mai aduce aminte. Bine ! Atunci vă rog să-mi spuneți formula lui Navier (aceasta este un fel de litera A a alfabetului Rezistenței materialelor). Nu o mai știu ! Uitați cum facem: când vă puneți la punct (nu numai cu formula lui Navier) cu ereziile din Biserică, cu plăcere ,discutăm despre cum să înțeleg Biblia. Doamne ajută !

                                                               Poți să pui la îndoială agrafonul: „când un orb călăuzește un alt orb, vor cădea amândoi în groapă” ?







------------------------------  mihaibrebu@hotmail.com

                                                              

                                                              

MUIEȚI-S POSMAGII ?

de Mihai G. Tănase 

                                                                 Acum câțiva ani, dacă cineva îmi spunea că, povestirile lui Ion Creangă vor deveni realități, chiar că mă uitam pătrat la el. Dar am trăit să o văd și pe asta. Nu știu cum se face că, avem un „dar”: nu facem mai nimic, comentăm pe invers și avem niște pretenții astronomice.

                                                                  Nu știu exact când a apărut site ul pe net, intitulat EuroDomenii cu câteva subtitluri - printre care și unul despre cutremure; dar știu că administratorul site ului își are sediul în Slatina. Pe la sfârșitul lui 2014, din curiozitate intru pe acest site, deoarece apare și numele meu colectat din acest blog și ce constat ? Niște aiureli (ale lor, nu ale mele) care mi-au stârnit râsul. Caut un număr de telefon și-i contactez. Îmi răspunde un domn, care mi-am dat seama din primele secunde că n-are nicio tangență cu Seismologia, și-mi spune să-i trimit un email cu punctul meu de vedere. Așa am și făcut. Fără să-mi închipui că, acest email va ajunge tot la persoana contactată anterior, am adresat emailul către cei care se ocupă de domeniul respectiv. Le-am explicat cum stă situația și le-am justificat din punct de vedere științific cele afirmate.

                                                                    După ceva timp, prin februarie, accesez site ul să văd cum au făcut modificările solicitate. Nu-mi vine să cred când citesc ! Domnul sau domnii de la EuroDomenii - Pagini Favorite au luat emailul meu și au făcut un „copy-paste”. Râsul de pe lume ! A ieșit mai rău decât era mai înainte. Le dau din nou telefon și stabilesc cu același domn că, îmi ofer sprijinul în redactarea textului, numai să apară la nivelul științific corespunzător. Aștept, aștept să fiu contactat și nimic. Prin august, trecut, verific din nou site ul. Nicio schimbare. Le trimit un email care cuprindea textul corect și cum ar fi trebuit să apară (fără vreo pretenție de autor). Nimic, nimic, nimic ! Și în acest moment este în aceeși fază hilară.

                                                                                       Întrebări ar fi multe de pus, dar mă limitez numai la una. Cum poți să te iei la „trântă” (apărați de sigla UE) cu europenii în domeniu, când tu nu știi dacă ești în Slatina sau pe falia San Andreas ?





--------------------------  mihaibrebu@hotmail.com

DISCRIMINARE

de Mihai G. Tănase 

                                                         Nu mă trezesc bine și sună telefonul. Răspund. Un prieten mă ia la întrebări, cum că l-am tratat cu indiferență și vrea, neapărat, să-i găsesc un număr de telefon de la Autoritatea pentru protectia animalelor. Este adevărat că, mi-a cerut acest lucru acum câteva zile, dar am considerat că este o glumă și nu i-am dat atenție. Acum, am trecut la treabă și i-am găsit numărul solicitat.

                                                                        Prietenul meu, în drumurile sale pe care le face în interes de serviciu prin București, a observat în fața unui bloc de locuințe (proaspăt reabilitat termic și cu o fațadă destul de frumoasă) un fel de construcție provizorie din metal, înaltă până la etajul I al blocului și care are la vârf ce credeți ? Un fel de cușcă, cu destinație de colivie pentru porumbei (clasicul porumbar de la țară). În principiu, nu ar fi nimic rău, numai că pe lângă aspectul inextetic cușca are niște dimensiuni exagerat de mici, adăpostind unul peste altul în jur de 30 de porumbei cu ciocurile îndreptate catre afară, să respire. Nu mi se părea ceva anormal, dacă în loc de porumbei ar fi fost sticleți; atunci aș fi crezut că proprietarul lor a plasat o parte din cei pe care îi are în cap în acest spațiu comprimat, dar nici atunci n-ar fi fost în ordine... 

                                                                            Așa că, prietenul meu a sunat la Autoritatea pentru Supravegherea și Protecția Animalelor din subordinea Primăriei Municipiului București. Îi răspunde o domnișoară: Domnule, noi nu ne ocupăm de protecția păsărilor. Sunați dv. la Direcția Sanitar Veterinară; noi ne ocupăm numai de câini. Și pa !

                                                                              Prin urmare Autoritatea cu pricina are o titulatură greșită. Ea trebuia să se numească „Autoritatea pentru protecția maidanezilor”. Cu maidanezii e spectacol mare, când și când, pe la televiziuni: cu oameni mușcați sau chiar omorâți de către patrupedele canine(pe care le apără „iubitorii de animale”), bani cheltuiți pentru tratamentele antirabice, bani cheltuiți cu adăposturi și hrana lor, dar nu în ultimul rând cu banii cheltuiți pentru salariile personalului autorității. Toți acești bani de unde ? Din taxele și impozitele plătite de noi și administrate de către „cineva” !

                                                                                 Până se vor găsii soluții (că noi întruna căutăm soluții) porumbeii din cușca omului cu sticleți vor muri sufocați. Am, totuși, o soluție: îi dau telefon prietenului și-l sfătuiesc ca de mâine să-și schimbe ruta, să nu mai vadă porumbeii în chinuri...





------------------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                                                

                                                                          

4 MARTIE

de Mihai G. Tănase 

                                                                                          

                                                                                              Moto

                                                                                    Proverbele lui Solomon

                                                                                             Cap. 26. 5

                                                                  N-am de lucru și deschid televizorul, mai de dimineață, tocmai când la un post TV se reamintea telespectatorilor că, azi 4 martie (mai pe seară...) se împlinesc 39 de ani de la nenorocirea care a venit peste România și ce prăpăd a fost: mii de morți și peste 11.000 de răniți, plus clădirile dărâmate în București. „Gargară” ieftină și enervantă. Am închis jucăria. Pe la amiază, iar fac greșeala și deschid aparatul, de data aceasta pe un canal care zice că, transmite pentru segmentul tânăr de populație, căruia îi face educație într-un mod penibil. (Ce să învețe tinerii de la ei ? Niște lucruri mai mult imorale!) La acest post am aflat niște lucruri năucitoare, tot relativ la cutremure și la cutremurul din 4 martie 1977.

                                                          Un cetățean (probabil un „specialist” în seismologie) a făcut câteva aserțiuni privind legătura tot mai puternică ce se dezvoltă între schimbările climatice („actuale”) și producerea seismelor. Vezi Doamne, am făcut ce am făcut și am schimbat clima. Această schimbare de climă are o influență determinantă asupra producerii cutremurelor de mare intensitate (pe scara Richter). In partea stângă a ecranului, într-o fereastră, au tot rulat imagini cu două seismografe. Treabă serioasă dom'le ! Nu trec câteva secunde și apare „o tanti” de la INMH (în locul cetățeanului pe ecran) și a început să debiteze niște aiureli despre climă, schimbarea acesteia și influența sa asupra cutremurelor. De când Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie se ocupă și de seisme ? Ceva formidabil ! Trebuie să recunosc că, am rămas în urmă rău. Cine a urmărit știrea vreo câteva nopți nu mai are somn. Doamne, doamne mare ești !

                                                     S-a trecut și la partea a doua în legătură cu seismul din 4 martie, lucruri aflate abia acum: Cum a fost găsit cadavrul actorului Toma Caragiu. (De fapt, i s-a găsit numai capul, dar producătorul habar nu are.) Cine l-a găsit ? Pe acest subiect a fost o dispută în trei: doi bărbați și o femeie. Fiecare și-a arogat fapta. Ce mizerie televizată ! Ce importanță mai avea acum cine l-a descoperit pe bietul actor sub dărâmături. Mai bine s-ar fi dus toți trei la o biserică(ori la mormânt) să-i aprindă o lumânare.

                                                           Nu am veleități de mare cunoscător într-ale seismelor, dar prin câteva sute de articole citite(elaboratele de către institute cu prestigiu în lume, privind ingineria seismică) nu am găsit nicăieri influența schimbării climei asupra seismelor. Aceasta mă determină să spun că, tot ce am auzit azi pe la televizor relativ la climă și cutremure sunt niște inepții.






-----------------------   mihaibrebu@hotmail.com

                                                                                

PLAGIATUL

de Mihai G. Tănase 

                                                                          Cam ce ar fi plagiatul ? De fapt ce este în sine ? Plagiatul este un furt ! Nu orice fel de furt, practicat de către delincvenții de drept comun, ci unul practicat de către "intelectuali". Unii cu clasă dom'le ! Adică, cineva scrie o lucrare științifică și pentru susținerea propriilor idei este necesar să citeze pe înaintașii săi, în cazul în care ideile acestora sunt tangente sau se intersectează cu ale sale. Ceea ce ar fi de reținut este că, citarea respectivă trebuie făcută în așa fel încât identificarea celui citat sa fie extrem de facilă. Dacă se omite acest lucru, tot ce a expus se consideră că îi aparține, ceea ce este imoral: adică s-a comis un furt intelectual. De moralitate, în special, se ocupă Biserica. Aceasta nu are un "consistoriu" și pentru plagiatori, deoarece are altele mult mai importante de facut. Până la urmă, tot oamenii apreciază dacă ai fost sau nu moral, atunci cand ți-ai scris lucrarea.

Deocamdată,  sunt niște norme legale aparente de pedepsire, într-un fel sau altul, al plagiatorului. Sunt interpretabile și cu portițe: de, oameni suntem ! Timpul le va rezolva pe toate.

                                                                          Aș avea o sugestie de făcut, pentru cei care vor, musai, un titlu științific și vor să scape de oprobriul public ("oamenii sunt răi", ce să zic !). Nu este prea morală, dar nici absolut imorală. Văd că, nu s-a sesizat nimeni până acum și merge... (Cum am spune: merge și așa, ce dracu' !)

                                                                         Metoda aș numi-o "a corcirii" sau "a juxtapunerii".

                                                                          Și ca să nu spun povești, voi relata o situație trăită. La secretariatul pentru doctoranzi de la ICB vine un tip care terminase Fizica la Universitate, că ar vrea să se înscrie la doctorat, în Termotehnică (materie ce se studiază la Facultatea de Instalații pentru Construcții) și spune că vrea să i se dea diploma de Dr.ing. Secretara îi spune că nu se poate să se înscrie, pentru că ICB nu dă astfel de diplome la cei cu studii facute la Universitate. Prin urmare, universitățile tehnice dau diplome de Dr.ing. , iar Universitatea dă diplome de Dr. în materiile care sunt în programa ei. Acum vine și poanta: Invers se poate, în raport cu ce a vrut absolventul de Universitate !

Așa că, nu vă rămâne decât să luați titlurile de pe unde puteți mai ușor și să le juxtapuneți, să le corciți. E simplu, nu ? În acest fel nu se mai bagă de seamă: care cu care... în situația în care nu vă pasă și vă simțiți confortabil.






-----------------------------------  mihaibrebu@hotmail.com