CE A FOST VA MAI FI

de Mihai G. Tănase   

                                                                Cum citiți titlul imediat ești tentat să revezi titlul blogului: identic ! Nu, nu este nicio greșeală, numai ca se pare că ar fi niște coincidențe.

                                                   În Vechiul Testament este o carte intitulată „Ecclesiastul” . Ecclesiast înseamnă predicator, propovăduitor și nu este altul decât fiul regelui David, înțeleptul Solomon. În primul capitol, la început, găsim și acest verset cu titlul blogului și articolului acesta.

                                                                Azi, la ora 6:00, la Radio România Actualități - emisiunea Matinal, fiind 2 iunie Înălțarea Domnului și Ziua Eroilor României, prezentatoare spune că pe la țară se mai obișnuiește să se spună și Hristos s-a înălțat ! , în loc de salutul cotidian. La această afirmație prezentaorul-coleg spune: Adevărat s-a înălțat ! Ce să mai înțeleagă Nea Ion de la Seaca ? Populația României, înproporție de 86 % ortodoxă, este împărțită în două: populația de la oraș, care azi spune Hai să trăiești și cea de la țară care spune Hristos s-a înălțat. Mie mi-a venit să râd, dar și să plâng pentru bieții prezentatori de la radio săraci cu duhul (în accepția comunistă).

                                                                   Acum vreo 20 de ani, un prieten de prin Mușcel-Argeș care era cântăreț cu studii teologice la biserica (singura) din cartier îmi spune o întâmplare, hazlie tare. Ieri dimineață eram în altar și puneam în ordine niște obiecte de cult, când  mă trezesc cu o femeie înăuntru. Îi spun cu voce tare: Ieși repede afară, femeile nu au voie să intre în altar. La care ea: Știți, eu nu sunt din București ! În mintea femeii erau două Ortodoxii: una la oraș și una la țară !

                                                                    Nu a spus bine Solomon că, ce a fost va mai fi ?

                                                                    Nu știu cum mai este cu acea oră de predare a religiei în școală, dar este urgentă nevoie să se introducă măcar 1/2 h de predare a religiei la Radio: Să știe toți românii cum să se salute între ei...

--------------- mihaibrebu@hotmail.com 

                                                                 

RECLAME TV

de Mihai G. Tănase   

                                                                          In general, când deschizi televizorul, în intervalul la fără zece dai peste reclame comerciale, pe mai toate canalele.  Nu voi descrie o reclamă pentru care nu am abilitatea de a o prezenta; asta așa să nu spună unii că nu m-aș pricepe și n-aș avea pregătirea de specialitate (cu toate că, aceste reclame sunt adresate publicului larg și impactul lor asupra omului trebuie să fie cel scontat).

                                                                               De câteva zile rulează o reclamă despre cum să cumperi „beton predozat la saci”. Elaboratorii acestei reclame, interesantă de altfel, probabil sunt în cel mai bun caz absolvenți de științe umaniste sau simplu: niște oameni din popor !

                                                                                              Reclama: Niște bărbați, care nu arată a muncitori, fac la lopată o cantitate de beton pe care o pun în operă. Atunci, constată că au elaborat o cantitate prea mare de beton și o bună parte rămâne superfluă. Hop și îndemnul: „Cumpărați saci cu beton predozat și rămâne să mai adăugați apa !”

                                                                                               Nea Ion de la Seaca cumpără niște saci cu beton predozat și-i adaugă câteva căldări cu apă. Ciorba este gata și o pune în grinzi. În mintea lui zice că a făcut treabă bună, confirmată de reclama respectivă tv. Dar, nu este bună. Cei care au conceput reclama trebuia să spună: și adăugați apă conform indicațiilor menționate pe sac sau dracu' știe unde !  Nu intru în tehnologia preparării betonului, pentru că aceasta se preda pe parcursul a două semestre școlare în facultate. Ca greșeală indusă de reclama în cauză este raportul A/C (apă, ciment). Nu punem apă în componentele betonului la întâmplare, dacă dorim să obținem o anumită clasă (marcă) de beton. Este o determinare științifică cu formula unui rus, numit Skramtaev. 

                                                                 Și uite așa se realizează elementele de construcții la cel mai înalt nivel tehnic.

                                                                                          Acum, dacă mă gândesc puțin, aceștia sunt oamenii pe care ar vrea Președintele României să-i înglobeze în proiectul dânsului România Educată !

--------------- mihaibrebu@hotmail.com 

INFORMAȚII ONLINE

de Mihai G. Tănase   

                                                     Am ceva vreme de când nu mai privesc la tv. Probabil intervine vârsta, care vrând nevrând, îți schimbă ritmul lucrurilor cotidiene. Nu prea cred în această supoziție, dacă ar fi ceva atractiv și interesant. Acum, mă documentez din informațiile postului național de radio și trec zilnic în revistă știrile pe Google, care, în general, sunt decalate cu o zi față de alte mass-media. Dar ce importanță mai are când vezi un titlul de articol de te face să tresari și când îl citești constați că este mai prost decât compunerea unui elev de clasa a V-a sau a VI-a ? Am mai pus această întrbare retorică: Nu există cineva luminat la cap măcar cu lucșii unei lumânări ? Chiar și Eliade Rădulescu  și-ar fi schimbat dictonul Scrieți băieți, numai scrieți. Nu se poate ! Și uite că se poate.

                                                           În publicația Capital apare azi un articol intitulat: Fenomenul care lovește puternic pensionarii din România ! Pericol major la șase ani după ce primesc pensiile. Semnat de un domn despre care am aflat, tot după Google,  că ar fi student la Jurnalism. Poate nu o mai fi, pentru că există un obicei și aici: nu se afișează data postării.

                                                                   Parcă îl văd pe acest domn cum îi explică expertul din el lui Nea Ion de la Seaca. Am să fac o descriere succintă la ce a vrut să zică. Cum ieși la pensie mai trăiești șase ani și mori, pentru că suntem pe penultimul loc  în UE, la speranța de viață. 

                                                                                            Dacă venea la mine înainte de publicare să-i dau un aviz, îi spuneam: Publică asta, că este același lucru sau chiar mai bun. Un bătrân trecut de 83 de ani (cât zice că e speranța de viață in Norvegia - locul I în UE) vine la medic și-l roagă să-l îmbolnăvească de SIDA. Tataie dumneata ești nebun ? De ce vrei asta de la mine? Păi am auzit că după ce te îmbolnăvești de SIDA mai trăiești zece ani ! 

                                                                       De mâine gata și cu informațiile de pe Google !

 --------------- mihaibrebu@hotmail.com 

                                                  

BURSĂ DE ELEV

de Mihai G. Tănase   

                                                                         În prima săptămână a anului acesta, mass media și-a început activitatea de bază, cu tot felul de analize  privind acordarea de către Ministerul Educației de burse elevilor, în condiții modificate.

                                                                Ce să vezi ? Supărare mare pe elevii care se considerau să ia un ban, pe nimica, de la stat. Chestia asta cu reprezentanții elevilor în consiliile profesorale o consider de-a dreptul o prostie. Cum un om cu mintea necoaptă este ascultat și mai mult îi iei în comnsiderație ceea ce debitează el, la nivelul unuia cu experiență. Mai mult am asistat la un nivel de impertinență ieșit din comun: Președintele Consiliului Național al Elevilor îl ia la întrebări, în direct la un post tv, pe Ministrul  Educației, iar acesta dialoghează  pe un ton jovial.

                                                                                       Problema în discuția contradictorie era ridicarea pragului de obținere a bursei de performanță de la nota 8,5 la 9,5, impusă de către minister. S-a mai intercalat și un interviu cu un elev (care avea un inel de argint pe degetul arător de la mâna stângă, mai mare decât al Papei) susținând în limba lui, că el face efort să învețe și are nevoie de bani. Altfel nu poate. Învață pentu mine !

                                                                                           Ziaristul Ion Cristoiu, intr-un interviu, susținea că, dacă ar fi după el pragul ar trebui ridicat la 9,9 , întrucât bursa de performanță  nu este o bursă de sărăcie.

                                                                                                Acum, o să vă relatez cum inginerul Emil Prager acorda burse de merit studenților de la Construcții, în perioada interbelică.    

                                                                                         Inginerul Prager acorda două burse de merit pe an, din beneficiul antreprizei sale. Pentru aceasta punea condiții dure de obținere și una particulară: la terminarea studiilor absolventul trebuia să lucreze cinci ani la antrepriza sa. Nu trebuia să-și amortizeze investiția în burse ? Mulți ingineri au fost bursieri Prager care au ajuns profesori universitari. Era o mândrie să lucrezi la Prager.  

                                                                                            Ce se întâmlă acum ? Personal, nu am auzit că, vreo firmă productivă să acorde vreo bursă gen Prager.  Elevul ia banii de la stat și la terminarea studiilor pleacă unde vrea el sau se angajează la privat. Adică ia din banii mei, ai tăi și îi aduce (dacă îi aduce) beneficii la unul cu care nu am nicio tangență. Asta e logică ?

                                                                                          Sunt de acord să se atribuie un singur fel de bursă: Bursa socială și atât ! 

                                                                              Cine are poftă de învățat, învață și fără bani. Condiții bune sunt destule, numai că trebuie exploatate. 

   

                                              Statul nu poate da și cap !          

     --------------- mihaibrebu@hotmail.com                                          

UN REZUMAT QUASICOMPLET

de Mihai G. Tănase 

                                                  Am primit pe WhatsApp acum câteva momente, de la un prieten, comentariul de mai jos. L-am citit cu atenție. Ar mai fi de adăugat comentarii similare și în alte domenii. Pentru început consider că este un lucru suficient, ca să nu ne ia durerea de cap și mai tare.

5 ianuarie 2022, 11:23

de Adriana Stoicescu, judecător, Tribunalul Timiș

Scoateți, mă, limba română și istoria din școli! Definitiv! Nu vă opriți la olimpiade, un mizilic. Ce nevoie avem de ele? Într-o țară plină de ”academicieni” analfabeți și doctori în hoție, ne încurcă de-a dreptul. E plină patria de ”expertiza” lor, întru prostirea poporului care se uită tâmp în gura intelectualilor, colegi ai Elenei Ceaușescu.

Ce nevoie avem de Tolstoi și Eminescu?  Ardeți, naibii, cărțile, că ocupă loc și adună praf. Dărâmați statuile și ridicați cârciumi, căci mațul nostru, stăpânul nostru. Faceți din muzee hub uri gastronomice, pe bune! Nici dracul nu mai are nervi să viziteze niște vechituri în care sunt expuse chestii care nu țin de foame. Și cum să te lauzi pe Instagram că ai vizitat un muzeu? Doar nu am înnebunit…

Despre biserici am stabilit: dărâmate, tată, rapid, că încurcă rău. Scoateți de îndată istoria din școli! Sclavul nu trebuie să își cunoască trecutul. El trebuie să știe să silabisească numele firmei de transport care îl duce la cules de sparanghel și, eventual, să numere până la zece ca să nimerească autocarul.

În rest, veselie maximă, distracție super, sărbători magice, patru ore pe Valea Prahovei că ”asta-i România”. Analfabetul funcțional va deveni istorie și vom lăcrima discret după el. Prostul absolut, cu privire goală, dar fericit, îi ia locul, încet, dar sigur. În timp ce alții ascultă Bach și Strauss, noi stăm cu ochii lipiți de un tv uriaș, privind cohortele de dame de prost gust unduindu-se desculțe pe ritmuri de manele.

Adorăm lanțul de aur gros de la gâtul unui rapsod cu banii lipiți de frunte și ne mândrim cu vocația noastră europeană, de executanți lași și fără coloană vertebrală, fără prea multe întrebări existențiale dar pricepuți la toate.

Distrugeți complet școala! Dați-i lovitura de grație, nu o mai lălăiți! Băgați la greu educație sexuală pentru cele 42 de genuri, că de educație sanitară nu e nevoie. Învățați-i să procreeze precum amoeba, ca să nu fie nevoie să îi mai învățați să se spele pe dinți.

Chemați-o pe Greta să ne învețe să salvăm planeta și pițigoii în timp ce stăpânii se plimbă cu elicopterul pentru 30 de km. Digitalizați, fraților, tot ce mișcă pentru ca funcția rinichilor să fie ajustată dintr-un buton, ca să nu mai fim nevoiți să ne deplasăm la privata turcească din fundul curții.

Nu, nu avem nevoie de cultură și nici de educație. Ne suntem suficienți. Și ne merităm soarta.

                                                    De ceva vreme credeam că am intrat într-o letargie fără sfârșit și că asta este situația pe care nu o putem schimba; dar, Omul sfințește locul !

--------------- mihaibrebu@hotmail.com  

BULLYING

de Mihai G. Tănase 

                                                                          În ultima lună mulți dintre tineri au suferit cel puțin trei bullying uri. Așa a început sumarul radiojurnalului al postului național de radio, de la ora 7:00. În acel moment, ca să citez un clasic în viață, am rămas perplex: când nu am priceput ce vor să spună domnii prin bullying.  Acesta este un cuvânt din limba engleză și cam atât. Trec la treabă și mă documentez. Cuvântul nu are corespondent în limba română și-i dă sensurile care ar vrea să fie; cum ar fi: intimidare, agresare verbală sau fizică, înjosire etc.

                                                                            Până mai acum ceva vreme s-au făcut eforturi de a înlocui cuvintele noastre cu cuvinte englezești, deși ale noastre sunt mai bogate în conținut, dar de, să fim în pas cu occidentul. Cuvinte cum sunt: țintă, marcă de fabrică, afacere, reducere, slujbă și multe altele, au devenit în mod curent: target, brand, business, discount, job. Iar de aici românul le-a îmbunătățit: Îi rebrenduim etc. Și uite așa ajungem la o romgleză perfecționată.

                                                            Odată, am dat peste cuvântul map și nu se potrivea traducerii în contextul matematic. Am luat mai multe dictionare și am găsit: hartă, plan, desen, mapă de birou sau portabilă. Niciunul nu mergea. La un moment dat găsesc într-un dicționar tehnic: reprezentare conformă. Aceasta era traducerea corectă !  Cred că este elocventă greșeala care se face continuându-se cu acest sincretism.

                                                               Degeaba Alexei Mateevici ne-a spus de acum o sută de ani: Limba noatră-i o comoară. Nu ne interesează !

                                                            Trecând peste toate, aș fi curios să știu, ce a înțeles Nea Ion de la Seaca cu bullying ul de la radiojurnalul de dimineață, al postului național de radio.

---------------- mihaibrebu@hotmail.com  

                                                                              

FOBII PENALE

de Mihai G. Tănase 

                                                                                           Acum câțiva zeci de ani un medic psihiatru mă întreabă: care este diferența dintre obsesie și fobie ? Am încercat să-i dau un răspuns, dar nu era la obiect; atunci el îmi spune: Obsesia are obiect și fobia nu. Simplu ca bună ziua, când știi...

                                                                                              Problema devine interesantă, dintr-un punct de vedere, atunci când nu știi și înghiți pe nemestecate tot felul de aberații ieșite din gura unor experți cu veleități. Sunt exact două zile de când s-a transmis la un post tv - cu pretenții de post național - o emisiune în care s-a dezbătut un articol apărut în Austria și care avea ca subiect pana de curent paneuropeană. La baza articolului erau afirmațiile ministrului apărării al Austriei, care îndemna populația orașului Viena cum să se pregătească de supraviețuire pentru două săptămâni. Pe burtiera televizorului scria în engleză: Blackout în Europa. Și dedesubt: Nu este o glumă..... Ce dracu' scrie blackout ? Imediat mi-am dat seama că, altfel nu înțelegea Nea Ion de la Seaca !  Erau și doi experți în supraviețuire , prieteni cu moderatorul și care răspundeau la întrebările acestuia. Acești experți au declarat că se pregătesc pentru această catastrofă de 10, 12 ani. M-am trezit din acest vis și am realizat că, Ion Creangă cu povestirea Drobul de sare a fost un nimeni pe lângă acești domni. Toată problema era că sfârșitul lumii va fi cât de curând, nu că ar fi exclus. Ne-au mai spus cum să depozităm alimentele la bloc, inclusiv apa prin debarale, să avem stoc de lumânări și să nu avem nicio frică...

                                                                        Toată prostia asta de discuție între trei oameni, care nici ei nu știau cine sunt, a fost o dezinformare totală și au creat o panică enormă în populație. Nici Securitatea lui Nea Nicu nu reușea o asemenea performanță. Cu alte cuvinte, toți inginerii energetici din Europa sunt niște idioți care s-au jucat de-a curentul electric. Am încercat să văd ce pregătire are doamna ministru al apărării al Austriei: nicio tangență cu tehnica, politician de meserie. M-am așteptat ca într-o oră,  două sa văd pe alte canale tv cum acești impostori au fost arestați. Nu domnule, scrie în constituția României ca fiecare cetățean are dreptul la libera exprimare. Exprimare , exprimare dar fară să produci panică colectivă. Asta nu știu dacă mai scrie ! Poate că o fi vreo lege și n-am auzit de ea. Azi, văd că se reia subiectul pe net, de către Observatornews.ro.,  emm.ro și tot așa, după zicala românească: un prost aruncă o piatră în apă și zece deștepți nu pot să o scoată. Ce să mai spun ? A apărut și replica secretarului de stat român în Ministerul Energiei: Nu avem date suficiente, sunt un cumul de factori, nu se știe, să stăm calmi etc. etc.  

                                                                                          Păi asta e problemă la care să stai calm ?  Nu avem oameni competenți în România care să ne lămurească, dacă nu se poate să ne liniștească?  Poate mai este cineva pe la Academia Română care se bucură de încrederea noastră și să aducă lămuriri.

                                                                    Eu și cu Nea Ion de la Seaca vrem să știm adevărul, nu poveștile de groază de la tv sau de pe net !

---------------- mihaibrebu@hotmail.com  

                                  

BĂJENIA VOLUNTARĂ

de Mihai G. Tănase 

                                                        Băjenia, un cuvânt rar folosit, care își găsește locul prin evul mediu.  Ce semnifică băjenia conform DEX ? Fuga (vremelnică) temporară a unor mase din calea cotropitorilor, a persecuțiilor politice sau a asupririi. Adică, o migrațiune.

                                                            De ceva vreme am observat că, oameni cunoscuți din cele patru zări ale României, când discutăm la telefon, fiecare cu nonșalanță, spun despre copiii lor din străinătate că le-au trimis cutare lucru. Aceasta nu ar fi de mirare când în mass-media se tot discută despre un număr de circa cinci milioane de români stabiliți în străinătate; și nici această afirmație nu mi-ar părea ca nefiind la locul său, când cel de al treilea președinte postdecembrist a îndemnat populația să meargă în străinătate, dacă nu îi mai convine să trăiască în țară. Unii au luat de bună ce a spus președintele și au luat-o către apus, alții așa au hotărât ei că ar fi mai bine. Acest fenomen durează de 30 de ani și nu știu dacă se va opri vreodată. S-au născut copii în străinătate. O altă generație. În urmă cu ceva vreme se difuza un reportaj tv cu acești copii născuți în Spania, care nu știau o boabă românește și nu aveau mai mult de 12, 13 ani. Deci aceștia erau deja naturalizați. Nu mai mult de ieri, când au avut loc alegeri parlamentare în Italia au candidat peste 120 de români. Acesti români reprezintă și interesele comunităților de români stabilite în peninsulă. Românii maturi mai vin pe acasă atâta vreme cât le mai trăiesc părinții, iar copiii lor în funcție de educația pe care au primit-o.

                                                                    Migrațiuni au fost și înainte de Primul Război Mondial. În special din Transilvania. Cei mai numeroși au fost cei din Țara Făgărașului, care au emigrat în America (SUA); de unde și numele făgărășenilor de americani. Majoritatea emigranților se ocupau cu activități comune, strângeau banii și-i trimiteau în țară. Cei mai mulți nu au mai revenit. Cam tot așa se întâmplă și acum.

                                                                      Această problemă a migrațiunii este una complexă și nu sunt eu în măsură să spun cum se rezolvă, dar mă întreb: Băjenia este vremelnică (cum spune DEX-ul) sau definitivă ?

  ---------------- mihaibrebu@hotmail.com                         

VISE URÂTE

de Mihai G. Tănase 

                                                         Omul când doarme are vise. Visele curăță celulele creierului de informațiile inutile, pentru a fi înmagazinate alte informații, utile. Este ceva similar cum ai șterge ceva din computer și ai introduce alte date. Nu știu dacă este exact așa, dar înclin să cred. Această explicație mi-a dat-o un medic, care studiase în prealabil psihologia.

                                                                Când te trezești mai obosit decât te-ai culcat zici că ai avut un coșmar sau un vis urât. Când și când am coșmaruri, vise urâte.

                                                                     Azi m-am trezit dintr-un vis urât. Ceea ce am visat nu era ceva cum ai spune: se făcea că... Eu am trăit în vis o realitate: prima ședință de partid în care m-au confirmat membru pcr. 

                                                           Așa cum am arătat în articolul Condiția sine qua non șeful meu de serviciu m-a determinat să o fac și pe asta; știind el de ce. Pentru acest lucru îi port o pioasă amintire. Și acum să vă spun cuprinsul visului.

                                                                     Ședințele se țineau în sala mare de la etajul III, din sediul Primăriei Capitalei. Începe ședința. Se citește darea de seamă. Discuții. Punctul 3, discuții relativ la primirea mea în partid. Nu prea am înțeles eu mare lucru. Eram stresat: Prorocul Daniel în groapa cu lei. Se trece și la ultimul punct. Se citesc recomandările și mă iau la întrebări. (În timpul acela eu eram doctorand și parcă susținusem un singur examen. Lucrul acesta nu prea se știa, dar totuși a răsuflat.) Un tip mai în vârstă, economist II sau I (cu salariu baban, tată, nu glumă), se ridică și solicită să răspund la întrebarea: Să ne spună tovarășul, cum crește productivitatea muncii în sectorul nostru de construcții-montaj, în urma aplicării tezei sale de doctorat în producție. De unde dracu' aflase individul ăsta despre teză, nu știu nici acum. Trei sferturi din sală moțăiau, alții citeau Scânteia și alții discutau aprins în limba de lemn. M-a luat cam prin surprindere și le-am zis: Nu știu exact cu cât crește productivitatea muncii prin aplicarea tezei în producție, dar pot să vă spun ce conține teza ! La care, jumătate din cei care dormeau, a strigat: Nu ! Nu! Nu ne interesează ! Și m-au votat, să se termine ședința mai repede. Mai târziu am avut o discuție cu directorul tehnic și șeful laboratorului central care mi-au cerut să le fac demonstrația rădăcinilor ecuației de gradul II. Eu am crezut că glumesc, dar mi-au zis că ei nu-și mai amintesc. Să cadă cerul pe mine ! B pătrat i-a botezat un coleg de al meu și râdeam de ne prăpădeam. Cine ne conducea ? Niște analfabeți tehnici ! Cam de același nivel erau mai toți din adunarea de partid. 

                                                          Se spune că, ceea ce gândești ziua visezi noaptea. Vrând-nevrând îmi amintesc de tovarășii și când și când mai mă chinuie câte un vis urât. Are bază, nu ?

---------------- mihaibrebu@hotmail.com

                                                                        

                                                                 

GROPARII

Imagine Internet

                                  de Mihai G. Tănase 

 

                                                 Ieri după-amiază deschid televizorul, nu-mi amintesc ce post tv era, și văd pe burtieră: Duminica nu se mai fac înhumări. Imediat mi-am zis: „Guvernul ăsta probabil a băut gaz” ! Nu am dat prea mare atenție și am schimbat canalul.

                                                       Ce bine este să începi ziua râzând !

                                                        În această dimineață ascult Radio România Actualități, emisiunea Bună dimineața România. Prima știre difuzată: Autoritățile din Galați (probabil Primăria) au dat o decizie prin care se interzice, temporar, înhumările în cimitirile din acest oraș. Motivul: un control efectuat în aceste cimitire a descoperit că groparii lucrând în zi de duminică nu sunt remunerați conform Codului Muncii, întrucât nu li se acordă sporurile prevăzute de lege.

                                                                                       Măi să fie ! Poporul român este un popor ortodox în procent de 86 % și în toate timpurile a existat o diarhie între Stat și Biserică. Tendința a fost ca statul să domine această diarhie, dar nu s-a reușit niciodată. Vii tu stat, acum, să schimbi cutumele ! Așa ceva nu se poate și nici nu se va putea face. De ce ? Foarte simplu !   Care sunt cele trei momente fundamentale din viața omului? Botezul (nașterea), Cununia și Adormirea (moartea) ! Acum, discutăm despre ultima, cu toate că există asemănări profunde din punct de vedere pecuniar al efectuării ritualurilor.

                                                                  Moare omul. Imediat rudele sau apropiații vorbesc cu groparii și in paralel cu preoții. Se știe ce prețuri practică ambii.  Groparii, au prețul lor în funcție de localitate, cimitir, consistența terenului etc. Nu se știe, întreabă cunoștințele sau vecinii defunctului și atât le dau. Groparii nu le eliberează vreun document pentru sumele încasate și chiar dacă declară niște sume încasate, acestea diferă foarte mult de cele reale. Persoanele în viață nu solicită aceste documente. Sunt supărate, întristate și numai de asta nu-i interesează pe ei. Sunt momente jalnice, în general. După câteva zile se uită totul !

                                                                    Și acum să o luăm pe scurtătură ! Vrei tu stat să impozitezi veniturile nedeclarate, ca eu stat să te aliniez la Codul Muncii și să-ți mai dau câțiva bănuți în plus, față de ce declari tu gropar că ai încasat? Dar, asta este o problemă nedeterminată, întrucât nu se va știe niciodată sumele reale.

                          Nu este și această situație un dezechilibru al diarhiei ?

Scrie în Biblie, la Ecleziastul: Ce a a fost va mai fi și  ce s-a făcut se va mai face. Nu este nimic nou sub Soare. Eu zic, să o lase moartă cu groparii !

--------------- mihaibrebu@hotmail.com

CE AVEȚI CU NOI ?

de Mihai G. Tănase 

                                                                                  De ce va timp, parcă aș avea un tic, urmaresc evoluția starea vremii pe telefon: Predicții pe o zi, pe zece zile sau chiar pe 15 zile. În cele mai multe cazuri, cei care se ocupă cu acest domeniu, te bagă în panică. Nu numai cei care stabilesc evoluția stării vremii de peste ocean, ci chiar cei de aici, ai noștri. Nu numai că predicțile nu au un grad de acurateță de cel puțin 60 %, nu o ghicesc de la oră la oră. Această știință numită Meteorologie se vrea a fi o știință exactă, care de fapt nu este nici o știință umanistă. Este ceva printre : la tv când îi auzi cum își expun argumentele, în jargonul propriu, crezi că sunt niște proroci. Nu se poate, măi nenică, să nu-i bage nimeni în seamă. Eu cred că fenomenele naturale cad peste prezicerile lor și nu invers ! Dacă spun că, o să se întâmple ceva calamități și nu se întâmplă, toată lumea e mulțumită și nu-i mai intreabă nimeni nimic. Dar, dacă se întâmpla : Noi am spus ! Un fel de Hopa Mitică. 

                                                                                     Nu mai mult de ziua de ieri. A început pregătirea de artilerie : De după amiază și până la ora nouă dimineața de 06.08.a.c. toată țara va fi măturată de vijelii, ploi torențiale și căderi de grindina cu excepția a patru județe (din 42). La ora 17:00 un post tv anunță că Bucureștiul se pregătește de marea furtună. Cum ? Închizând parcurile din sectorul 4. Să nu cadă vreun pom peste cineva. Mai bine anunța să plecăm cu toții într-un raion de concentrare, unde nu sunt pomi. În loc domnii care sunt plătiți, de noi, din primării, să-și facă treaba cu toaletarea vegetației inutile și periculoase, când este sezonul, se ocupă cu alte aiureli, invocând problemele de mediu și altele...

                                                                       Azi la ora 6:00, Radio jurnalul național ce ne comunică ? Au fost câteva vijelii prin țară și cea mai mare a luat acoperișul unui bloc de locuințe din Târgoviște. (Cum dracu' sa nu-l ia ? Șarpanta blocului nu a fost ancorată de structura de rezistență. Dar, nu interesează pe nimeni când vine vorba de astfel de probleme; dl inginer a dormit pe el la cursul de Civile.) Și ce s-a mai spus ? Avem coduri de toate culorile pentru râuri și de mâine o să fie bine. Au introdus atâtea coduri că nu le ajunge tot spectru solar. Nu pot să nu mă gândesc la Nea Ion de la Seaca prin cea trecut zilele astea, cu vijeliile și cu codurile de culori !

                                                                       Enigma mea este : Nea Ion de la Seaca o suferi de daltonism, că atunci este salvat !

--------------- mihaibrebu@hotmail.com

MOFTURI PĂCĂTOASE

                        Imagine Internet

                                                                                   de Mihai G. Tănase 

                                                         Când eram student mă plimbam pe bulevardul Magheru între Universitate și Piața Romană. Cu vreo 100 de metri înainte de a ajunge la Romană, pe partea stângă era o clădire cu fațada învechită, care avea la unele ferestre niște cutii negre aproape cubice. Ce am sesizat atunci era poziția lor: la etajul unu și doi. În această clădire își avea sediul Ministerul Energiei Electrice. Curios lucru pentru mine că, nu puteam să le identific și mă consolam cu ideea că o să învăț despre ele la anul poate... Ce dracu' or fi, ce dracu' or fi ?

                                                                 Peste câțiva ani de zile termin facultatea și mă repartizează la institutul de proiectări al Ministerului Energiei Electrice. Acolo mă împrietenesc cu un arhitect mai bătrân și-l întreb pe el ce este cu cutiile din ferestrele ministerului. La care el îmi zice: măi tată, unde sunt cutiile acolo își au birourile ministru și adjuncții lui. Stau la răcoare barosanii. Restul stau ca și noi. Este unitatea exterioară de aer condiționat !

                                                                          Prin ultimul an de studii se parcurgea și cursul de Fizica construcțiilor. Intersant curs. Aflai despre izolarea termică și fonică, despre acustica construcțiilor, despre formarea condensului in pereți, ventilații și chiar despre aerul condiționat (mai puțin, că acesta ar fi fost un element de burghezie). Totuși am reținut o frază pe care nimeni nu a putut să o demonteze: Diferența dintre temperatura exterioară și cea interioară nu trebuie să fie mai mare de cinci, șase grade Celsius. Și se venea cu argumente medicale, nu cu gogoși.

                                                                           Or, astăzi ce vedem ? Toți care au ceva mălai, hop își pun aparat de condiționarea aerului. În majoritatea cazurilor, ca să nu spun în totalitate, habar nu au cum să utilizeze aceste aparate, cu toate că au prospecte și manuale de utilizare. Mă uit la ei și fac cum îi taie mintea lor. Peste o perioadă scurtă de timp se trezesc cu tot felul de afecțiuni respiratorii sau reumatice. Cum dom'le că n-am făcut nimic !  Le atrag atenția medicii și inginerii, iar ei îi privesc de sus: Le-au spus lor niște analfabeți tehnici cum trebuie făcut. În marile magazine sau instituții temperatura interioară este de ordinul a 22 - 23°C sau mai mică, pe timp de caniculă. Ce să mai zic ? Chiar dacă asistența medicală este gratuită în România, tot nu merită să treci prin aceste experiențe, împins de mofturi păcătoase !

                                                       Și prostia costă !

--------------- mihaibrebu@hotmail.com

                                                                           

                                                                        

                                                                 

MADE IN ROMANIA

de Mihai G. Tănase 

                                                                     Săptămâna care a trecut am comandat niște articole de lenjerie la două unități din țară, cu veleități în domeniu. Nu am niciun reproș să le fac acestor furnizori, decât să-i laud: mână de lucru calificată și designeri profesioniști. În acest sens sunt justificate veleitățile lor. 

                                                                  Pe etichetele atașate produselor se menționează: Înainte de prima folosire produsele să fie spălate la o temperatură de maximum 30°C, respectiv 40°C. Produsele sunt din bumbac și colorate, unul roșu cu albastru și cel de al doilea bleumarin.

                                                           Și am trecut la treabă. Ce mi-am zis ? Hai să le spăl manual la o temperatură de 25°C, ca nu cumva să forțez nota și să se producă vreo decolorare. Ce să vezi ! Atât primul cât și cel de al doilea produs colorase apa, de parcă adăugasem o călimară cu cerneală. 

                                                             Măi Nenică, așa ceva nu se poate !

                                                                            Unitățile de confecții, la rândul lor, au cumpărat materialul de undeva, dar se vede treaba că nu mai sunt ingineri textiliști prin România. Să se fi desființat facultatea de industrie ușoară de la Iași și fiecare vopsește după cum îl ducea mintea lui creață ? E ceva de râsul curcilor !  Etichetele sunt edidate în trei limbi (bineînțeles și în engleză) pentru clienții din afară cu care au dânșii contracte și se încheie cu Made in Romania.  Ce-or fi zicând străinii, când vor păți ca mine ?  Asta este o rușine pentru noi !  Situația nu are rezolvare. Chiar dacă le returnezi, în cel mai bun caz îți dau banii înapoi și treaba merge înainte. Din nou deviza merge și așa este la loc de frunte !

                                                              Eu am avut un văr care era boiangiu. Nu avea decât vreo cinci sau șase clase. Venea la el clientul cu o mostră: niște combinații de culori, de te mirai. Așa îi vopsea materialul, care era din lână, bumbac sau in ! Cred că putea să se întreacă cu orice pictor, în culori. Însă, problema cea mai importantă pentu el era să nu se curețe (să se decoloreze și să iasă vopseaua în apă la spălare). Nu știu ce adăuga în timpul procesului de vopsire, cred că acid sulfuric; dar, nici nu-i punea eticheta cu Made in România. 

---------------- mihaibrebu@hotmail.com

EDUCAȚIA SEXUALĂ ÎN ȘCOALĂ

de Mihai G. Tănase 

                                                              Azi, la ora 17:15, deschid televizorul. Postul tv Antena 3 cu o emisiune ce a avut ca obiectiv lămurirea științifică a proiectului de lege cu privire la predarea Educației sexuale în școală. Participanți: Prof.dr. Vasile Nițescu, o doamnă și moderatoarea emisiunii, în platou; și indirect o doamnă (parlamentară - presupun). [Operatorii de transmisie nu afișau pe ecran numele celui care vorbea - probabil din cauza căldurii excesive de afară...]

                                                                       Cele două doamne, cu greu, au fost temperate de către moderatoare. Discutau în contradictoriu, în suprapunere, iar dl. profesor asista neputincios la ele. Fiecare se lăuda cum au făcut ele educație sexuală la copiii lor și Parlamentul ar trebui să țină seama de opiniile dânselor. 

                                                                       Ideile principale au fost despre vârsta copiilor, termenii specifici acestui domeniu, copilărie, pubertate și adolescență și când ar trebui un copil să înceapă această materie. În plus, cine ar trebui să fie persoana pertinentă în predarea cursului.

                                                                           Dl Profesor sexolog le-a lămurit într-un fel cum ar trebui făcut acest lucru, dar tot timpul doamnele aveau logoree: un bărbat și trei femei ! Fiecare cu profesia lui.

                                                         Un singur lucru plauzibil s-a remarcat: fără oameni educați nu se poate face nimic.

                                                                      Educația sexuală trebuie făcută de către cadrele didactice, ca orișicare altă materie, familia având un rol important. 

                                                                           Lucrurile sunt simple dacă știi cum să le abordezi.

                                                                            Un subiect ca acesta nu este de tratat într-o emisiune de 30 - 40 de minute și în componența arătată. Există oameni în România cu pregătire în acest domeniu al medicinii. 

                                Singura cerință este să-i asculte cine trebuie !

---------------- mihaibrebu@hotmail.com

BULETIN HIDROLOGIC

de Mihai G. Tănase 

                                                                   Nu am să dau vreun buletin hidrologic cu inundațiile care s-au produs recent și au afectat nord-vestul României, că ar însemna să mă apuce migrenele. Sunt specialiști în domeniu și pe lângă, care ar trebui să dea niște explicații, așa ca să știm și noi.

                                                       Când eram elev și mergeam la liceu, pe parcursul a 8 km treceam prin fața caselor aliniate pe o lungime de cca 4 km,  drumul fiind neasfaltat. Mergeam pe lângă garduri. Într-un an s-a schimbat orarul și învățam după amiaza, intram la ora 13:00. Satul meu era radioficat cam în totalitate și difuzoarele funcționau „non stop”, cu excepția intervalului 23:00 - 5:00. Așa că, lumea asculta sau nu. Dacă ajungeam într-un anumit punct mi-se confirma că ajung la timp și nu întârzii. Îmi intrase în reflex: la ora 11:55 se transmitea pe programul I al radioului național Buletinul hidrologic al cotelor apelor Dunării.  Transmiterea buletinului se făcea în trei limbi: română, rusă și franceză. Interesant, dar nimeni nu mi-a explicat rostul transmisiei. Acest lucru l-am aflat mult mai târziu, când am cunoscut un prieten care lucra la Radio-televiziune, ca șofer. Acest om, Nea Traian, cu toate că avea numai patru clase primare, avea cunoștințe cât unul care face facultatea la distanță (fără frecvență) azi. De la dânsul am învățat cum să repar un Trabant, oricare ar fi fost defecțiunea.

                                                           Într-o zi merg la el, pe la 11:40, să ne apucăm de un hârb, să-l reparăm.  Stai așa că trebuie să duc la Radio buletinul. Hai cu mine ! În 20 de minute ne întoarcem. Nea Traian locuia pe Cuza, lângă Gara de Nord. La 11:48 intră în Ministerul Transporturilor, fără să-i zică sau să ne zică cineva ceva, întinde mâna la un ghișeu și ia o hârtiuță. Hai la Radio ! La ora 11:53 o doamnă îl aștepta la intrarea din spate a Casei Radio (pe Transilvaniei). Îi ia hârtia și dispare. Noi ne îndreptăm către casa lui și pe drum îi pun câteva întrebări. Ce era hârtia aia, că arăta ca un bon de la Alimentara, niște numere cu plus și minus înșirate pe o coloană? Ce să fie ? Buletinul hidrologic ! Cum Nea Traiane, pot doamnele care-l citesc să știe pe de rost toate localitățile de pe malul Dunării, începând cu Baziaș, Orșova, Calafat etc. până la Tulcea? Uite cum stă treaba: De atâția ani de transmitere au învățat toate localitățile și doar adaugă cifrele de pe hârtiuță, să meargă rapid totul. La 11.55 toți radiotelegrafiștii de pe vasele care navighează pe Dunăre sunt cu căștile pe urechi. Dacă nu se transmite la ora exactă acest buletin, poate ieși scandal mare, internațional. Dacă un vas intră în zona unde apa este scăzută, nu eșuează ? Da, da interesant !

                                                                 De ceva vreme am observat că, Radio România nu mai transmite la 11:55 Buletinul hidrologic; transmite reclame cu pastile, cu dureri de spate, cu farmacia Catena etc. De toate datele din Buletinul hidrologic se ocupă, acum, on line, Administrația Fluvială a Dunării de Jos de la Galați, iar transmiterea buletinului l-au mutat pe postul de radio Antena Satelor, la 12:10.

                                                                   O fi interesat Nea Ion de la Seaca** cum navighează vapoarele pe Dunăre ?

 **Nea Ion de la Seaca   un țăran de vreo 85 - 90 de ani,  adus din Oltenia la tv Antena 3 acum vreo patru, cinci ani, să-l critice pe Președintele României.

---------------- mihaibrebu@hotmail.com

                                                           

LORDUL REYLEIGH LA PRIMĂRIA CAPITALEI

de Mihai G. Tănase 

                                                      Titlul nu are absolut nicio legătură cu primarul actual al Capitalei. Nu este nicio metaforă sau vreo insinuare. Este descrierea unei probleme tehnice la care am fost „cooptat” să o rezolv în legătură cu clădirea în care se află sediul Primăriei Municipiului București. 

                                                             În 2014 am scris un articol intitulat: Lordul Rayleigh la București. După ceva vreme am văzut că acest articol avea un număr foarte mic de vizualizări, în comparație cu altele. De ce ? Acest articol l-am tratat dintr-o perspectivă tehnică și mulți cititori l-au considerat plictisitor sau chiar nu l-au înțeles. Am picat în capcana specialiștilor tv, care consideră că tot poporul român e format din oameni cunoscători ai seismologiei și specialiști în vibrații. 

                                                                Acum, încerc să las deoparte aspectul tehnic. Voi vorbi despre un caz similar și prin ce am trecut din cauza nenorocitelor de vibrații.

                                                                                        (Undele de suprafață Rayleigh sunt unde generate de către o sursă de vibrații și care devin periculoase în anumite situații pentru construcțiile din vecinătatea sursei. Aceste unde au fost denumite după numele fizicianului care le-a evidențiat: Rayleigh.)

                                                                                      Prin anul 1986 primarul și prim-secretarul de partid al Bucureștiului era un general de armată.

                                                                  Stând la o șuetă cu un inginer din Inspectoratul Generalde Stat în Construcții îmi zice: Măi tată, primarul e speriat rău de tot când își bea cafeaua. De ce ? Păi trec troleibuzele pe bulevard și sunt așa de mari vibrațiile, că-i tremură cafeaua în ceașcă și crede că e cutremur. Nouă ani de la cutremur, te obsedează încă ! N-am de lucru și-i zic: I-o rezolv eu, cu niște condiții minore. Ia spune ! Clădirea o izolez pasiv față de undele Rayleigh, printr-un șanț în trotuarul din fața primăriei, îl umplu cu ce trebuie și apoi îl acopăr. Nimeni nu știe ce este dedesubt și l-am scăpat pe primar de valurile din cafea. Toată lucrarea nu trece de jumătate de milion de lei, o scara de bloc p+4, adică mai nimic. Dar, vreau facilitate totală la publicarea articolelor în legătură cu lucrările și o Dacie 1410, gratuit.  Tu ești nebun ! Păi ce noi suntem în occident ? Voi vorbi cu primarul și te va obliga să o faci !  Am plecat de la serviciu cam abătut. Peste noapte îmi vine ideea. 

                                                                     A doua zi, după 12, mă întâlnesc cu omul: ai vorbit cu primarul ? Nu ! Fii atent ce-i spun primarului când mă va chema: Tov. Prim, acest individ face bășcălie de dv. Unde s-a mai făcut așa ceva ? Și cât este el de primar, va pricepe și tu vei da de dracu' ! S-a supărat și a plecat.

                                                                           Din câte am auzit eu, clădirea primăriei a fost în consolidare. Sunt curios dacă au rezolvat-o cu dl Rayleigh și cu cafeaua primarului. Înclin să cred că nu !

---------------- mihaibrebu@hotmail.com